Momo este foarte cuminte, si asculta toate comenzile noastre. Cand era mai mic, cum vedea un caine, fugea la el, si puteai sa strigi dupa el cat de tare puteai, ca nu te asculta. Acum, ca s-a marit si are aproape 11 luni, nu mai este atat de disperat sa se duca la joaca. Mai intai se uita bine la caine, daca latra ii intoarce spatele si in cazul in care ii place de el, se duce sa il miroasa.
La plimbare putem sa il tinem lejer fara lesa. Merge in fata noastra, la distanta mica, dar se uita mereu sa vada daca il urmam. Cand ii cerem sa se intoarca, se conformeaza, putin dezamagit, iar dupa ce il laudam si ii zicem: Gata, du-te!, fuge fericit inainte. Si in lesa este cuminte. Nu trage si merge numai langa picior. L-am invatat sa mearga pe partea stanga, ca sa ne fie si noua comod sa tinem lesa.
Alte obiceiuri pe care i le-am cultivat cu timpul: sa stea la periat ( de cele mai multe ori adoarme in timp ce il perii), sa accepte sa ii curatam urechile ( si i le curat mult!!!), sau sa il spal pe dinti.
In concluzie, Momo este foarte cuminte. Nici nu imi doresc mai mult de la el. Este un exemplu pentru un chow-chow!
