Am primit un mesaj de la un chow chow foarte frumos, pe care vi-l prezentam si voua:"Urmărim de mult timp blogul vostru, aşa că senz
aţia noastră, acum, scriindu-vă, e că ne-am adresa unor prieteni buni ;).La început ne-am întrebat dacă nu cumva Momo ar putea fi frăţiorul lui Ulysse al nostru, care, când ne-am hotărât să îl luăm, avea încă un frăţior şi două surori. Dar Momo e un pic mai mic, Ulysse a împlinit în ianuarie trei ani. Au, însă, foarte multe în comun şi, ne-am convins, asta ţine de rasă.
De exemplu, in weekend treceam cu maş
ina pe o străduţă pe lângă Piaţa Alba Iulia şi observăm pe trotuar un chow chow tuns scurt pe corp, dar cu coama lui lungă şi bogată în zona capului. Am oprit cinci metri mai în faţă, părea singur, nu avea zgardă, nu era vreun om în preajmă pe care să-l putem bănui că i-ar fi stăpân. Am coborât din maşină şi am deschis braţele de bucurie, pentru că nu ne venea să credem ce arătare simpatică av
eam în faţă. Credeţi că am prezentat vreun interes pentru el? Nici măcar o privire, o adulmecare, nimic! Şi-a văzut de drum, ocolindu-ne ca pe un copac.By the way, ştiaţi că există un chow chow vagabond care tot bate străzile prin zona Parcului Cişmigiu? L-am văzut o singură da
tă, dar ne-a povestit mai multă lume care l-a mai văzut, l-am strigat, dar a fost, şi el, de neclintit, şi-a văzut de drumul lui, fără să ne bage în seamă, cu paşi repezi, ca şi cum trebuia să ajungă undeva la oră fixă.Aşa e şi Ulysse, pe stradă investighează şi pare că are mereu un scop de atins. E haios, aşa încăpăţânat şi independent cum e, untem fericiţi cu el, ne bucură viaţa.
Cel mai mult îi place să fie scos la plimbare, să mănânce (are meniu hipoalergenic de vreo doi ani încoace, de când a făcut nişte reacţii pe piele, îi gătim orez cu carne macră de vită peste care turnăm o cremă de legume - morcovi, ţelină, dovlecei, păstârnac - fierte şi trecute prin blender) şi să vâneze pisici.
A trebuit să ajungă la vârsta de trei ani ca să îşi dea seama că poate mârâi şi muşca (până atunci era ca un mieluţ curios, dornic imediat să se împrietenească şi mirat când alţi câini îl mârâiau), de vreo câteva luni a devenit mai morocănos şi se mai răsteşte la căţei mai mici decât el, fiind certat de fiecare dată de noi.
Ne face mare plăcer
e să povestim despre Ulysse si va prezentam si cateva imagini".Ne bucuram ca ne-ati scris. Ulysse este o frumusete. Intr-adevar, seamana foarte mult cu Momo si, din ceea ce ne scrieti, ne-am dat seama ca sunt la fel si la caracter. Chow-linii sunt foarte distanti, nu iau in seama decat fiintele de care le pasa lor: oamenii de pe strada nu sunt decat niste chestii neinteresante. In privinta mancarii, e o reteta pe care cred ca o putem urma si noi. Asteptam vesti in continuare de la voi.
