Perusa Mimi a murit

Noi am avut perusi de mult timp, insa, dupa ce am luat cainele si pisica, i-am dat pe toti. In urma cu un an, l-am cumparat pe Pepe, masculul galben, un pui care nici macar nu invatase sa zboare. Apoi, dupa vreo luna-doua, am luat-o pe Mimi, perusa albastra, care era mai in varsta.

Din pacate, i-am cam ignorat de ceva timp. Perusa era bolnava, insa am ignorat toate semnele. Statea infoiata tot timpul, nu ciripea, avea penele zburlite, ca un vartej pe piept, manca de pe fundul coliviei. Sambata a fost ultima zi a ei: nu a mai putut zbura, a incercat, dar a aterizat pe jos, iar asta a fost prea mult. Nici macar nu a mai putut sta pe betisoarele din colivie. Am luat-o in mana si am vazut ca la fund era murdara, nu se mai putea curata.

Pepe nu o mai suporta langa el, o ciupea si o gonea de langa el, probabil din instinctul de a alunga membrii bolnavi ai stolului, cine stie.

Seara am pus-o pe un betisor din colivie, insa ulterior a coborat mai jos, in fata unui recipient de mancare. Apoi, noaptea, a murit. Cine stie, poate a stat in curent, noi tinand colivia in dreptul unui geam pe care il deschidem tot timpul. Poate era batrana. In orice caz, era foarte slabita.

Pepe, masculul perus standard, pare ok, nu arata a fi bolnav: mananca, se curata, trece prin naparlirea de primavara (de fapt, el naparleste destul de frecvent). Sa vedem cum ii va fi in continuare.

I-am pus niste vitamine in apa, poate apuca sa bea si sa ii creasca imunitatea. O sa ii mai dam niste crengute, care lui ii plac mult, sa le ciuguleasca. Le luasem din Hornbach crengute de mei, rosu si alb, din care ciuguleau cu placere, asa ca o sa i le dam lui Pepe.

Probabil ca nu o sa mai luam alta perusa. Lui Pepe i-am pus din nou oglinzile in colivie: le ciuguleste, da cu ciocul in clopotei, insa vom vedea daca o sa fie trist. Noi vorbeam cu el de mic: acum reuseste sa articuleze cu o voce metalica: "Pepe. Ce faci, Pepe?", iar intr-un timp incepuse sa zica: "Baiatul, ce face baiatul?", "Copilul". I-am lasat un timp in lumea lor: liberi sa iasa din cusca cand vor, sa zboare prin bucatarie. Acum vom reincepe sa vorbim cu el, pentru ca si perusii sunt tristi daca le moare partenera. Perusa tatalui meu a devenit trista, apatica, suparata, dupa ce i-a murit partenerul. Daca si Pepe va fi foarte apatic si trist, poate ca ii luam o partenera, tot perus standard, dar pui, sa se obisnuiasca amandoi. Vom vedea.

La inceput de an.....

...va dorim tuturor sa aveti numai bucurii, sa fiti sanatosi si sa va bucurati de fiecare clipa alaturi de animalutzele care va sunt tot timpul alaturi. Iar prietenilor nostri blanosi le dorim multa joaca, mancarica buna si mult rasfat din partea parintilor.

Perusi

Perusii Pepe (masculul, cel galben) si Mimi (fetita albastra) se simt foarte bine. El a naparlit: timp de o saptamana am gasit o multime de pene galbene si verzi pe fundul coliviei, dar acum s-a mai domolit si se vad penele noi mici si nedezvoltate atunci cand ii suflam printre aripi. Mai greu naparleste pe cap, unde nu ajunge cu gheruta sa se scarpine si sa isi dea jos vechiul penaj. Le dam vitamine speciale in apa, mai ales ca vine iarna si e bine sa faca si ei o cura vitaminizanta.

Cei doi bulgarasi stau amandoi si se pupa tot timpul, mai ales el o curata pe ea, vorbeste cu ea, pare ca in sfarsit s-au acomodat unul cu altul si s-au transformat intr-un cuplu. Vedem ca, atunci cand zboara prin casa, se cauta unul pe altul si ciripesc unul la altul.
El are si inel (rosu) la piciorul drept, ea nu are, nu am avut nevoie, pentru ca nu vrem sa faca pui, desi cred ca ar iesi foarte frumosi, ambii fiind perusi standard, mai mari si mai "motati".
Ceea ce va putem spune este ca Pepe a inceput sa invete sa vorbeasca. Deocamdata nu foarte articulat, dar putem distinge: spune "Pepe", "baiatul". Odata ce am constatat ca vrea sa vorbeasca, o sa perseveram, sa vedem daca va putea sa spuna articulat numele lui. E mai greu sa vorbeasca, pentru ca are pereche. Daca ar fi fost doar el, masculul, ar fi invatat foarte usor, pentru ca nu ar fi avut companion de ciripit, ci ar fi auzit doar vorbele noastre.

PEPE SI MIMI

Nu am mai pus poze cu Pepe si Mimi de ceva vreme. Cei doi perusi sunt foarte fericiti, s-au obisnuit impreuna si stau mult timp afara din colivie, ceea ce ii incanta. Se joaca pe colivie, zboara prin camera, se cearta sau mananca crengute de salcie. Au crescut foarte repede, cel putin Pepe s-a schimbat enorm. I-au mai crescut penele, mai ales pe cap si acum pare la fel de mare ca si Mimi, desi diferenta dintre ei este de cateva luni.

Perusii Mimi si Pepe

Pepe si prietena lui, Mimi

La inceputul lui martie, l-am luat pe Pepe, un perus care acum are 4 luni. A inceput sa se invete cu noi, este foarte cuminte, jucaus, vesel si foarte fericit sa cante cand vorbim cu el sau cand aude la tv anumite melodii care lui ii plac.

Am decis, insa, sa ii luam si lui o fetita, cu care sa se joace si sa vorbeasca. Perusii sunt pasari care traiesc in stol, asadar ne-am gandit ca i-ar face placere sa aiba o partenera perusa. Asa ca am cumparat-o pe Mimi, de la acelasi crescator.

Mimi este tot un perus englezesc, asa-numitul perus standard. Ea este o fetita ceva mai mare decat Pepe: crescatorul zice ca are 6 luni, noi credem ca e ceva mai mare, poate in jur de 8 luni. Ar fi fost bine ca baiatul sa fie mai mare decat fetita, insa, dupa cateva zile, am remarcat faptul ca s-au obisnuit unul cu altul, iar ea deja il tolereaza, parand ca vor putea face un cuplu. Fetitele sunt mai "batause", isi pot manifesta caracterul dominant fata de un mascul mai mic. Se pare, insa, ca Pepe reuseste sa se impuna, asa ca vor face un cuplu. Perusii, la fel ca multe alte specii de pasari, isi aleg perechea pe viata.
Noi aveam la Braila o pereche de perusi de multi ani. Baiatul e murit a finalul anului trecut. Fetita efectiv a intrat in depresie imediat. Cei doi zburau impreuna, se chemau tot timpul, se jucau, erau fericiti, dar, dupa ce ea a ramas singura, a devenit foarte trista. Parintii i-au luat un alt baietel cu care sa se joace. Se pare ca perusii sunt foarte emotivi, emotionali, au sentimente profunde.

Dupa doua luni cu noi, am constatat ca Pepe este un papagal foarte atasat de anumite zgomote si imagini. Canta cand aude unele melodii de reclame, care ii plac lui sau daca vorbim cu el. Mimi este speriata deocamdata, tinand cont ca o avem de 4 zile. Se tine dupa el, cand zboara prin casa, incearca sa zboare la fel de repede ca el. Pepe insa are experienta in zbor, iar ea de-abia acum isi intinde aripile pentru prima data. Mimi oboseste repede: face un tur de sufragerie si aterizeaza pe jos. Pepe nu are nicio problema: zboara din sufragerie in hol, pe plante, si inapoi pe cusca.

Cei mai fericiti sunt Maya si Momo: ii urmaresc pe cei doi perusi, Momo fuge dupa ei, il urmareste pe Pepe, vrea sa se joace cu el, o miroase pe Mimi care aterizeaza pe parchet. Nu ii musca, vrea doar sa fuga dupa ei. Maya e mai calma: doar se duce dupa ei, fara sa se apropie foarte mult si fara sa incerce sa ii miroasa.
Din punct de vedere al clasificarii genetice, Pepe este un perus de linie verde, Mimi - de linie albastra. El este un verde-iarba deschis, ea - un albastru-cobalt. El este un perus perlat, adica pe coada nu are pete negre, ci doar conturul lor, formand un fel de perle. Ea este perus clasic.

Deocamdata nu pre vor sa stea cand ne apropiem cu telefonul, sa le facem poze. Mimi nu s-a adaptat complet la noul mediu si ii transmite cumva si lui Pepe agitatia. Cand se vor linisti, intr-o saptamana, o sa vi-i aratam cum se umfla in pene ca doua gogosi.