Caldura de afara e o problema, in special pentru Momo. Un caine tinut afara, la 50 de grade, are sanse mari sa moara. Foarte multi caini de la tara sau comunitari mor de sete: nu reusesc sa bea o gura de apa, se deshidrateaza rapid si mor. Oamenii le arunca de mancare, dar apa nu le da nimeni. Alti caini, chiar daca nu mor de sete, mor de infarct. Nu le mai rezista inima la caldura de afara.
Asadar, singura sansa e sa stea in casa toata ziua, iar daca sunt tinuti in curte, sa stea undeva la umbra si sa aiba apa toata ziua. Un caine de curte traieste 2-3 zile fara mancare, dar fara apa moare sigur.
Noi il scoatem pe Momo cam pe la 6.30-7 si il tinem pana pe la 7.30, in fiecare zi cam 40-45 de minute, depinde de cat de apatic sau de vesel e el. Daca e o dimineata mai calduroasa, plecam mai repede, pentru ca e vadit ca nu vrea sa se mai plimbe. Daca e racoare, sta mai mult afara, in parc, cu ceilalti catei.
Seara iesim pe la 7-7.30 si stam vreo ora. Se intinde pe iarba alaturi de cainii comunitari din parc si se uita la oameni, dar respira ca un furnal: rapid, adanc si sacadat.
Lui Momo i-am tuns parul de la pernutele labutelor. Am observat ca se iritase intre pernute si l-am tuns cu masina lui speciala. Am observat ca schiopata si i-am verificat labutele: luase o guma de mestecat in parul din labuta, dar am observat ca si cealalta laba era iritata. In 5 minte am terminat: acum e mai lejer, ii dam cu o crema din farmacia umana (Triderm... nu stim daca e chiar indicata...). Oricum, nu mai schiopateaza. Daca mai are probleme, o sa mergem la cabinetul Ancai, sa verifice.
Momo nu mai mananca asa mult. Cantitatea de mancare e mai mica, dar bea mult mai multa apa. Dupa ce intra in casa, seara, il lasam vreo jumatate de ora, sa se mai linisteasca, apoi ii dam de mancare. De fapt, ii trebuie vreo ora sa isi revina dupa cele 33 de grade de afara.
Noi il stergem la bot si pe gat, de fiecara data dupa ce bea apa. Momo are prosoapele lui: doua mari pentru picioare si burtica (dar si pentru sters dupa baie) si alte 5-6 pentru bot si piept. Le spalam saptamanal cu detergent si clor.
In casa sunt 27-28 de grade, pentru ca lasam aerul conditionat pornit aproape non-stop. Bineinteles, si Momo si Maya stau in zona unde resimt racoarea.
Evident, stand in curent, lui Momo ii mai lacrimeaza cate un ochi, isi mai scutura cate o ureche, dar problemele trec destul de repede. Nu il tinem chiar in curent, el sta pe pragul usii, unde nu se resimte curentul de aer din plin.
Maya nu are nicio problema: ea are locurile ei clare, pe frigider, langa patul nostru (nu o mai lasam in pat, decat intr-o margine, unde nu punem copilul).
Acum, nici Momo, nici Maya nu mai naparlesc rau. Cainele il pieptanam de 2 ori pe saptamana, iar pisica - o data si pare destul de ok. Evident, o data pe saptamana bagam aspiratorul in forta, iar in rest, daca e nevoie (in afara maturatului simplu).
Momo mananca in fiecare dimineata, in afara de bobite, si un paharel de iaurt in care turnam ulei de somon. Pisicii ii punem peste bobite ulei de peste. Cand ne trezim, Maya ne asteapta in fiecare dimineata pe frigider, mieunand sfasietor, cersind laptic rece din frigider, pe care i-l turnam in castronelul ei mic. Apoi mai ciuguleste cate o faramita de pui la cuptor, daca avem. De mica, Mayei ii mai place si crema de vanilie, din care ii dam si ei cand si cand cate o lingurita, daca avem prin casa.
Momo s-a cam saturat de consevre. O buna perioada a mancat bobite cu conserva. Acum ii punem peste boabe faramite de carne de vita sau bucatele de carne de pui, facute gratar pentru noi (ii pastram si lui). Acum Momo mananca Artemis, la care s-a adaptat foarte bine. Inainte, mancarea lui era Lupovet, o alta hrana care i-a placut, dar, la un moment dat, s-a saturat de ea. Probabil ca, la un moment dat, o sa revenim la ea, daca se satura si de Artemis.
Maya are Royal Canin-ul pentru pisici castrate, care ii place. De cand am sterilizat-o, mananca destul de mult, asa ca nu ii mai punem mult. Acum e cam grasuta, are cam 4,5 kg, ceea ce inseamna ca tinde sa fie supraponderala. O sa incercam sa fim grijulii, sa nu ii dam prea multa mancare.
