Cand iesim seara la plimbare (dimineata trebuie sa il scoatem la ora 6, cand copilul inca doarme), placerea lui Matei este sa il plimbe pe Momo. La inceput nu am inteles ce vroia: arata spre lesa, dar am crezut ca vrea doar sa se joace cu lesa. I-am dat-o, el a coborat din carucior si a inceput sa traga lesa dupa el. Apoi s-a dus la Momo cu lesa si am inteles, intr-un final. Momo merge incet in fata, noi ii spunem sa mearga incet (desi el se cam grabeste spre locul unde isi face nevoile), iar micutul e in culmea fericirii sa plimbe in lesa cainele. Evident, e destul de greu, pentru ca nu strange lesa in mana, iar cainele se cam duce in fata, pe drumul pe care il cunoaste.Dovada video

Si, ca sa va distrati putin, va prezentam o scurta povestioara in imagini despre un copil minunat si o chestie cu blana, care miauna, neagra, cu ochii galbeni.
El ar vrea sa se joace cu ea. Ea, insa... nu prea.
Dar cat de distractiv e ca o urmarim prin casa peste tot, pana cand pisicuta reuseste sa se ascunda, de obicei dupa draperii, la geam, unde micutul nu o mai poate urmari.
Chiar daca nu se poate juca cu ea, importanta e distractia!


Cainele e tolerant chiar si cu copiii straini. In parc, atunci cand ne plimbam, vin foarte multi copii sa il mangaie, iar el sta linistit, resemnat, calm, atunci cand piticii il imbratiseaza fericiti.