Doi Chow Chow au tras pana acasa un om cu piciorul rupt

Ziarul Daily Record Roxbury relateaza ca doi caini din rasa Chow Chow l-au tras pana acasa pe un om care isi rupsese piciorul, pe o distanta de o jumatate de kilometru.

Andy Dolan ii plimba pe cei doi Chow Chow ai viitoarei sale soacre pe langa fostele sine de tren din Port Morris cand a alunecat si a cazut de pe un deal. Si-a dat seama că a intrat in bucluc atunci cand si-a dat seama ca nu mai poate calca pe un picior.

Initial, si-a imaginat ca ii va fi greu sa urce dealul doar intr-un picior si incerca sa gaseasca o solutie cum sa faca asta. Unul dintre cei doi caini si-a pus capul pe pieptul lui Dolan. Americanul a luat gestul animalului ca pe un sfat, astfel ca l-a chemat si pe celalalt caine.
Cu ajutorul leselor, Dolan a fost tarat de cei doi Chow Chow – Jagger şi KC – pe panta de 10 metri a dealului de indiguire, apoi inca o jumatate de kilometru pana acasa, unde a ajuns in siguranta.

"Cainii fost langa mine tot timpul si m-au tras, pentru că nu am putut merge deloc", a spus Andy Dolan. Tanarul a aratat ca cei doi caini s-au oprit atunci cand au simtit ca el avea nevoie de o pauza, pentru ca il durea piciorul, iar mainile ii amortisera de la stransul leselor.
"Ne-am oprit pentru odihna si cei doi Chow Chow au venit langa mine de fiecare data”, a sustinut Dolan

Gail Colligan, mama logodnicei lui Dolan, a precizat ca a mai avut si alti doi Chow Chow si ca nu a remarcat la aceasta rasa tendinte agresive. Andy Dolan a adaugat ca Jagger si K.C. nu au fost dresati. “Doar am avut grija de ei si i-am plimbat”, a spus el.

Caracterizarea rasei Chow Chow

Chinologii occidentali au incercat sa grupeze rasele in functie de diverse criterii, mai mult sau mai putin apropiate de realitate. Toti, insa, au dorit sa prezinte cat mai fidel caracteristicile raselor de caini. Fiecare caine are, insa, propria personalitate, definita nu numai genetic, ci inclusiv de dresajul primit, de grija si atentia de care beneficiaza din partea stapanilor, de numarul animalelor cu care locuieste, etc.

Asadar, nici un caine nu se incadreaza perfect in standardele de clasificare, dar pot fi creionate cateva criterii de prezentare a unei rase, desi acestea nu sunt litera de lege, ci simple jaloane de orientare aproximativa.

Pintre cele mai cunoscute criterii de clasificare sunt cele asumate inclusiv de Animal Planet, care incadreaza rasele de caini pe o scala de la un minim de o stea la un maxim de cinci stele.

Iata caracterizarea rasei Chow Chow:

1) nivelul de energie *
2) cat de jucaus este *
3) nevoia de exercitii **
4) nivelul de afectiune **
5) atasament fata de alti caini *
6) atasament fata de alte animale ***
7) atasament fata de straini *
8) usurinta de a fi dresat *
9) abilitatea pentru paza *****
10) abilitatea pentru protectie ****
11) toaletarea blanii ****
12) toleranta la frig *****
13) toleranta la caldura *

Alte opinii ale chinologi americani sustin (pe aceeasi scala) ca Chow Chow poate fi caracterizat astfel:

1) nivel de energie **
2) cat de jucaus este *
3) nevoia de exercitiu **
4) afectiune fata de familie **
5) prietenos fata de caini *
6) compatibilitate cu copiii *
7) prietenia fata de straini *
8) usurinta de a fi dresat **
9) abilitate de paza ***
10) usurinta de a i se face toaletarea *
11) toleranta la frig *****
12) toleranta la caldura **
13) starea de sanatate generala a rasei **
14) nevoia de a musca, mesteca, diverse obiecte *
15) cat de potrivita este rasa pentru incepatori **
16) “caine balos” **
17) poate fi lasat singur acasa *****
18) adaptarea la viata de apartament ***
19) naparlire *****
20) potentialul de ingrasare ****
21) tendinte de pradator ****
22) sensibilitate la schimbarie din mediul sau **
23) tendita de a latra sau urla *
24) forta de abordare a stapanului **
24) nevoia de a “haladui” de unul singur **
25) inteligenta ** (ACEST CRITERIU CONTROVERSAT VA FI TEMA UNUI POST SEPARAT PE BLOG)

Chow Chow – un caine nepopular?

Se pare ca in SUA, Chow-lini incep sa isi piarda din popularitatea castigata in urma cu 20 de ani. Crescatorii americani au reusit sa readuca in atentia publica aceasta rasa prin anii 1950 – 1960. A existat si un al doilea val de popularitate, intre anii 1980-1990, care a adus Chow Chow pe locul 6 ca popularitate in SUA (in 1988).

Intre timp, aceasta rasa a scazut constant in preferintele americanilor, ajungand acum la mijlocul clasamentului de popularitate al tuturor raselor. In 1997, Chow Chow era pe locul 35 ca popularitate, in 2002 cazuse pe locul 54, in 2006 ajunsese pe locul 64, iar anul trecut aparea pe locul 63.

In 2007, cea mai populara rasa a fost Labradorul Retriever, care ocupa aceasta pozitie de foarte multi ani. Podiumul popularitatii este completat de Yorkshire Terrier (locul 2) si de Ciobanesc German (locul 3). Urmatoarele rase sunt: Golden Retriever, Beagle, Boxer, Teckel, Caniche, Shi Tzu si Bulldog.

Clasamentul popularitatii raselor de caini in SUA este facut de American Kennel Club si vizeaza 157 de rase.

Istoria rasei Chow Chow (Songshi Quan 鬆獅犬 )

Una dintre cele mai vechi şi cu siguranţă una dintre cele mai impresionante rase de câini, Chow-Chow-ul este o fiinţă care provoacă admiraţie şi teamă prin aspectul său exterior asemănător leului şi prin comportamentul princiar. Arătând pe jumătate a leu şi pe jumătate a urs, adevărata origine a Chow-ului este necunoscută şi se pierde în trecutul Chinei antice. Chow-ul aşa cum este cunoscut astăzi se poate recunoaşte cu uşurinţă pe obiectele de ceramică şi sculpturile dinastiei Han (206 î. Hr. – 22 d. Hr.).

Denumirea chinezească pentru Chow Chow este 鬆獅犬, Sonsghi Quan, (care literal inseamna “câinele-leu pufos”). Această rasă este modelul pentru “Câinii Foo”, gardienii de piatră imperiali din faţa palatelor şi templelor budiste.



Există, însă, artefacte care demonstrează faptul că Chow Chow este o rasă mult mai veche, care a venit dinspre Cercul Polar migrând spre Mongolia, Siberia şi China.Unii cercetători susţin că Chow-ul este strămoşul raselor Samoyed, Norwegian Elkhound, Pomeranian şi Keeshond. Mai recent, în timpul dinastiei T’ang (secolul VII d. Hr.) se spune că un împărat chinez avea 2.500 de „câini Chow” şi îi păstra pentru a-i însoţi pe cei 10.000 de vânători! Admirat atât de către împăraţii chinezi cât şi de regii occidentali, crescuţi de ţăranii chinezi pentru mâncare şi îmbrăcăminte, favorit al unui preşedinte american şi al mai multor oameni de cultură şi cercetători ştiinţifici, Chow-Chow-ul a avut o istorie lungă şi dramatică.



O teorie credibilă afirmă că Chow-Chow-ul provine dintr-o canidă nord-asiatică având bot scurt şi stop pronunţat, numită Simicyon. Se pare că acest Simicyon descinde, la rândul său, din Hemicyon, un animal cu caracteristici intermediare între canide şi urside, care este cel mai probabil şi strămoşul urşilor asiatici, inclusiv Panda. Poate că acest Hemicyon este veriga de legătură între micii urşi din Asia şi unele rase actuale, în primul rând Chow-Chow şi Shar Pei.

Rămâne un mister şi astăzi modul în care Chow-ul şi-a căpătat limba violetă. O legendă veche propune o teorie: la facerea lumii, când Dumnezeu picta cerul în albastru, a stropit pe jos cu câteva picături de vopsea. Câinele Chow îl urma şi la un moment dat a lins vopseaua – din acea zi, Chow-Chow-ul a avut limba albastră!



Primele exemplare aduse în Occident au venit din China şi au debarcat în Anglia, în jurul anului 1.700. Marinarii care se întorceau din est i-au adus în cala vapoarelor comerciale. Se pare că „Chow-Chow” era un termen în jargon aplicat diverselor produse transportate de aceste vase. Termenul s-a lipit ca o poreclă de câinii noştri.

La început, din cazul aspectului lor, oamenii nu i-au considerat câini, ci un fel de animal fioros, un amestec de câine, urs şi leu. De aceea, exemplarele importate din China au fost ţinute în grădinile zoologice. Au trebuit să treacă câţiva ani buni până când cineva a avut curajul să ia o asemenea creatură acasă şi să o crească drept animal de companie!

Chow-Chow-ul este un câine foarte inteligent – dar nu găseşte întotdeauna motivaţii suficiente pentru a-şi mulţumi stăpânii, aşa cum o fac celelalte rase. Pare-se că Chow-ul doreşte mai întâi să fie el însuşi mulţumit, abia apoi gândindu-se şi la stăpân. Este un câine mândru, demn, distant, rezervat în a-şi manifesta afecţiunea, independent şi încăpăţânat. Nu sunt făcuţi pentru a fi ţinuţi în lanţ şi nu tolerează pedeapsa fizică.

Câine foarte protocolar, Chow-ul aşteaptă să fie tratat cu respect – iar în schimbul acestui respect vă va oferi pentru totdeauna iubirea şi loialitatea sa, în cazul în care consideră că le meritaţi.

Chow-ul consideră că este responsabilitatea lui şi consideră drept o datorie de onoare să apere ceea ce iubeşte. Fiind prin natura sa suspicios faţă de străini, nu va lăsa nici un intrus să treacă neprovocat prin teritoriul său. Dacă însă stăpânul său este aproape şi îl linişteşte, Chow-ul va tolera noul venit, ştiind că este prietenul stăpânului – dar asta nu înseamnă neapărat că se va lăsa şi mângâiat!

Deşi arată ca o jucărie de pluş numai bună să te joci cu ea, Chow-ul este un câine demn, mândru, selecţionat în China pentru a conserva calităţile oamenilor din această ţară. Chow-ul seamănă nu doar fizic cu un chinez (din cauza ochilor migdalaţi), ci şi temperamental. Un Chow va dezvolta faţă de stăpânul său relaţii tradiţionale, protocolare: la întoarcerea stăpânului de la muncă nu va sări pe el, ci se va mulţumi să dea uşor din coadă, ca formă de salut. Afecţiunea neobişnuită pe care o are faţă de stăpânul lui (într-adevăr, Chow-ul este câinele unui singur stăpân) nu e niciodată afişată în mod gălăgios, ci păstrată în adâncul sufletului său. Un asemenea câine va dispreţui întotdeauna manifestările exuberante de bucurie sau tristeţe: oricât de puternic ar fi sentimentul nutrit într-un anumit moment, tumultul interior nu se va vedea pe chipul său: chipul Chow-ului rămâne imobil, asemenea feţei împietrite a unui samurai japonez.

Din cauza acestui temperament, Chow-ul preferă mai mult relaţiile „bărbăteşti” cu un adult, decât jocurile nevinovate ale copiilor. Chow-ul matur nu va suporta să fie tras de coadă şi de urechi şi nici nu va tolera încercările copiilor mici de a-l călări: se consideră prea mândru pentru a lua parte la asemenea „activităţi copilăreşti”.Ca atare, nu oricine se poate înţelege cu un Chow. Dacă doriţi ca relaţia dintre dumneavoastră şi câine să fie asemeni relaţiei dintre un părinte şi copilul său, atunci luaţi-vă un Labrador, un Cocker sau un Caniche. Chow-ul nu se consideră nici copilul, nici proprietatea omului pe care îl însoţeşte – ci doar prietenul său.În concluzie, Chow-Chow-ul este un câine cu adevărat deosebit, total diferit de ceilalţi câini.