Matei si Momo, plimbare de vara

Matei este stapanul lui Momo. Cainele accepta demult sa fie plimbat de copil si merge linistit pe drumul sau, fara sa traga in lesa si fara sa bruscheze miscarile.  

Pe Momo l-am tuns din nou (si pe Maya, la fel). A doua oara in aceasta vara. Ne-am dat seama ca este solutia optima si pentru noi, si pentru animale. Nu mai avem deloc par in casa. Cel putin in cazul nostru, indiferent cat periam blana cainelui, tot lasa par. Iar in perioadele de naparlire, nu faceam fata...Cainele si pisica se simt mult mai bine, vizibil, dupa ce ii tundem. Nu mai sunt nevoiti sa suporte caldura oferita de blana de pe corp si se racoresc mai repede. 

Pe Momo il scoatem putin dimineata si putin dupa-amiaza. Are deja traseul sau, prietenii lui maidanezi, pe care ii cauta in fiecare zi si cu care se joaca (nu cu toti se joaca, ci doar cu vreo doi dintre ei). 

Momo si Maya s-au tuns

A venit caldura, asa ca primul lucru pe care l-am facut a fost sa tundem animalele. Si pisica, si catelul incepusera naparlirea de primavara, degeaba ii pieptanam, ca tot gaseam par prin colturile camerelor, desi aspiram zilnic toata casa. Ca masura de precautie, inainte sa apara valatucii de par fin de caine, i-am dus la tuns pe amandoi.

Multi proprietari de chow chow nu concep sa tunda cainele, ceea ce e corect - daca il poti tine in starea lui naturala, e bine sa nu intervii. Insa Momo e un caine dificil: in fiecare vara face dermatite, care se vindeca, reincep in alte zone ale corpului, se intind, el se scarpina, nu ii place sa simta ca il mananca pielea - se simte ca traieste in disconfort. Asa ca l-am tuns din nou.

Tunderea este o masura igienica necesara nu doar pentru el, ci si pentru noi. Pielea ii respira, nu mai face dermatite (il putem spala fara problemele legate de uscarea lui foenul - stim cu totii cat par zboara prin casa cand ii usuci), e si el curat, sanatos si fara probleme.

Am vazut de anul trecut cand l-am tuns: e mai activ vara, pe caldurile toride, nu e chiar molesit de aerul uscat. Chiar s-a simtit mai bine fara blana.

Intr-adevar, chow chow tunsi sunt urati. Dar am pus in balanta considerentul estetic vs avantajele igienic si sanitar, asa ca am decis imediat ca e mai bine ca el sa fie sanatos, iar casa curata, decat sa avem un caine care arata bine, dar are dermatite de la caldura, iar in casa sa tot gasim par, cand el naparleste.

Un caine care traieste la curte, afara, e avantajat: se plimba mult, sta la aer. Un catel care sta in casa e clar in dezavantaj: are un spatiu restrans de joaca, iar fericirea suprema sunt iesirile afara. Momo sta in casa, unde vara e cald (aerul conditionat nu prea e recomandat sa bata il el, pentru ca imediat raceste si racelile cainilor dau in otite, bronsite etc, foarte greu si costisitor de vindecat).

Si Momo si Maya stau cuminti la tuns. Ca sa ii tundem pe amandoi am dat 130 de lei (cu taiere de unghii, curatat urechi si vidare glande caine, incluse).

O sa ii mai tundem prin iulie, inca o data, pe amandoi. Noi nu recomandam nici ca un chow chow sa fie tuns, nici sa fie lasat asa cum e el de la natura - fiecare stapan ia decizia cum crede el de cuviinta, pentru ca, pana la urma, niciun caine nu seamana cu altul: unii fac dermatite, altii nu, unii au blana lunga, altii mai scurta, unii nu suporta sa fie tunsi, altii stau cuminti, unii naparlesc mult, altii mai putin, etc. Noi am pus postari despre tunderea cainelui, insa teoria nu are nicio legatura cu realitatea, argumentele teoretice sunt doar pentru hartie, nu si pentru practica. E la fel ca si cresterea copilului: sfaturile didactice sunt orientative, nu litera de lege absoluta.

RE-IMBLANIREA

ACUM

ATUNCI
ACUM
ATUNCI


In iulie am hotarat sa ii tundem pe Momo si pe Maya. Cam cum emotii ( eram la prima experienta in privinta lui Momo, pe Maya o mai tunsesem pe perioada verii) am ajuns la cabinetul veterinar unde chow-linul si-a lasat cojocul de iarna. Ne-a fost cam greu sa ne acomodam cu noua lui infatisare dar acum putem spune ca i-am facut un bine.
Problemele de piele i s-au rezolvat mai repede decat atunci cand avea blana, a suportat caldura mai usor si nu ne-a mai innebunit cu parul lasat prin toata casa.
Acum incepe sa revina la blanita de altadata, ii creste mai greu la gat, unde avea coama, dar calitatea firului de par este mai buna.
Parul nou nu este aspru, din contra, dar intr-adevar ii creste foarte greu la loc subparul acela des caracteristic rasei.
In concluzie suntem multumiti de decizia luata si vom repeta operatiunea "dezblanirea" la primavara-vara.
Maya deja are o blanita foarte deasa si sanatoasa, desi recunoastem ca nu i-am dat niciodata suplimente dar tunsul a ajutat-o foarte mult. Naparleste mai greu iar parul este sanatos si lucios. E posibil sa fie si de la mancare ( ea mananca Royal Canin de mica).

Oropsitii

Tunderea cainelui

L-am tuns pe Momo, dupa cum v-am anuntat. Personal, nu agream tunderea chow chow - ului, insa, in anumite situatii, trebuie luata decizia. Momo a facut iar o iritatie - eczema - dermatita pe gat. Asa ca l-am tuns. O sa punem si 2-3 poze mai tarziu, sa il vedeti.

La pensiunea canina - a doua parte

Pentru ca de-abia ne-am intors, o sa va spunem doar ca Momo a rezistat o saptamana eroic. De duminica seara pana miercuri seara nu a mancat si nici nu a baut nimic. Nici nu si-a facut nevoile, nici macar pipi. A stat nemiscat, intins pe jos. L-a scos cu forta afara din padoc, l-a lasat pe iarba seara, abia atunci si-a revenit.

Maya si perusul au fost ok amandoi singuri acasa (cu provizii majore de apa si mancare, plus litiere pentru pisica).

Pe Maya o tundem din nou maine.

O sa il tundem sambata si pe Momo, am luat decizia de final.

Revenim cu amanunte cand ne mai eliberam din treburile de la munca.

Maya tunsa

Am tuns-o din nou pe Maya. Incepuse naparlirea, nu prea mai aveam timp sa o pieptanam zilnic, asa ca am tuns-o la cabinetul din fata blocului. E solutia cea mai buna pentru o pisica persana care incepe naparlirea. Decat sa ii zboare parul prin toata casa, e perfect sa o tundem.

Tunderea cainilor

Am scris aici despre dezbaterea si argumentele pro si contra tunderii cainilor chow chow. Am preferat sa nu il tundem pe Momo, cu toata caldura de afara si, mai ales, din casa. Stim ca e posibil pentru el sa ii fie mai bine cu blana, in fond asa e natural sa fie un caine: cu blana. Pe de alta parte, el nu mai traieste in mediul lui natural, ci e nevoit sa suporte (foarte greu) niste veri sufocante.

Asa ca ne-am decis sa il tundem anul viitor. Mai bine zis, ii vom tunde pe amandoi: si pe Momo, si pe Maya. Cand naparlesc amandoi, ne este foarte greu sa adunam parul din casa. Uneori, daca nu puneam aspiratorul 2-3 zile, pur si simplu se adunau "valatuci" de par prin colturi. Nu intelegeam de unde poate sa cada atat par, intr-un timp atat de scurt.

Am vazut si alti chow chow tunsi aici pe blog, si toti se simt foarte bine. Asa ca, probabil, il vom tunde si noi. Pe Maya, oricum, am mai tuns-o, ea stie lectia, nu ii convine, dar nu are incotro.

Maya, acum un an si azi

Vara trecuta, Maya a fost tunsa. Anul asta, insa, nu a mai trecut prin chinul masinii de tuns.