6-7luni. I s-a pus numele Tzitzi. S-a imprietenit imediat cu Momo, cu care se juca in fiecare zi in gradina. Cand plecam cu Momo la plimbare, venea si el, insotindu-ne peste tot.La inceput i-a fost frica sa se plimbe cu Momo, pentru ca haitele de caini vagabonzi, pe al caror teritoriu trecem in fiecare zi, incercau sa il muste pe micul Tzitzi. Il latrau si pe Momo, dar grasunul nu ii baga niciodata in seama, doar se uita mirat la ei.
Intr-o zi, Tzitzi a fost atacat de o haita de 4 ditamai dulaii vagabonzi, care stau intr-o gradina. Auzind schelalaitul de fr
ica al prietenului sau, Momo a luat-o la goana nervos, direct spre cainii agresivi, pregatit de bataie. Tzitzi a scapat, apoi a inceput sa latre furios catre cainii speriati de Momo. De acum prinsese si el curaj, vazand ca Momo e mai puternic decat ceilalti. Se intorsese roata si de atunci asa a ramas: dulaii i-au prins frica lui Momo, pe care nu l-au mai latrat niciodata. Tzitzi a constatat ca nimeni nu ii poate face nimic, asa ca inceput sa colinde liber toata zona, de unul singur, cand avea chef.In urma cu o luna, Tzitzi a disparut. Il luasera hingherii, am aflat de la vecini. Ne-am interesat si am aflat ca a fost luat pentru a fi castrat, dupa care, daca nimeni nu il revendica sau il adopta, va fi adus inapoi, la bloc. Trebuiau sa il aduca in maximum o s
aptamana. O vecina care ii simtea lipsa a tot dat telefoane si, intr-un final, Tzitzi a reaparut in gradina din fata blocului, saptamana trecuta.El a nu a venit singur. La adapostul de caini, de Tzitzi s-a atasat un catel la fel de slab, dar mai deschis la culoare si mai inalt. Noul locatar al
gradinii are vreo 5 luni si, de cate ori vede ca Tzitzi pleaca de langa el si lasa singur, incepe sa planga de frica. Noului catel i-am spus Ochelarica, pentru ca parul din jurul ochilor are o culoare care da impresia ca poarta ochelari.Acum Momo are doi prieteni. Amanadoi il asteapta jos, in gradina, si, cand il vad pe Momo ca a iesit la plimbare, vin in fuga la el, il ling pe bot,
sar in jurul lui, apoi il insotesc fericiti "pe traseu". La inceput, lui Ochelarica i-a fost frica sa traverseze intersectia. Cand a vazut ca e lasat singur, nu a avut incotro si a venit si el cu noi. Deja a invatat cum sa treaca strada. Evident, la fel ca Momo, nici Tzitzi si nici Ochelarica nu stiu ca masinile pot fi un pericol.Incercam sa nu iesim in formula asta decat la plimbarile de dimineata, pana in 7, (cand nu sunt multe masini pe strada), pentru ca nu putem avea grija de trei catei.
