Supliment pentru articulatii

In cateva zile finalizam cura de vitamine si minetale pentru Momo. Noi ii dam primavara si toamna, cate o luna de fiecare data, suplimente pentru articulatii. Am facut comparatii intre diversele produse, ce contine fiecare, in ce procent si am ales K9 Complete Motion. Are si glucozamina, sulfat de condroitina, calciu, fosfor, magneziu, potasiu, vitamina C, A, D, B etc. Luam un borcanel de 60 de pastile, care costa pe net 26 ron, deci e ok. E adevarat, contine calciu, de care multi se feresc pentru ca am inteles ca se poate depune pe coloana, in niste "ciocuri" care dau dureri ingrozitoare si pot duce la paralizie. Ramane de vazut daca e o chestie adevarata, sau o inventie semidocta. Exista insa multe suplimente pentru articulatii care nu contin calciu, ci doar condroitina si glucozamina.

Lui Momo nu ii place niciun fel de supliment, nu le suporta mirosul, desi am incercat cu diverse produse. Asa ca am gasit solutia: ii pisam pastilele cu o simpla presa (zdrobitor) de usturoi peste niste iaurt, kefir, sana etc. Le lipaie cu fericire in fiecare dimineata. Dupa ce il spalam pe picioare, se infiinteaza in bucatarie, sta cu botul pe sus, asteptandu-si si el portia.

Evident ca vine si Maya, ea isi face aparitia peste tot, unde vrei si mai ales unde nu vrei. Ei insa nu ii place "acritura": iaurtul, kefirul. Ea vrea lapte. Pana nu ii turnam si ei niste lapte in castronelul ei special, nu ne lasa in pace, ne cheama disperata sa isi bea si ea lapticul.

Pisicii ii mai plac bucatelele de pui fiert (piept, nu pulpe), eventual putin cremvusti de pui si, mai ales, crema de vanilie. E innebunita dupa crema de vanilie. Daca cineva mananca in casa asa ceva, automat trebuie sa isi ia si ea partea ei.

PS: Lui Momo i-am mai dat, de-a lungul timpului, Hokamix Gelenk plus (cand era mic am luat. Acum e enorm de scump, un borcanel de 400 de pastile costa vreo 5-6 milioane), Gelenk tabs (facute doar din produse lactate, cereale si uleiuri), dar si, bineinteles, PetPhos pe care i l-am dat tot timpul pana la un an. Noi nu am facut pauza, adica sa ii administram Petphos 2 saptamani, apoi 2 saptamani pauza. Nu stiam si cand am intrebat, medicul ne-a spus sa ii dam cum scrie pe prospect, adica fara pauza.

Momo era cam rahitic si predispus la probleme cu picioarele, asa ca nu am facut pauza deloc in administrarea Petphosului - nu stim daca a fost bine ce am facut, dar s-a dovedit a fi ok, pana la urma. Hokamixul, in schimb, a fost foarte bun. S-au vazut rezultatele. Momo a schiopatat cand era mic cam de toate picioarele, asa ca am ales cea mai eficienta solutie atunci. Cred ca am dat vreo 3-4 milioane pe borcanelul de Hokamix, dar a avut efect. Evident, la pretul asta, nu am mai luat de atunci.

Cainii pana intr-un an (chow chow, dar poate si altii) mai schiopateaza uneori, le cresc picioarele, articulatiile se dezvolta rapid si daca fac efort, schiopateaza. Noi il invatasem si prost pe Momo, sa sara toate gardurile pe care le vedea. Pe la un an si putin a ajuns sa sara un gard de un metru jumatate, cand se fugarea cu un boxer in joaca. Ziceai ca ogar, numai ca la picioarele lui scurte de chow chow, un asemenea efort e semnificativ. Acum l-am dezvatat, dar iar a inceput sa sara un gard, cand se duce pe locul lui care si l-a ales sa faca caca, intr-un spatiu larg, cu iarba, dar ingradit cu un gardulet mic.

Yoshi, un super-catel

Am primit poze noi de la Yoshi. Mamica lui este insa destul de trista. A fost la un control cu pufuletele, iar medicul l-a diagnosticat cu displazie de sold. Insa nu se stie cat de corect a fost acest diagnostic, pentru ca Yoshi era foarte speriat la medic, se zbatea continuu, se misca. Ori noi stim ca pentru diagnosticul de displazie, radiografia e vitala, cainele trebuie sa stea nemiscat, chiar unii sunt anesteziati complet pentru asta. Voi stiti un cabinet veterinar unde se pot face radiografii bune, iar medicii sa interpreteze corect? Inteleg ca este o adevarata arta interpretarea unei radiografii pentru un catel suspectat de displazie, pentru ca poate sa nu aiba nimic, dar medicul sa interpreteze eronat...

Plimbarea lui Momo si luptele de caini

Continuand comentariile la postarea anterioara, ne-am dat seama de ce Momo nu a vrut ieri deloc sa urce scarile blocului pana la etajul 6. Initial am crezut ca e de la plimbarea de 40 de minute la 35 de grade, care oricum l-a molesit de tot. De fapt, era ceva mult mai banal: i-am dat niste feliute de carne-sunca de porc, expirata. Mami nu a fost de acord, dar tati i le-a dat oricum peste bobite. El nu prea a vrut sa manance, dar i-a fost de ajuns. Ieri ii "guita" burtica rau de tot si a facut diaree. I-a dat mami niste Maalox cu seringa in gura si s-a rezolvat, iar dimineata a mancat din nou, normal. De asta nu avea chef sa urce si sa se plimbe, se simtea rau. Abia mergea si nu avea chef de nimic. Acum si-a revenit, sau asa pare.

Cand plecam spre parc, l-am obisnuit (prost) sa mearga inaintea noastra. Merge alandala, in stanga, dreapta, mai repede, mai incet, dar oricum merge in fata. Situatia se schimba radical cand ne intoarcem din parc spre casa: merge in spate, abia se misca, e molesit, pare suparat, trist si fara chef. Ca sa spun sincer, chestia asta se intampla cand iese cu tati, care il lasa sa mearga cum vrea cainele, in legea lui - ceea ce nu prea e bine, pentru ca nu o data era sa il loveasca masina sau sa il muste alti caini agresivi. Atunci sare tati, desparte cainii si face o un fel de pace (temporara). Cand iese doar cu mami, merge langa ea, e mai cuminte, mai supus si nu isi face de cap, e mai grijuliu sa nu fie certat.
In ultimele doua luni s-a batut de doua ori, de fiecare data era doar cu tati, fara mami. Prima data era Momo, un alt catel lasat si el liber, si o catelusa comunitara. Cei doi baieti au vrut sa se impuna de cum s-au vazut. L-am vazut imediat: statea incordat, cu corpul fix, paralel celuilalt caine, care si el a adoptat aceeasi postura de impunere. Erau fiecare cu boturile cam la nivelul gatului, pieptului celuilalt. Cainele "dusman" a marait in surdina. Momo nu a scos niciun sunet, pur si simplu a sarit la bataie. Celalalt a fugit spre stapan, unde isi gasea siguranta. Au inceput amandoi sa maraie, haraie, hamaie - lupta adevarata. Am reusit sa ajung la Momo, l-am tinut, dar stapanul nu putea sa il prinda pe celalalt caine, care era mai subtire si mai suplu. Nu s-au muscat, insa eu m-am ales cu o muscatura in pulpa si cu blugii capsati.

A doua oara, Momo doar ce urcase scarile pasajului subteran pentru tramvai. Acolo, in capul scarilor, s-a intalnit cu "dusmanul" lui: un caine comunitar negru, cu care a mai avut el conflicte. L-am vazut pe Momo cum a sarit ca o sageata la bataie. Am intervenit rapid si l-am tinut, iar cainele negru a plecat, nervos si frustrat.

Momo are prietenii din parc, care sunt haita lui si care l-au adoptat in grupul lor. Mai demult (evident, era tot cu tati...), cand l-au vazut pe cainele negru in parc, l-au luat la goana, iar Momo a fugit si el sa li se alature in eliminarea intrusului. Cainii din parc se limitau doar la latratul tipic de gonire a unui intrus, insa Momo s-a bagat in fata, direct la bataie. S-a incaierat galagios cateva secunde cu cainele negru, care a reusit sa scape rapid din incercuire, iesind pe o portita a parcului, unde urmarirea a incetat. De atunci, cand il vede pe "inamic", Momo vrea direct sa sara la bataie; l-a tinut minte.

Cainii si urcatul scarilor

Una dintre problemele cele mai acute la majoritatea raselor de caini este suprasolicitarea articulatiilor picioarelor. Subiectul l-am abordat pentru ca in blocul nostru s-a stricat liftul si timp de 3 zile, Momo a urcat si coborat scarile pentru 4 etaje. De fapt, doar le-a coborat, pentru ca nu le poate urca. Sta in capatul de jos al scarii si asteapta, cu limba scoasa de oboseala si caldura, sa ajunga sus.

Ca atare, il iau in brate si il urc, spre uimirea si amuzamentul celor care ne vad: mami cu copilul in brate si tati cu catelul. Numai ca baiatul are 5 kg, iar Momo are de 6 ori mai mult. Nu ii convine nici cainelui: icneste scurt si des, pana ajunge la capatul fiecarei scari, pentru ca il apas pe burta cu o mana, cand il tin in brate.

Nici nu mai mananca, asa e de trist si de suparat. Ieri nu a manacat nimic: a fost apatic, i-a fost si cald, a fost si obosit de la urcat si coborat scarile. Speram ca nu si-a suprasolicitat incheieturile si sa il doara.

Adevarul e ca putem sa il fortam sa urce, amenintandu-l si fortandu-l. Dar ar fi o mare greseala. Momo e sensibil la probleme cu articulatiile si o fortare ar insemna inca o problema de sanatate, la multele pe care el le-a avut de-a lungul timpului.

Este recomandat ca un caine sa nu urce deloc scari. Multi dintre ei sunt predispusi la displazie, iar boala se poate agrava pentru cei care au displazie in forma usoara.

Chow chow este o rasa extrem de sensibila la problemele de articulatii. Noi ii facem lui Momo, de doua ori pe an, cate o cura cu K9 Complete Motion si Cartilaj de rechin, in speranta ca ii va mai proteja picioarele. O sa vedem daca se resimte de la coboratul scarilor, speram totusi sa fie bine.

Despre schiopatatul la caini

Dupa cum v-am povestit, am remarcat in urma cu vreo saptamana ca Momo incepuse sa schioapete putin. Aici v-am povestit despre problema asta. Acum s-a rezolvat si ne pregatim sa il tundem din nou intre pernutele labutelor, sa nu se mai irite.

Cand a schiopatat ultima oara Momo, in primavara, ne-am dus cu el la veterinar, i-a facut radiografie, l-a palpat la labuta (era o labuta din fat). Nu avea nimic vizibil, deci am dedus ca era o intindere, ceva. I-am dat K9 complete motion, cate o pastila pe zi, combinate cu cartilaj de rechin (de la farmaciile umane, 2 pastile pe zi) dupa care i-a trecut.

Noi ii pisam k9, adaugam praful din pilulele de cartilaj, peste asta turnam niste kefir (e mai dulce, ii place mai mult) si chiar niste mici bucatele de conserva.

ei pot schiopata fie de la cresterea prea rapida, fie de la vreo intepatura sau lovitura care mai apoi nu se observa, fie de un efort prea mare asupra piciorului, fie de la o problema mai complicata.



Schiopatataul catelului, atunci cand el e mic, e posibil sa fie de la crestere (am inteles ca pot avea momente in care pot creste mai rapid, se dezvolta cartilajele mai repede si atunci pot schiopata). Mai poate fi de la vreo lovitura intamplatoare la vreo scara sau colt de mobila. De asemenea, cainele poate schiopata daca piciorul a fost suprasolicitat de la urcat scari si in pat - caz in care piciorusele au suportat o presiune prea mare si poate a facut o intindere sau "si-a scrantit", si-a deplasat o articulatie. Toate acestea se vor rezolva de la sine, cu ajutorul pastilutelor K9 si cartilajului de rechin.



Multi catei schioapata de la urcatul si coboratul scarilor (si in pat). Mai ales de la saritul din pat. Piciorusele lor scurte si sensibile nu prea suporta presiunea greutatatii corpului, atunci cand ei sar din pat sau urca multe scari. Am intalnit opinia asta pe mai toate site-urile de chow.
Momo a avut probleme o data de la saritul gardurilor (il invatasem sa sara toate gardurile pe care le intalnea) si alta data de la saritul de pe bancheta masinii jos, pe asfalt, chestie combinata cu urcatul unor scari pana la etajul 3. Evident s-a lovit la scari, pentru ca el urca si coboara repede, precipitat, grabit.



Dupa ce a facut cura cu K9 complete motion si cartilaj i-a trecut. Noi am decis ca preventiv si pentru intretinere (vazand ca e sensibil) sa ii dam primavara si toamna cure de cate o luna - o luna jumatate de suplimente pentru incheieturi, vitamine etc

MOMO SI LUCKY IN PARC

Momo si Lucky s-au intalnit duminica in Parcul Circului. Lucky tocmai se intorcea de la veterinar, pentru o mica problema.

Sambata fusese intr-o vizita plina de joaca si alergatura, aterizarea uneia dintre sarituri fiind exact intr-un colt de bordura, Lucky lovindu-se bineinteles la o labuta.

Sambata a schiopatat, iar ieri a ajuns la veterinar. Medicul i-a facut o injectie antiiflamatoare si i-a pus alifie Ben Gay la piciorus, dupa care l-a bandajat. Cu singuranta, accidentarea nu a fost grava, pentru ca, dupa ce a venit de la veterinar, Lucky nu a mai schiopatat deloc.

Revederea celor doi, din parc, a inceput cu o mica incaierare. Imediat cum au coborat din masini, cainii au sarit unul la altul, adica au incercat, pentru ca ii stiam ce le poate pielea si ii tineam in lese.

Treptat, s-au obisnuit unul cu altul, s-au evitat in tzarcul de catei si s-au plimbat fara sa se mai bage prea tare in seama. De fapt, ei s-au evaluat unul pe altul tot timpul, penru ca unde facea unul pipi, venea si celalalt sa faca, sa acopere mirosul "rivalului" si sa arate ca e mai important decat el. Lucky, dupa ce facea pipi, scormonea pamantul cu picioarele din spate, imprastiindu-si mirosul pe teritoriul nou al parcului, pe care vroia sa il "marcheze".

Aratand ca amandoi vor sa fie masculi dominanti, plimbarea s-a sfarsit la fel cum a inceput: cu o bataie intre cei doi grasuni, care de data asta erau fara lese pe o pajiste, chiar inainte sa urce in masini. Nu au apucat sa se muste, pentru ca am interevenit noi rapid. Momo s-a ales cu buza sparta, pentru ca si-a muscat-o singur, in timp ce incerca sa il muste pe Lucky. :)))

Primele poze ii surprind pe cei doi batausi chiar inainte de a incepe bataia de final. Cand s-au oprit din "dans", incremeniti inainte de a se ataca, am intrat sa ii despartim, si am reusit in ultimul moment sa ii impiedicam sa se atace.


PS: Comportamentul celor doi grasuni este normal, pentru ca nu se recunosc ca frati dar simt ca sunt de aceeasi varsta si incearca sa isi arate superioritatea unul in fata celuilalt, adica sa se impuna ca "alpha"- cainele dominant. Pentru ca ei nu au o haita, isi manifesta acest comportament violent in fata stapanilor, care reprezinta familia lor.

Speram ca, daca se vad mai des, se vor invata unul cu celalalt, desi exista sanse mari ca astfel de altercatii sa aiba loc de fiecare data cand se intalnesc.

Protectie pentru picior

Momo, cand alearga, nu se mai uita pe unde fuge, pe ce calca, ce e in fata lui sau ce se intampla in jur - ci e pur si simplu captivat total de joaca. In urma cu cateva zile, dupa ce terminasem plimbarea, Momo s-a oprit, ca de obicei, in gradina din fata blocului, pentru o ultima partida de joaca si alergatura cu cei doi catei care s-au aciuat pe la scara, Tzitzi si Ochelarica.

In goana lui cu cei doi catei, nu a vazut sarmele intinse intre doi copaci, s-a bagat direct in ele si s-a impiedicat. A facut o tumba si a aterizat direct in bot, dupa care a venit direct spre usa blocului, ca sa intre in casa.

Pe loc, nu am remarcat nimic neobisnuit la Momo. A doua zi, insa, cand am iesit la plimbarea de dimineata, am vazut ca schiopata usor. Urmatoarea zi se parea ca schiopatatul ii trecuse, dar la toate trei plimbarile s-a intalnit cu diversi caini, alergand ca un disperat si sarind garduri prin fata blocului sau prin parc, asa ca problema a revenit, dupa efortul prelungit.

Am fost la veterinar si ne-a recomandat un tratament simplu. I-am cumparat K9 Hip and Joint Support si Cartilaj de rechin. Ii dam cate o pastila K9 si patru de Cartilaj de rechin pe zi, iar cura o sa dureze vreo 2 saptamani. Speram ca problema sa se rezolve intre timp (deja parca, dupa 2 zile de tratament, parca nu mai schioapata asa rau), pentru ca stim ca una dintre problemele rasei Chow Chow poate fi displazia.

Ieri i-am pus pe piciorul care schioapata o soseta supraelastica, pentru ca ii dam de 2-3 ori pe zi cu unguent antiinflamator (i-am luat Diclofenac), si astfel il protejam sa nu linga solutia de pe picior.

DISPLAZIA DE SOLD

Displazia de sold este o afectiune des intalnita la cainii de talie mare si a fost un domeniu de cercetare al medicilor o buna perioada de timp. In prezent se cunosc atat simptomele cat si modul in care poate fi prevenita sau tratata aceasta afectiune. Medicii veterinari nu pot sa depisteze afectiunea pana in jurul varstei de 6-10 luni, cand dispazia se dezvolta si apar primele semne; inainte de aceasta varsta insa se pot face teste care sa determine procentul in care cainele este pasibil de a suferi de displazie de sold. Tratamentul preventiv prin acupunctura poate amelioara sau chiar vindeca displazia de sold.

Dispalzia de sold este o dezvoltare anormala a articulatiilor, capul femurului nu se imbina perfect in cavitatea soldului si astfel soldul se deformeaza si devine instabil, ducand la inflamatii si slabirea oaselor. In functie de gravitatea disfunctiei poate duce la dureri, artrita si chiar deplasarea articulatiei. Displazia de sold este considerata o afectiune ereditara dar simptomele nu apar la nastere ci in decursul vietii.

RASE PREDISPUSE A SUFERI DE DISPLAZIE

Displazia coxo-femurala (HD) este o afectiune ce se intalneste la toate rasele canine. Deosebit de frecventa este la rasele mari. Predispuse la aceste afectiuni mai sunt si rasele: Ciobanesc romanesc carpatin, Ciobanesc romanesc mioritic, Saint-Bernard. Normele propuse de FCI (aprobate in data de 14.6.1991) prevad efectuarea examenului radiologic pentru depistarea displaziei, dupa virsta de 15 luni pt rasele: Ciobanesc de Berna, Ciobanesc Elvetian, Briard, Rottweiler; dupa 18 luni pt Bullmastiff, Ciobanesc de Pirenei, Saint Bernard, Dogue de Bordeaux, Dog german, Leonberger, Ciobanesc Maremmano Abruzzese, Mastiff, Mastino Napoletano, Terranova si Landseer şi la 12 luni pentru toate celelalte rase


SIMPTOME

Trebuie sa retineti ca, in general, cainii nu dau semne ca ar suferi de displazie de sold; daca de obicei, in cazul unor dureri, vor “plange”, in cazul displaziei de sold, pentru ca apare inca de la o varsta frageda, cainele se obisnuieste sa traiasca cu durerea si doar in cazul unui control poate fi diagnosticat, singurul semn ar fi acela ca dintr-un caine activ si vesel se va transforma in unul sedentar.
Daca afectiunea se extinde la ambele solduri veti observa ca, in timp ce alearga, ridica ambele picioare din spate in acelasi timp, ca un iepure.
La flexia si extensia completa a membrelor posteriore pot aparea zgomote de crepitatie (zgomot patologic repetat, produs de ciocnirea a doua oase fracturate) si manifestari de durere

DIAGNOSTIC SI TRATAMENT

Diagnosticul animalelor suspectate se pune atat clinic, prin examinare si palpare, cat si radiologic. Confirmarea diagnosticului se face obligatoriu in urma radiografiei. In cazul animalelor afectate de displazie, poate fi luat in considerare tratramentul chirurgical. Exista mai multe metode de remediere chirugicala, acestea insa sunt controversate si costisitoare. Alegerea unei metode de remediere trebuie luata cu mult discernamant.
Pentru displazia de sold exista patru tipuri de operatii – excizia (taierea) capului femural, inlocuirea totala a soldului, tenotomie, osteotomie pelviana tripla.
Dupa ce afectiunea este eliminata prin operatie, atitudinea cainelui se va imbunatati considerabil iar cheful de joaca va reveni si el. Operatia ajuta si la eliminarea riscului de aparitie a artritei, in cazul in care aceasta apare reabilitarea este mai dificila. Pentru rasele care au o mai mare incidenta de aparitie a displaziei de sold se recomanda proceduri cu raze-X o data la varsta de 6 luni, 10 luni si 18 luni.
Oricare din aceste interventii chirurgicale este aleasa de catre medic, dupa operatie cainele va avea nevoie de o perioada lunga de recuperare in care efortul fizic va fi redus la minim. Chiar dupa ce perioada de recuperare trece, activitatile care implica un efort fizic marit, cum ar fi urcarea scarilor sau parcurgerea de distante lungi sau in viteza, vor fi evitate pana recuperarea este completa.