Ultimele poze ale lui SHONI

Shoni, micutul baietel superb de care v-am mai povestit in aceasta postare a trecut in lumea cateilor si pisicutelor tot timpul vesele si fericite. A suferit foarte mult inainte sa plece si a avut langa el nu doar dragostea stapanilor, ci si atasamentul nemasurat al motanelului Botic. Pisoiul l-a pazit in ultimele clipe de viata, ca un prieten adevarat.

Iata povestea impresionanta, povestita de mamica blanosilor:

"Sincer sa va spun, nu stiu ce s-a intamplat, ce a avut. El racea tot timpul si mai mereu eram cu el pe la cabinetul veterinar. Era aproape imposibil sa mergem cu el la munte sau sa petrecem mai mult timp afara fara, ca in urmatoarele zile sa nu tusesca sau sa nu stranute.

Ultima raceala i-a fost fatala. Ne decisem sa schimbam medicul veterinar pt ca nu eram deloc multumita de felul cum il trata. Cand ne vedea intrand pe usa, reactia lui era 'Lasati doamna cainele in pace, nu il mai tot tarati prin cabinete, asa respira el mai greu, din cauza botului scurt...'.
Ultimul doctor la care am fost s-a comportat exemplar. Din pacate nu a mai avut ce sa faca. Nici el nu stie de ce a murit. Mai multe au fost ipotezele, insa nu ne-am indurat sa ii facem autopsie. Nu voiam sa il stiu pe micutul meu facut bucati pe masa doctorului.

Acum intruna ma gandesc oare ce s-a intamplat cu el, atunci nu am avut putere. Doctorul ne-a spus ca e o situatie pe care el ca si medic nu a mai intalnit-o. A facut febra foarte mare, 44 grade, pe care a tinut-o pe picioare aproape 6zile. Am sunat si la facultatea de medicina veterinara din Iasi si din Bucuresti, doctorul avand cunostinte in ambele locuri, am incercat toate antibioticele posibile si toate combinatiile de medicamente la recomandarea profesorilor de la Iasi si Bucuresti, insa fara niciun rezultat, febra nu a scazut nici macar cu 0.1 grade. Medicii erau si ei nedumeriti.

In cele din urma mititelul meu nu a mai rezistat si dupa zile intregi de febra a plecat la ingerasi. Mama mea a fost cu el tot timpul acesta (era mai mult catelul ei, dar Doamne ce l-am mai iubit) si mi-a povestit ca in ultimele clipe paralizase si avea o privire fixa.

Si-a dat ultima suflare numai dupa ce mama mea a plecat din camera si l-a lasat singur.... Doar 5minute i-au trebuit...
M-a impresionat profund reactia motanelului nostru, Botic, care in seara dinaintea mortii lui Shoni a stat treaz, in fund langa el. Nu a dormit deloc in noaptea aceea si nu s-a miscat de langa el. Se mai apropia din cand in cand si il mai mirosea..

Pe Shoni l-am ingropat langa prietenul lui, Vasile, un maidanez de la tatal meu, de la serviciu, alaturi de hainutele si toate jucariile lui....

Am trecut prin momente cumplite in acele zile, de aici si hotararea mea de nu ma grabi in alegerea altui puiut. Chiar nu cred ca mi-as mai reveni dupa o alta pierdere. Sa-ti vezi pufosul pe moarte, nepunticios, iar tu si mai neputincios suferind alaturi de el, si furios in acelasi timp pe doctori si pe cei ce l-au adus si nu au avut grija de el cand era micut....e sfasietor".

Aceasta este povestea sfasietoare a trecerii lui Shoni in lumea ingerasilor pufosi si fericiti. Stapanii lui Shoni vrea sa cumpere din nou un chow-lin: cine are pui de vanzare la preturi decente, nu uitati ca sunt oameni cu suflet care isi doresc un pufulete.