Dupa cum ati constatat, am avut o perioada de mai bine de o luna de zile in care nu am postat nimic. S-au intamplat multe, am fost foarte prinsi cu diverse lucruri, efectiv nu am mai avut deloc timp. Am primit pe mail foarte-foarte multe mesaje, pe care o sa incepem sa le punem pe blog, treptat.
In mare, Maya si Momo sunt bine-sanatosi. Plimbarea lui Momo fara lesa va inceta, insa, pentru ca in decurs de o luna s-a batut cu 3 caini comunitari si un rottweiler. Pana acum, Momo nu a patit nimic, insa pe aici sunt extrem de multi caini vagabonzi maturi si agresivi.
Ca noutati, cred ca peste vreo luna, pe la inceputul lui martie, cand va incepe sa mijeasca prima raza de caldura, ii vom tunde si pe Maya si pe Momo. Noi nu eram adeptii tunderii cainelui, nu suntem nici acum, insa, odata ce copilul incepe sa mearga de-a busilea prin casa, vom incerca sa scapam de parul pe care animalele il lasa atunci cand naparlesc.
Oricum, de zilele urmatoare reintram in normalitatea postarilor si tinem legatura.
Baietelul nostru, Matei, care are 8 luni, se entuziasmeaza de fiecare data cand ii vede pe Momo sau pe Maya. Chiar daca i-ar vedea de 100 de ori pe zi, de fiecare data se lumineaza la fata, tipa fericit, striga pe limba lui la ei, intinde bratele sa ii prinda, ii urmareste cu privirea peste tot, intide gatul sa ii vada, indiferent pe unde ii zareste.
Matei a invatat acum sa dirijeze premergatorul, asa ca principala lui activitate a devenit urmarirea lui Momo prin toata casa. Intinde bratele sa il prinda, tipa dupa el, iar Momo il evita, incearca sa scape, sa se ascunda prin colturi, dar degeaba: tot e incoltit la un moment dat. Din fericire, Momo nu e agresiv, l-a acceptat drept stapan pe Matei si astfel s-a resemnat cu fugareala prin casa.
Pasiunea lui Mati pentru animale este fara limite. Chiar daca il vede de-abia seara pe tati, dupa o zi de munca, daca tot atunci intra in camera si Momo sau Maya, el sta cu ochii tot dupa ei, striga la ei, ii cheama, vrea sa se joace cu ei. 
Am avut si cateva patanii, insa nimic ingrijorator. Ne-am confruntat cu o infectie urinara (din cauza faptului ca, in inconstienta mea, dupa ce o spalam pe burtica o stergeam doar f bine cu prosopul, iar blanita ei inca ramanea uda si dormea asa pe gresie) care insa s-a tratat foarte repede.
Si acum avem otita la urechea stanga, maine urmeaza sa mergem la doctor sa vedem ce tratament trebuie sa luam, nimic de speriat insa, papam, crestem si ne jucam. 
Ea este Honda, o pisicuta luata de la adoptii, pe care familia o iubeste enorm. Veterinarul sustine ca deja ea este o batranica, o pisicuta aflata la varsta a treia, care exact acum avea si ea nevoie de liniste si ingrijire.
Foarte nostim este ca Honda nu prea stie sa miaune. Singurele zgomote pe care le face ea sunt un fel de "Rram, Rram", exact ca o motocicleta ambalata. Familia in care traieste ea este pasionata de motociclete, asa ca numele "Honda" i s-a potrivit perfect, fiind ca o predestinare.
Honda doarme foarte mult, mai are si momente de joaca si uneori face ture de casa, in reprize de alergat.
