Micul stapan a implinit un an

Cel mai mic membru al familiei noastre, Matei, implineste astazi un an. Momo face in octombrie 4 ani, Maya a facut 5 in aprilie, Pepe are si el un an din martie.

Sa cumparam un caine daca avem si copil?

Am primit multe intrebari pe mail de la familii care au deja copil si vor sa isi cumpere caine. Ce inseamna sa ai ai copil si caine? Cam cat costa lunar intretinerea unui caine? Se pot impaca un copil mic si un caine? Cam acestea ar fi in mare, sintetizate, intrebarile puse.

Sincer, sfatul nostru pentru toti cei care au copil mic si se gandesc sa isi cumpere un caine este sa faca un fel de "proba". Sa se trezeasca vreo doua-trei saptamani, zi de zi, aproximativ cu 3 sferturi de ora mai devreme in fiecare zi, sa faca plimbarea de jumatate de ora, imaginandu-si mai apoi, dupa ce intra in casa, ca spala pe labute si pe burta cainele si, dupa ce vine de la serviciu, sa iasa afara iarasi vreo jumatate de ora- o ora. Sa isi dea seama ca trebuie sa faca asta si cand ploua (cainele trebuie sa faca pipi, caca) si cand afara sunt 35 de grade, dar si iarna, cand sunt -10 grade, bate vantul rece de iti ingheata fata.

Apoi sa isi dea seama ca nu poti lipsi o zi-doua intempestiv, cu treaba de la munca, fara sa lasi cainele cuiva apropiat (parinti, frati, surori).

Apoi sa aiba cam 150 de lei pe luna pentru caine: mancare si deparazitarea externa. La 3-4 luni e si pastila de deparazitare interna, parca si aia vreo 40 de lei. Anual vaccinul, cred ca e vreo 50-100 de lei. Apoi sa stie ca un caine se poate imbolnavi cand te astepti mai putin. Cainii racesc si ei, au otite destul de des, pot avea indigestii, fac si ei diaree, au probleme la ochi, la stomac, la piele si blana, etc. E aproape o regula la noi: la fiecare imbolnavire, daca scapam doar cu 100 de lei cheltuiti, am iesit bine.

Un chow chow, un shar pei, un bulldog, un basset pot fi caini sensibili la boli. Un caine cu blana lunga poate avea probleme de piele: aici sunt inclusi chiar si golden retrieverii sau ciobanestii. Dog germanul poate avea probleme la stomac (torsiune gastrica). Foarte multi caini au probleme cu incheieturi si articulatii. Displazia de sold este o problema destul de complicata. Pe Momo l-am operat de entropion la ambii ochi.

Nu e obligatoriu ca un caine de rasa sa mosteneasca boli genetice, poate nu se va imbolnavi, dar trebuie sa fiti pregatiti de orice.

Nu in ultimul rand, trebuie sa va ganditi la igiena casei. Cainii naparlesc des si mult. Un caine cu parul scurt in perioada de naparlire poate fi o problema: parul se aseaza peste tot, firele sunt mici, scurte, usoare si o sa zboare peste tot: in pat, pe perna, pe masa, pe jos, oriunde. Un caine cu blana lunga e mai rentabil: parul se aduna si e mai usor de pieptanat, dar ce nebunie e cand naparleste mult! Daca ai copil mic, ZILNIC trebuie sa dai cu aspiratorul si cu mopul prin toata casa! Iar daca ai si covoare, aspiratorul nu poate face fata, garantat!

Un husky sau ciobanesc german sau un mioritic sau un caucazian latra, si nu latra in surdina! Se trezesc vecinii noaptea! Un chow chow pufaie, mormaie, grohaie, haraie, latra foarte rar.

Trebuie sa fii foarte rabdator, sa iti doresti cainele respectiv enorm, sa il iubesti foarte mult. Altfel, il vei abandona cu tristete, remarcand ca nu poti sa il tii, nu ai cum sa mai ai grija de el. E pacat sa iei un caine, sa ii tii o perioada, sa se ataseze de tine, sa inceapa sa te iubeasca si apoi sa il rasplatesti, dandu-l cuiva care poate avea grija de el.

Sincer, noua ne-a trecut prin cap sa il dam pe Momo. Dar cui sa dai un caine de 5 ani, caruia nu ii pasa de nimeni altcineva in afara de familia lui cu care a locuit toata viata, singurii pe care ii iubeste si carora le respecta comenzile? Cum isi poate adapta viata la o alta familie? Cine poate investi atat timp si bani intr-un caine pe care nu il stie de mic, nu il iubeste asa de mult, nu e parte a familiei lui? Iar Momo e chiar un caine bolnavicios.

Unii vor zice ca poate e ok daca respectivul caine e mic: pekinez, soricar, shi tzu, bichon etc. Dar si ei trebuie plimbati, si ei au nevoie de timp. Si ei latra, si ei sunt caini, au nevoie sa te joci cu ei, au nevoie de atentie.

Decizia e grea.

Matei si Maya

Astazi este 1 iunie. Va dorim tuturor, copii, catei, pisici, LA MULTI ANI, bucurii, fericire si o viata minunata! Si, ca sa va distrati putin, va prezentam o scurta povestioara in imagini despre un copil minunat si o chestie cu blana, care miauna, neagra, cu ochii galbeni. El ar vrea sa se joace cu ea. Ea, insa... nu prea. Dar cat de distractiv e ca o urmarim prin casa peste tot, pana cand pisicuta reuseste sa se ascunda, de obicei dupa draperii, la geam, unde micutul nu o mai poate urmari. Chiar daca nu se poate juca cu ea, importanta e distractia!

Momo bolnav

Ieri, Momo a facut pisu in casa. El nu a mai facut pipi in casa de cand era mic. Cu exceptia momentului cand l-am operat la ochi si, dupa ce am venit acasa, el fiind inca sub efectul anesteziei, s-a ridicat cu greu in picioare, abia tinandu-se si, incet, ezitant, s-a dus intr-un colt si a facut pipi. A fost singura data cand cainele a facut pipi in casa.

Ieri, cand nimeni nu era acasa, Momo a facut in casa, in fata usii, pe gresie. Nu am inteles ce a avut. Seara, insa, cand l-am scos la plimbare, cainele a facut pipi cu sange. Am observat mai intai picaturi de sange in urina, apoi am vazut ca pisu era amestecat cu sange.

Langa noi sunt doua cabinete veterinare, pana acum nu am fost la niciunul. Am intrat la intamplare la cel mai apropiat, chiar vizavi de parculet, care are si program pana la 9 seara. Veterinarul ne-a dat Synolox (antibiotic) sa ii dam 3 zile si, intre timp, sa incerc sa ii iau cu o seringa 1ml de urina cand face pe jos, sa ii faca un sumar.

Momo e deparazitat, a manancat si aseara si azi dimineata, bea apa, nu pare a fi mai apatic ca de obicei (el fiind oricum un caine care doarme mult). Nu are temperatura mare (are 38.3). Azi dimineata a facut la fel, pipi cu sange.

Poate o fi racit: acum cateva zile i-am facut baie si nu l-am uscat bine, doar l-am sters mai bine cu prosoapele, iar el s-a asezat cu burta uda pe gresie, in curent, cu geamurile deschise. Veterinarul ne-a zis ca are si prostata cam mare.

Inca nu stim ce are, poate nu e ceva grav.

Eutanasierea cainilor vs sterilizarea lor

Dupa nenumarate ezitari, legea eutanasierii cainilor vagabonzi a fost aprobata pe articole, urmeaza sa se dea votul final in Camera Deputatilor. Daca se voteaza, intra imediat in vigoare dupa ce se publica in Monitorul Oficial. Poate doar Basescu sa o retrimita la Parlament, dar ma indoiesc de asta, stiind ca el a initiat ca primar eutanasierea cainilor.

S-a ajuns aici datorita campaniilor poticnite si neconvingatoare de mentinere al actualului status-quo incert al "castrarii" cainilor.

Daca va fi votata (si probabil ca, pana la urma, va fi votata, mai devreme sau mai tarziu), autoritatile locale mai mult ca sigur ca vor lua decizia eutanasierii cainilor. Va fi mai simplu si mai septic. Decat sa ii deparaziteze, sa ii sterilizeze si sa ii marcheze, probabil ca ii vor eutanasia. Primariile si consiliile locale au pe cap spitalele si maternitatile, care sunt vai de ele. Vor avea de ales: sa bage banii in deparazitarea si sterilizarea cainilor, sau in echipamente pentru bebelusi sau pentru operatii in spitale. Plangerile oamenilor muscati de cainii vagabonzi sunt si ele presiuni publice destul de mari. Probabil se va recurge la omorarea cainilor vagabonzi.

Cei care sustin in continuare castrarea nu pot demonstra factual rezultatele pozitive ale acestui demers, pentru ca parcurile, strazile, aleile sunt impanzite cu haite de caini, mai docili sau mai agresivi.

Greseala celor care au sustinut campania de castrare prin implicare directa in acest demers laudabil si crestinesc pana la urma a fost ca nu au stat toate ONG-urile la masa, sa isi uneasca eforturile, sa vorbeasca pe o singura voce, sa isi puna la comun finantarile catre un scop vizibil. Eforturile lor de a castra animalele de pe strada au fost anulate de ritmul inmultirii acestora. Pentru un caine castrat au aparut alti cativa pui in plus in cine stie ce cartier.

Practic, cainii nu au disparut de pe strazi! Aici e marea problema. De multi ani se castreaza caini, dar nu se vede: strazile gem de haite de caini vagabonzi.

Cei care sustin ca solutia este castrarea nu pot argumenta ca prin acest demers nu vor mai exista caini vagabonzi pe strada. Ei au spus ca "in viitor" probabil cainii vor disparea, dar faptele ii contraziceau: in prezent apareau tot mai multi caini.

Eforturile acestor ONG-uri bine intentionate au fost anulate pentru ca actiunile lor au fost disipate, neconcentrate, necoordonate, fiecare organizatie si-a facut propriile strategii, fara sa stie unii ce fac altii. Nu conteaza daca au existat rivalitati, invidii, sau pur si simplu eforturile lor au fost bine intentionate, dar necoordonate.

Acum, eforturile acestor organizatii care s-au batut pentru a nu fi omorati cainii de pe strazi ar trebui sa se concentreze intr-o singura directie. Plangerile, revoltele, jelaniile, acuzatiile la adresa acestei legi a eutanasierii nu isi mai au sensul. Primarii sunt si ei la mana locuitorilor: daca lumea e asaltata de haitele din parcuri si de pe strazi, cainii vor fi omorati.

Acum e momentul ca ONG-urile sa vorbeasca pe o singura voce, sa se puna de acord, sa isi uneasca strategiile pentru a crea o strategie de salvare a unor caini: programe locale, nationale (internationale) de adoptii. Dar programe responsabile, in care omul isi asuma responsabilitatea luarii in casa a cainelui, nu mascarada de pana acum: il adopt, dar il las in strada.

Aceasta poate fi o solutie. De altfel, aceasta e si solutia tarilor din vest: cainii fie sunt adoptati in casa, in curte, in familie, fie sunt eutanasiati. Cine tine la caine, sa aiba grija efectiv de caine, sa isi ia cainele de pe strada. Cine vrea sa salveze un caine, sa il ia in curte, in apartament, sa aiba grija de el, sa il vaccineze, sa il ingrijeasca, sa ii dea de mancare. Enormitatea "adoptarii" cainelui de la scara blocului nu functioneaza in nicio tara civilizata.

Daca cei care au sustinut financiar castrarea cainilor vor putea sa aiba o strategie comuna, sa isi coordoneze actiunile pentru o campanie de adoptare reala a cainilor (sa convinga oamenii sa ia cainii in casa sau in curte, efectiv), atunci vor putea spune ca au realizat ceva notabil. Daca vor jeli si vor acuza inutil, nu vor face decat sa piarda timp si bani.

Matei si Momo - best friends

Matei si Momo au devenit prieteni foarte buni. S-au obisnuit unul cu altul. Copilul se poate plimba de-a busilea prin casa peste tot, iar cainele nu da niciun semn ca l-ar deranja. Uneori, cainele doarme intins pe jos, iar copilul se plimba in jurul lui, fara sa il bage in seama. E mai interesanta o mingie, un telefon cu melodii, un mini-pian sau altceva zdrangatitor decat cainele, care nu numai ca nu scoate niciun zgomot, ba chiar pleaca obosit sa doarma altundeva daca Matei incearca sa se joace cu el.

Cand Momo se intinde somnoros pe jos, Matei il lasa in pace, cautand diverse alte chestii cu care sa se joace. Un catel somnoros e neinteresant.Cainele e tolerant chiar si cu copiii straini. In parc, atunci cand ne plimbam, vin foarte multi copii sa il mangaie, iar el sta linistit, resemnat, calm, atunci cand piticii il imbratiseaza fericiti.

O prietenie neobisnuita

Pensiune canina

Anul acesta va fi primul in care mergem in concediu fara Momo. In ultimii 3 ani am fost la mare si cu Momo si cu Maya. Acum, insa, ii vom lasa acasa. Hotelul la care mergem nu accepta animale. Pentru Momo avem 2 variante: fie il lasam la tara, fie la o pensiune canina din Bucuresti. La tara e cam departe si vrem sa il luam acasa chiar din seara in care ne intoarcem din vacanta. Cat am plati benzina pana la tara ne costa aproximativ "cazarea" lui Momo timp de o saptamana.

Noi nu cunoastem pe nimeni care sa isi fi lasat cainele la vreo pensiune. O sa ne interesam sa vedem unde gasim o astfel de pensiune de incredere, unde sa aiba grija de animale, nu sa le tina inchise in custi, fara sa le lase sa se plimbe si ele putin.

Oricum, cu acest subiect o sa revenim, sa va spunem ce am gasit. O sa intrebam si prieteni, poate vrea cineva sa il tina pe Momo, sa il lase prin curte, pe undeva.

Va spunem sincer: daca Momo s-ar atasa de altii, l-am lasa bucurosi la curte, sa fie fericit, sa iasa afara in curte oricand, sa nu mai sufere de caldura din apartament. Am constatat ca nu ii putem acorda atentia pe care o merita, dar lui ii convine si asa. Insa, daca lui i-ar place mai mult sa stea cu altii, la curte, am putea face o incercare sa vedem daca se adapteaza.

Pisica si copilul

Adi - chinese chow chow

Prietenul nostru, Adi, a inceput primavara cu o vizita la cosmetica. Samponare profesionista, mici retusuri discrete din foarfeca (si lui Momo i-ar prinde bine). Acum, Adi arata ca un chinez veritabil, pus la patru ace. Nu ai cum sa nu iti dai seama ca rasa chow chow provine din China, doar uitandu-te la ochii lui. Felicitari!

NATASHA

Ea este NATASHA, noua noastra prietena, care locuieste in Bucuresti. Ieri a implinit varsta de 3 luni. Parintii ei ne-au spus ca micuta ursulina polara ii face fericiti, este bucuria intregii familii, care vrea sa o rasfete si sa o alinte, iar ea deja ii iubeste. Natasha este un chow chow cu pedigree, a fost cumparata de la o canisa din Constanta, iar stapanii vor sa o duca la concursuri, pentru a ajunge campioana. Noi ii uram La multi ani, multe osisoare, multe bucurii, sanatate si asteptam vesti si poze, pentru ca toti prietenii ei de pe blog sa o cunoasca!

BAIETII

Unul vesel, celalalt trist. :))

KABOO, o frumusete de baiat!

El este Kaboo, unul dintre primii nostri prieteni, de care ne aducem aminte cu placere. Noi il stim de mic, din fotografiile trimise, era un ghemotoc de blanita. Acum e ditamai barbatul, frumos si cuminte. Asta-vara a trecut de prima naparlire, si-a schimbat blanita de adolescent cu una de caine adult,vreo 2 luni de zile nici nu mai arata a chow chow, dar in iarna deja blanita ii crescuse si se regenerase, a devenit din nou un leut, putin supraponderal cateodata pentru ca buni nu se prea poate abtine din a-l rasfata, iar el evident un pofticios. Nici nu vrea sa vada mancarea pentru catei, pentru el mancarea gatita e sfanta,inclusiv ciorbita la greu, deh un haiduc care nu apare la plimbarica prin padure decat dupa 1 ora, aratand ca un porcusor. Stapanii lui Kaboo au si o veste trista: "Asta-vara, Alma, rottwerita, a plecat spre lumea fericita a cateilor veseli si jucausi tot timpul ...Dezvoltase o tumora cervicala maligna galopanta (desi suferise o operatie de extirpare in prealabil,dar in 6 luni a revenit...si nu s-a mai putut face nimic...),a slabit pana a ajuns piele si os in ciuda citostaticelor care ii erau administrate saptamanal,tumora ajunsese de marimea unei mingi de rugby,care se extindea atat catre vagin cat si catre uter...era vizibila...si sangera continuu...nu se mai putea tine pe picioarele din spate,se impiedica pur si simplu daca incerca sa urce chiar si o treapta,si gemea de durere cand incerca sa se aseze...se vedea ca ii este foarte rau si devenise irascibila...medicul care o ingrijea ne-a sugerat sa-i curmam suferinta...oricum nu se mai putea face absolut nimic si avea sa se chinuie din ce in ce mai rau...si a trebuit sa luam dureroasa decizie de a o eutanasia... in iulie 2010 Alma s-a stins din viata...".

Paste fericit!

Maya, Momo si Pepe va ureaza tuturor, catei, perusi, pisici, tatici, mamici, bunici, sa aveti un Paste fericit, numai bucurii si sanatate!

..(\(\..♥../)/) ♥
..( '.')....('.' )
o(_")").(“(“_)o
”˜˜”*°•. ˜”*°••°

Super distractie

Ce chestie interesanta

CEI MAI BUNI PRIETENI

Multi oameni se mira cum poate rezista un copil cu un caine in casa. Ne intreaba cand dam cainele sau daca avem incredere sa ii lasam unul langa altul. Dar ne-am lamurit: Momo a devenit prietenul lui Matei, fiecare aratandu-si afectiunea in felul lui. Matei il urmareste pe Momo prin casa, s-a obisnuit cu el, dar se uita la el ca la un membru mai in varsta al familiei. Asteapta sa vada ce face Momo, ca sa vada daca poate face si el: sa stea jos langa el, sa se urce pe el cum face cu mami si tati, sa mearga pe unde merge si Momo. La randul sau, cainele il tolereaza pe cel mic, incearca sa il protejeze si sa nu il loveasca, vine repede in dormitor si se uita nedumerit si speriat cand aude ca Matei plange mai tare. Momo e foarte rabdator, de fapt asa a fost dintotdeauna, inclusiv cu Maya. Ii tolereaza lui Matei mangaierile cam brutale, care de fapt sunt niste agatari de blana lui. Il lasa pe micut sa isi faca de cap, sa se plimbe pe unde vrea si sa stea langa el. Cei doi sunt deja cei mai buni prieteni.

Matei si Maya

Pentru Matei, Maya reprezinta o fascinatie. Ii stie deja numele, pentru ca atunci cand il intrebam unde e Maya, se uita pe jos, o cauta din priviri. Rade de fiecare data cand o vede si incearca sa o prinda, sa se joace cu ea. Pisica, insa, nu ii raspunde cu acelasi devotament cu care el o cauta. Il evita, parca stie ca nu are voie sa se apropie de el, parca ar sti ca mica fiinta trebuie lasata in pace.

Din cand in cand, vazand ca Matei doarme, pisica vine in pat pe langa el, il miroase si se aseaza sa il priveasca. Desi se fereste de el, Maya se aseaza peste tot unde sta Matei: pe covorul din dormitor (cumparat special pentru el, sa nu se loveasca atunci cand se dezechilibreaza), in carucior sau in fostul lui scaun de masina (care acum ii e mic). In ultima vreme a inceput sa se tolaneasca inclusiv in patutul lui, acolo se simte mai in siguranta... Dar in patut nu mai are voie deloc, asa ca intra sub patut.

Maya, chowlina crem, feerie in parc

Odata cu venirea primaverii, Maya abia asteapta sa iasa afara, la plimbare. Momentul ei favorit este atunci cand vede ca se fac pregatirile de plimbare. In parc alearga fericita, se joaca bucuroasa cu prietenii sai catei.

Intoarcerea spre casa este o adevarata pedeapsa: e suparata si merge imbufnata, abia urca scarile. Ea insa nu stie ca de Pasti ma merge la tara, unde va putea alerga pe unde vrea, de dimineata pana seara.

Super-chow

Iata un chow chow exemplar. Este un mascul care traieste intr-un oras chinez si care a fost dresat sa duca in tinti cosuletul cu diverse cumparaturi de la piata, sa traga caruciorul copilului, aduce scaunelul pentru oaspeti, arunca gunoiul.

Daisy

Astazi, Daisy este un chow chow fotomodel, prezinta noua moda canina de primavara-vara. Dupa shooting, unde a stat foarte cuminte si ascultatoare, stapanii au iesit la plimbare cu micuta, au lasat-o putin fara lesa, iar ea, ca o catelusa fericita, a facut tot ce a vrut, a inceput sa fuga si sa se joace, dar in final s-a linistit si a mers cuminte.

YOGI la 2 ani

Yogi a implinit ieri 2 ani. Este un catel foaaarte frumos. Stapanii lui sunt foarte fericiti cu micutul pufulete. Cand ei vin acasa de la munca, Yogi ii inveseleste prin bucuria lui nespusa. Chow-linul este foarte iubit, iar el, la randul sau, isi iubeste neconditionat familia. La multi ani si multe osisoare bune!

Micul stapan si paznicul sau

Matei si Momo sunt cei mai buni prieteni. Tin unul la altul in felul lor. Blanosului ii e cam frica de pitic, se fereste de el, il ocoleste, incearca sa il evite, dar intr-un mod tolerant, de parca ar fi un frate mai mare cumva agasat de micutul care il urmareste peste tot si nu il lasa sa doarma. Insa, cand il aude pe Matei ca plange mai tare, Momo vine il camera respectiva, intrigat si putin agitat. Pe de alta parte, ori de cate ori il vede pe Momo, Matei se lumineaza la fata, se agita, vrea sa ajunga la el, se ridica in picioare, sprijinindu-se de ce prinde, ca sa se uite la caine, intoarce capul dupa el, vrea sa il traga de blana, tipa fericit la Momo. Cand ne plimbam pe strada, piticul vorbeste ceva in limba lui, il mai urmareste pe Momo, iar cainele se asigura ca suntem toti cu el.

Sete mare...

Sambata am fost in parc, cu toata gasca: mami, tati, copil, catel. Mare bucurie, mai ales pentru Momo, caruia ii place la nebunie plimbarea. Placerea lui cea mai mare e iesitul afara, hai-hui, iar fericirea cea mai mare e daca iesim toti cu el, atunci se bucura ca un copil. Momo cunoaste Parcul Herastrau destul de bine, pentru ca ne-am plimbat cu el pe acolo de cand era mic. Isi aduce aminte exact de locul cismelei unde ii place lui sa bea apa. Cand ajungem pe drumul care trece prin apropierea robinetului, se indreapta direct spre locul cu pricina, asteptand sa vina unul din noi sa dea drumul la apa.

Am observat ca in Herastrau nu prea sunt caini comunitari, de altfel cred ca Sectorul 1 sta cel mai bine la acest capitol: parcurile nu sunt pline de eternele haite de caini agresivi, batuti de oameni, chinuiti de frig sau caldura, flamanzi si insetati. Chiar e un parc ingrijit, cu largi peluze de iarba, flori, caini tinuti in lesa. E o placere sa te plimbi prin el. La capatul opus este Parcul Sebastian, din Sectorul 5: haite de caini vagabonzi, rottweileri liberi, copaci putini - nici macar cainelui nu ii place sa se plimbe prin el.

Kuki

Pisicuta superba din imagini se numea Kuki, ea a ajuns in raiul animalutelor fericite. Stapana ei ne-a scris ca micuta era foarte desteapta si jucausa. Ne pare foarte rau de pierderea suferita. Cine stie, poate in casa ei va veni o alta pisicuta, desi nimic nu poate inlocui o fiinta iubita, cum a fost Kuki.