Am primit multe intrebari pe mail de la familii care au deja copil si vor sa isi cumpere caine. Ce inseamna sa ai ai copil si caine? Cam cat costa lunar intretinerea unui caine? Se pot impaca un copil mic si un caine? Cam acestea ar fi in mare, sintetizate, intrebarile puse.
Sincer, sfatul nostru pentru toti cei care au copil mic si se gandesc sa isi cumpere un caine este sa faca un fel de "proba". Sa se trezeasca vreo doua-trei saptamani, zi de zi, aproximativ cu 3 sferturi de ora mai devreme in fiecare zi, sa faca plimbarea de jumatate de ora, imaginandu-si mai apoi, dupa ce intra in casa, ca spala pe labute si pe burta cainele si, dupa ce vine de la serviciu, sa iasa afara iarasi vreo jumatate de ora- o ora. Sa isi dea seama ca trebuie sa faca asta si cand ploua (cainele trebuie sa faca pipi, caca) si cand afara sunt 35 de grade, dar si iarna, cand sunt -10 grade, bate vantul rece de iti ingheata fata.
Apoi sa isi dea seama ca nu poti lipsi o zi-doua intempestiv, cu treaba de la munca, fara sa lasi cainele cuiva apropiat (parinti, frati, surori).
Apoi sa aiba cam 150 de lei pe luna pentru caine: mancare si deparazitarea externa. La 3-4 luni e si pastila de deparazitare interna, parca si aia vreo 40 de lei. Anual vaccinul, cred ca e vreo 50-100 de lei. Apoi sa stie ca un caine se poate imbolnavi cand te astepti mai putin. Cainii racesc si ei, au otite destul de des, pot avea indigestii, fac si ei diaree, au probleme la ochi, la stomac, la piele si blana, etc. E aproape o regula la noi: la fiecare imbolnavire, daca scapam doar cu 100 de lei cheltuiti, am iesit bine.
Un chow chow, un shar pei, un bulldog, un basset pot fi caini sensibili la boli. Un caine cu blana lunga poate avea probleme de piele: aici sunt inclusi chiar si golden retrieverii sau ciobanestii. Dog germanul poate avea probleme la stomac (torsiune gastrica). Foarte multi caini au probleme cu incheieturi si articulatii. Displazia de sold este o problema destul de complicata. Pe Momo l-am operat de entropion la ambii ochi.
Nu e obligatoriu ca un caine de rasa sa mosteneasca boli genetice, poate nu se va imbolnavi, dar trebuie sa fiti pregatiti de orice.
Nu in ultimul rand, trebuie sa va ganditi la igiena casei. Cainii naparlesc des si mult. Un caine cu parul scurt in perioada de naparlire poate fi o problema: parul se aseaza peste tot, firele sunt mici, scurte, usoare si o sa zboare peste tot: in pat, pe perna, pe masa, pe jos, oriunde. Un caine cu blana lunga e mai rentabil: parul se aduna si e mai usor de pieptanat, dar ce nebunie e cand naparleste mult! Daca ai copil mic, ZILNIC trebuie sa dai cu aspiratorul si cu mopul prin toata casa! Iar daca ai si covoare, aspiratorul nu poate face fata, garantat!
Un husky sau ciobanesc german sau un mioritic sau un caucazian latra, si nu latra in surdina! Se trezesc vecinii noaptea! Un chow chow pufaie, mormaie, grohaie, haraie, latra foarte rar.
Trebuie sa fii foarte rabdator, sa iti doresti cainele respectiv enorm, sa il iubesti foarte mult. Altfel, il vei abandona cu tristete, remarcand ca nu poti sa il tii, nu ai cum sa mai ai grija de el. E pacat sa iei un caine, sa ii tii o perioada, sa se ataseze de tine, sa inceapa sa te iubeasca si apoi sa il rasplatesti, dandu-l cuiva care poate avea grija de el.
Sincer, noua ne-a trecut prin cap sa il dam pe Momo. Dar cui sa dai un caine de 5 ani, caruia nu ii pasa de nimeni altcineva in afara de familia lui cu care a locuit toata viata, singurii pe care ii iubeste si carora le respecta comenzile? Cum isi poate adapta viata la o alta familie? Cine poate investi atat timp si bani intr-un caine pe care nu il stie de mic, nu il iubeste asa de mult, nu e parte a familiei lui? Iar Momo e chiar un caine bolnavicios.
Unii vor zice ca poate e ok daca respectivul caine e mic: pekinez, soricar, shi tzu, bichon etc. Dar si ei trebuie plimbati, si ei au nevoie de timp. Si ei latra, si ei sunt caini, au nevoie sa te joci cu ei, au nevoie de atentie.
Decizia e grea.
Ieri am revenit de la mare. Am plecat vineri la pranz si ne-am decis la fata locului unde am stat, dupa cateva incercari. Am ales un hotel din Jupiter de la capatul plajei spre Neptun, unde nu aveau nicio problema cu cainele si camera arata bine. Daca am fi fost doar noi cu cainele, am fi acceptat si conditii mai precare, insa nu putem tine copilul in camerele insalubre ale multor hoteluri de la noi. Cum era de asteptat, preturile percepute de hoteluri pentru caine sunt aleatorii: unii cer 20-30 de lei din start, altii nu cer nimic, altii cer o suma pe zi - depinde de receptioner (unii cer si taxa de statiune, altii nu mai solicita asa ceva). 
Pe Momo l-am asezat in fata, langa sofer: am pus o geanta mare in fata scaunului, ca sa nu alunece in spatiul pentru picioare, am pus un cearsaf peste scaunul lui si peste geanta din fata, acum transformandu-se intr-un fel de mic patut pe care el se putea intinde. In geam i-am pus si un parasolar negru, transparent, de geam, sa nu il bata direct soarele. 
Dupa ce am ajuns si am despachetat rapid, s-a speriat initial, pentru ca l-am lasat singur in camera, asa ca ne-am intors si l-am luat si pe el la plimbare, pana noaptea tarziu. Cand a vazut ca si dormim acolo, l-am putut lasa linisit singur in camera, pentru ca a vazut ca nu il parasim. L-am pus sa inoate de cateva ori, a alergat prin nisip, a stat cuminte si in masina, prin statiune si pe la terase. 
Noi am fost cu cainele in Bulgaria, acum 2 ani, la Albena, unde mai toate hotelurile accepta caini (taxa suplimentara de vreo 2 euro pe zi). I-am facut cainelui si pasaport, dar nu l-a cerut nimeni la vama sau in bulgaria. In ultimii ani am fost in Mangalia, unde lumea e toleranta (si sunt catei pe plaja, inclusiv caini comunitari, dar noi nu il tineam pe plaja decat o ora dimineata, pana in 9).
Momo pare ca si-a revenit dupa cazarea de o saptamana la pensiunea canina. E vesel (in masura in care un chow chow poate fi vesel), mananca, are chef sa iasa afara, sa se plimbe. Cred ca i-a fost destul de greu, insa nu intr-atat de greu pe cat ne-am fi asteptat, tocmai pentru ca proprietarul pensiunii a avut grija sa nu il lase in lumea lui, ci l-a obligat sa socializeze si el. 
Nu ne-am dus la o pensiune scumpa, unde cainele poate fi urmarit pe net, ci la una normala, unde am platit pentru 7 zile 250 de lei, adica 35 de lei pe zi. L-am lasat duminica seara, la 7, si i-am spus omului sa il lase in pace pe Momo, sa nu il forteze sa faca nimic, sa il lase in lumea lui. Miercuri pe la pranz am sunat sa vedem ce face. 
Ne-a spus ca nu mancase, nu bause apa, nu facuse nici pipi, nici caca. Ne-a sfatuit sa ii dam voie sa nu il mai lase pe Momo il lumea lui, ci sa il forteze sa iasa afara, pe iarba, dupa ce toti ceilalti catei si-au terminat rondul. I-am zis sa faca asa cum crede de cuviinta. A doua zi am sunat din nou si ne-a spus ca lucrurile revin la normal: a baut si si-a facut nevoile. Vineri a si mancat, iar sambata incepuse sa intre in normalul iesirii afara, pe iarba. 
Duminica l-am luat acasa, i-am facut baie si am observat ca incepuse sa naparleasca. Asa ca am decis sa il ducem la tuns. Pe Maya am tuns-o din nou aseara. O sa revenim cu postare pe aceasta tema.
Si, ca sa va distrati putin, va prezentam o scurta povestioara in imagini despre un copil minunat si o chestie cu blana, care miauna, neagra, cu ochii galbeni. 
El ar vrea sa se joace cu ea. Ea, insa... nu prea. 
Dar cat de distractiv e ca o urmarim prin casa peste tot, pana cand pisicuta reuseste sa se ascunda, de obicei dupa draperii, la geam, unde micutul nu o mai poate urmari. 
Chiar daca nu se poate juca cu ea, importanta e distractia!
Cainele e tolerant chiar si cu copiii straini. In parc, atunci cand ne plimbam, vin foarte multi copii sa il mangaie, iar el sta linistit, resemnat, calm, atunci cand piticii il imbratiseaza fericiti. 
