LEUL CHRISTIAN: OMAGIU LUI GEORGE ADAMSON - "TATAL LEILOR"

George Adamson (3 February 1906 - 20 August 1989), a fost nimit "Baba ya Simba" ("Tatal leilor") si este unul dintre cei care s-au luptat pentu prezervarea vietii salbatice. El a scris si carti, cea mai cunoscuta fiind "Born Free" ( Nascut liber), despre leoaica, Elsa, care, orfana fiind, a fost crescuta de el si de sotia sa, si mai apoi au eliberat-o in sabaticie.

Adamson s-a nascut in Rajasthan, India, si a vizitat pentru prima data Kenya in 1924. Dupa o serie de aventuri care au inclus goana dupa aur sau comertul cu capre, dar si profesia de vanator de safari a ajuns sa se ocupe de prezervarea vietii salbatice.

În 1961 George Adamson s-a retras in Kenia, pentru a se devota leilor. In 1970, a ajuns in rezervatia Kora National Reserve , in nordul Keniei, unde s-a ocupat in special de leii orfani luati din diferite zone, unde fusesera domesticiti, si unde incerca sa ii invete sa redevina salbatici.

In 1989 a fost asasinat de braconerii si banditii din zona.

Dupa moartea sa prietenii si sustinatorii lui George Adamson, au infintat fundatia George Adamson Wildlife Trust care si acum functioneaza in Kora si Tanzania.

Scopul acestei fundatii este de a mentine in viata visul lui Adamson de a crea un loc in care animalele salbatice sa poata trai libere.

CHRISTIAN, marea realizare a lui Adamson

Povestea Leului Christian este emblematica pentru ceea ce a facut George Adamason pentru aceste animale.

Cand Rendall si Bourke au decis sa il trimita pe Christian in Africa, fiind prea mare pentru a-l mai creste in Londra, Bill Travers si Virginia McKenna producãtori de documentare, le-au recomandat tinerilor londonezi sã ia legãtura cu George Adamson, despre care fãcuserã un film documentar si care se ocupa în Kenya de un proiect privind protejarea leilor.

Dupã mai multe discutii cu George Adamson, acesta a fost de acord sã îl integreze pe Christian, leul domesticit, în viata sãlbaticã în cadrul unui proiect desfãsurat în Rezervatia Nationalã Kora din Kenya.

Leul Christian a ajuns în rezervatia supravegheatã de Adamson în teritoriul unui leu mai bãtrîn, numit ,,Bãiatul“ si al leoaicei „Katiana“ pentru a forma o familie nouã. Familia a fost urmãritã însã de tot felul de dezastre, care l-au sãlbãticit destul de repede pe domesticul Christian.

Katiana a fost devoratã de crocodili, o altã femelã a fost ucisã de lei sãlbatici, iar ,,Bãiatul“ a fost împuscat de George Adamson în inimã dupã ce a rãnit fatal un om. Aceste evenimente tragice l-au fãcut pe Christian sã fie singurul supravietuitor al familiei sale de lei.

Prin 1972, Rendall si Bourke, „pãrintii adoptivi ai lui Christian“ au fost anuntati de George Adamson cã leul s-a reintegrat cu succes în sãlbãticie si cã are o familie nouã de lei.

Cei doi tineri s-au hotãrît sã meargã în rezervatie pentru a-si revedea ,,copilul“ si a face un documentar despre el. George Adamson i-a sfãtuit pe londonezi sã nu se astepte ca leul sã îi recunoascã, ba mai mult le-a spus cã acesta, cel mai probabil, va fi agresiv cu ei. Dupã îndelungi discutii si analize asupra situatiei, londonezii s-au decis, cu orice risc, sã-l viziteze pe Christian.

Leul capabil de iubire

Socul revederii a fost imens. Au circulat fel si fel de ipoteze asupra revederii lor. Au plecat în rezervatie însotiti de cameramani care sã filmeze imaginile întîlnirii. Christian nu numai ca nu i-a atacat pe cei doi pãrinti ci s-a bucurat la revederea lor. Si s-a comportat în consecintã. A lãsat compania leilor si s-a apropiat, în fugã, de „pãrintii adoptivi“. Ajuns în fata lor i-a luat în „bratele“ lui puternice, i- a mãngîiat cu labele. Trecea de la unul la altul cu o dragoste fãrã margini. Precum un copil pãrãsit de pãrinti si regãsit dupã o vreme. Exact cum ii intampina cand era pui.

Imaginile filmului realizat despre întîlnirea lor au socat întreaga lume. Leul era capabil de sentimente, de iubire si de recunoastere.

Dar aceasta n-a fost totul. S-au apropiat de locul întîlnirii si leoaicele ce-l însoteau pe Christian. Mona si Lisa la început s-au arãtat suspicioase si agresive, ca mai apoi sã devine prietenoase si sã-i accepte pe cei doi londonezi.

Mona si Lisa, prin comportamentul lor duios fatã de londonezi, l-au respectat pe Christian, seful grupului de lei din rezervatie.În scurt timp de la primul contact, Rendall, Bourke, Chriatian, Mona si Lisa s-au plimbat prin rezervatie precum o familie unitã.

Acesta este un film prin care se aduce un omagiu "Tatalui Leilor":

UN FILM IMPRESIONANT DIN 1969 CARE A EMOTIONAT O LUME INTREAGA- POVESTEA LEULUI CHRISTIAN

Leul Christian, crescut ca un animal de casa într-un apartament din Chelsea, şi-a revăzut părinţi adoptivi, doi australieni, după un an în care a trăit în sălbăticie.

Christian, puiul de aproape 16 kilograme, a fost cumparat în anul 1969, pentru mai mult de 500 de silingi, dintr-un magazin de animale, într-o vreme în care comerţul cu animale exotice era uşor de efectuat.

Australienii John Rendall şi Anthony Bourke, au crescut leul ca pe un animal de casă în apartamentul lor din Chelsea.

Felina a locuit pentru un an împreună cu cei doi, într-un magazin de mobilă. Ei l-au îngrijit pe Christian cu multă dragoste şi atenţie, cheltuind aproximativ 30 de lire pe săptămână pentru a-i asigura cele patru mese zilnice şi suplimentul de vitamine.

Un preot i-a permis leuţului să alerge liber printr-un cimitir. Blănosul a mâncat la restaurante de lux, a fost plimbat cu Bentley-ul şi a apărut chiar şi într-o reclamă pentru magazinul-simbol al anilor '60 din Anglia, Biba.

La numai un an, leul a ajuns la aproape 84 kilograme şi coama sa a început să se dezvolte. Prin urmare, stăpânii săi au hotărât să îi redea libertatea.

Astfel că cei doi l-au dus pe Christian în Kenya, în rezervaţia Kora, la George Adamson si sotia sa Joy, un cuplu care si-a dedicat viata integrarii leilor captivi in salbaticie, unde leul a fost integrat rapid alături de alte două feline de aceeaşi rasă, Boy şi Katania.

Initial Adamson a fost foarte sceptic deoarece Christian era nascut in captivitate iar sansele de a supravietui in salbaticie erau foarte mici. Totusi Adamson a acceptat aceasta provocare, deoarece era pentru prima oara cand se incerca introducerea in salbaticie a unui leu nascut in captivitate, atat el, cat si parintii lui.

In 1971, Christian îşi stabilise propriul teritoriu, iar când foştii stăpâni au revenit în Kenya pentru o ultimă vizită, leul a apărut alături de leoaica si de pui.

Cei doi s-au întrebat dacă leul îi va mai recunoaşte şi dacă se va comporta le fel de blând ca atunci când era mai mic.

Rezultatul este înregistrat în filmul care a făcut ocolul lumii: leul îi îmbrăţişează călduros pe prietenii săi oameni, aşa cum o făcea când era doar un pui.

"Toată lumea plângea, până şi leul mai avea puţin şi începea să plângă", a declarat Rendall

In urmatoarele ore Ace si Rendall s-au plimbat prin tabara cu Christian luandu-si la revedere cu lacrimi in ochi.

In 1974 cei doi au vrut sa il viziteze pentru ultima ora pe Christian. Dupa ce au parasit tabara Ace si Rendal timp de mai multe minute auzeau in spate ragetul plin de durere a lui Christian. A fost ultima oara cand l-au vazut.

Filmul reîntâlnirii a ajuns acum unul dintre cele mai populare de pe YouTube.

Peste 17 milioane de oameni au vizionat acest filmuleţ vechi de 30 de ani care îl înfăţisează pe leul Christian îmbrăţişându-i afectuos pe cei doi stăpâni ai săi.Dupa aceasta poveste s-a scris o carte si s-a facut un film, iar fundatia a scos un DVD.

Fundaţia Born Free foloseşte acum acest filmuleţ pentru a strânge fonduri destinate integrării felinelor în sălbăticie.

George Adamson, cel care l-a reintegrat pe Christian in salbaticie, a continuat sa se ocupe de integrarea leilor captivi in salbaticie pana in 1989, cand a fost asasinat de braconierii si banditii din zona.

Dupa moartea sa, prietenii si sustinatorii lui George Adamson, au infiintat fundatia George Adamson Wildlife Trust care si acum functioneaza in Kora si Tanzania. Scopul acestei fundatii este de a mentine in viata visul lui Adamson de a crea un loc in care animalele salbatice sa poata trai libere.



Acesta este povestea lui Christian in imagini:

MOMO ESTE BOLNAVIOR

Momo s-a îmbolnavit. Este racit. Are o bronsita care ieri l-a facut sa tuseasca intr-una si sa vomite tot ce mananca, inclusiv apa pe care o bea. Nu stim cum a reusit sa raceasca atat de rau. Noi banuim ca a baut apa rece, imediat dupa ce a venit de afara.

Tati obisnuieste sa il lase sa bea apa rece ca gheata de la robinet, in timp ce il spala cu dusul pe picioruse si burtica murdara de noroi. Acum Momo nu mai are voie sa bea sau sa manance rece nimic.

I-am facut si vaccinul anual saptamana trecuta, si in perioada asta este mai sensibil.

Am fost cu el la veterinar imediat. A inceput sa faca un tratament, care dureaza 4 zile. Medicul l-a ascultat la plamani, l-a palpat si i-a facut scurt 4 injectii, doza pe care o va face pe parcursul celor 4 zile. In plus, ii mai dam si Broncho-vaxom, un medicament special pentru bronsite.

Ieri nu s-a simtit bine deloc. Nu a dormit toata noaptea, a tusit si a icnit, ca de vomitat nu prea mai avea ce...

Astazi, cand am revenit acasa de la serviciu, parea a fi in regula. L-am dus la doctor, si-a facut injectiile (una este dureroasa), i-am dat sa manance, apoi a adormit.

UPDATE: Pe seara Momo se simte mult mai bine. A mancat si este vesel si jucaus. Nu mai sta abatut ca zilele trecute.
Doctorul ne-a spus ca Momo este putin slabut, si ca trebuie sa recupereze kilogramele pierdute cu perioadele astea de boala.

Acum are 26 de kg, dupa ce doua zile nu a mancat mai nimic sau a vomitat. Speram sa ajunga la 30 de kg, cat ar trebui sa aiba conform standardului, la un an de viata.

ROBY SI-A GASIT PRIETENA

Roby este indragostit. Si-a gasit o prietena superba, si il intelegem prin ce trece. :)))

MOMO, TITZI SI OCHELARICA

Am fost la plimbare cu Titzi si Ochelarica, prietenii lui MOMO de la bloc. Lui Momo nu ii place vremea mohorata si umeda, si cand este si mizerie pe jos, deja intra in depresie. Merge cu grija sa nu se murdareasca si cand isi da seama ca nu are nicio sansa sa ocoleasca toate baltile, intra in ele, dar foarte trist....Prietenii lui Momo, Titzi si Ochelarica, nu au nicio problema cu noroiul. Ei sunt veseli tot timpul, desi stau in frig uneori.



Si un filmulet cu Momo, Titzi si Ochelarica.

AMINTIRI CU MAYA TUNSA

Am gasit in arhiva pozele cu Maya tunsa. Uitasem cat de haioasa arata cheala, doar cu capul, coada si labutele imblanite.

Acum, sincer, nu as mai tunde-o niciodata, dar cred ca nu i-a displacut mult, tinand cont ca era foarte cald acum doua veri.

Cu toate acestea, vara care a trecut nu a suferit deloc de caldura, asa ca nu are rost sa o mai chinui la frizeria veterinara. :))

Chow Chow si copiii

In multe descrieri ale rasei se spune ca Chow Chow nu este alegere prea buna pentru familiile cu copii mici, intrucat nu prea tolereaza poznele acestora: trasul de urechi, bagatul degetelor in ochi, smotoceala, trasul de coada etc. Exista chiar si opinia (raspandita mai ales in SUA, am vazut) ca Chow Chow ar fi niste bestii care se pot dezlantui oricand asupra oamenilor de pe strada, muscand din senin atunci cand te astepti mai putin.

Orice catel trebuie socializat cand este mic: sa isi dea seama ca cei mici sunt jucausi ca si el, dar ca il si pot agasa. Cand vor se se joaca, el sa stie ca nu ii face nimeni nimic. Iar daca vor sa il agaseze, sa ii lase in pace si sa plece de langa ei.

Momo tolereaza foarte bine strainii. E destul de suspicios, dar nu le face nimic odata ce s-a lamurit ca nimeni nu ii vrea raul. Daca strainii se apropie normal de el, fara miscari bruste, fara sa urle, sau sa il sperie, el ii ignora, trece printre picioarele lor, nu ii pasa de ei absolut deloc. Accepta, de asemenea, sa fie mangaiat de copii. Daca ei vin in goana spre el, fuge de ei in prima faza, apoi ii cheama la joaca, sa se fugareasca unii pe altii in cerc. De multe ori s-a jucat asta vara cu copiii pe iarba rondulului din fata scolii pe unde il plimbam in fiecare zi.

Asta vara Momo s-a jucat fericit cu nepoteii nostri Cosmin si Andrei, la Sinaia, dar si cu mai multi copii la plaja, in Bulgaria (unde am fost pentru ca acceptau catei in hotel, ne dadeau voie pe plaja cu catelul, iar in statiunea aleasai nu era aglomeratie).

Pisica la cumparaturi

Mancare de catel: Lupovet

I-am luat lu Momo niste mancare foarte buna, care de-abia a ajuns in Romania: Lupovet. Ca sa va spunem sincer, am cam incercat in timp mai toate marcile de mancare de pe piata. Unele nu ii placeau deloc chiar din momentul in care le mirosea prima data: pufaia si se indeparta de bobitele pe care le dadeam ulterior cateilor de la bloc.

Am descoperit asta primavara Acana, o mancare cotata foarte bine, care intre timp a ajuns peste tot in tara. Lui Momo nu i-a placut prea mult chiar de la inceput, dar intre timp cred ca i-a ajuns si nu ii mai place absolut deloc. Chiar am mai rams cu vreo 2 kilograme de Acana Pacifica, pe care Momo nu o agreeaza deloc, pentru ca intre timp i-am luat un sac de Royal Canin, pe care il prefera, fara prea mare entuziasm, insa. Dar am descoperit intre timp o mancare foarte buna, din Germania: Lupovet (si Luposan).

Nu am luat direct un sac de Lupovet, pentru ca am fost foarte sceptici ca Momo o va manca. Este o mancare facuta prin presare cu apa rece, fara coloranti, gluten sau soia. Contine carne de rata, carne de hering, galbenus, cereale integrale, spirulina, yucca, vitamine. Tocmai pentru ca am vazut ca este o hrana naturala, nu am vrut sa luam un sac, pentru ca ne imaginam ca Momo nu o va manca.

De obicei, mancarea facuta de marii producatori este foarte palatabila (le place cainilor) pentru ca este "sprayata", este pulverizata cu ficat hidrolizat si diverse grasimi animale, pentru a-i atrage sa o manance. Lupovetul, insa, nu contine asa ceva, iar noi ne asteptam sa nu ii placa. Am comandat mostre de mancare, pe care petshopul le trimite gratuit.

Am ramas surprinsi: mancarica nu este in forma de bobite, ci de batonase. Nu are nici mirosul acela extrem de pregnant, pe care il emana unele bobite din pet shopuri. Si, culmea, lui Momo chiar ii place. Daca o sa vedem ca nu face nazuri si nu incepe sa o refuze, o sa ii cumparam un sac de Lupovet Sporty, cam peste o luna, cand terminam provizia de Royal Canin.

Un sac de Lupovet Sporty costa 235 de RON, iar unul de Royal Canin Maxi Adult 213 RON. Dar diferenta de calitate cred ca merita.

De la aceeasi firma cu produse nemtesti am luat un snacks caruia lui Momo ii place la nebunie: Plaman de vita uscat. Si acesta este un produs natural, pentru ca este exact ceea ce se prezinta, fara aditivi, fara nimic in plus. Cand il miroase, Momo incepe sa grohaie ca un porcusor de placere, iar cand ii dam, se intinde fericit pe jos, cu bucatica intre labute.

Am mai luat si conserve, tot nemtesti: Dibo si LandFlaisch, foarte bune si complet naturale. Costa 90 de mii conserva de 800 de grame. Am desfacut deocamdata doar Dibo. Mai avea putin si se baga in conserva, cand a mirosit-o.

Mancarica de pisica: Royal Canin

Maya a fost dintotdeauna foarte pretentioasa la hrana. Nu a mancat orice si a preferat sa isi aleaga hrana dupa capriciile ei pisicesti.
Niciodata nu i-au placut conservele de pisica pe care i le-am cumparat, cu exceptia unui singur tip de Applawse, facut numai din carne de pui, fara legume, si numai cu putin orez.

In privinta mancarii uscate, Maya a mancat numai Royal Canin.

In perioada cat a disparut de pe piata aceasta marca, i-am dat Sanabelle, dar nu i-a placut deloc, o manca mai degraba de foame, pentru ca nu avea incotro, nu pentru ca ii placea.

Acum ii cumparam 3 feluri de Royal: Persian, Fit 32 si Hair and Skin, pe care le amestecam, le punem in cutia ei de mancare (pe care am tapetat-o cu staniol, ca sa nu se oxideze bobitele), ii umplem castronelele de mancare, lasand-o sa manance cat vrea ea.

Maya mananca de multe ori pe zi, cate putin de fiecare data, 5-6 bobite. Daca vede ca ne uitam la ea, ne cheama sa o mangaiem. Pisica Maya adora sa fie mangaiata in timp ce mananca.

Cred ca s-ar ingrasa ca o pusculita-porcusor daca am mangaia-o cand mananca, de cate ori ar vrea ea.

Desi in cazul lui Momo avem rezerve in privinta mancarii mereu, indiferent cat de scumpa este, Mayei nu i-as schimba sub nicio forma Royal-ul, pentru ca ii prieste si nu am avut niciodata probleme de sanatate cu ea.

Asa ca, de multe ori se potriveste ideea ca "o mancare buna este cea care ii place animalutului si in nici un caz cea care este mai buna din punctul de vedere al calitatii".

CE NE MAI PLACE ZAPADA!!!

Roby la plimbare si acasa, cu familia

LA PLIMBARE PRIN PARC

Momo a fost la plimbare in Parcul Circului. Dupa ce i-a mai trecut schiopatatul a avut voie sa mearga mai mult si sa alerge prin zapada.

Am ajuns si la tarcul cainilor, unde doi caini de talie mare alergau si se jucau impreuna.

Momo, pentru ca nu are voie sa faca efort, se uita trist, de dupa gard, la ei...era foarte dezamagit ca nu poate intra si el la joaca.

In plus, a aparut si un ciobanesc caucazian, superb si mare....ce ar mai fi alergat Momo dupa el.

Oricum, si fara joaca cu cateii, plimbarea in parc a fost foarte placuta.

LEA LA PRIMA ZAPADA SI CE I-A ADUS MOSUL

Mosul i-a adus Leei o pernuta numai ptr ea dar Blue a si pus stapanire pe ea. Noroc ca Lea o duce in pat ca domnul Blue nu poate sa o duca singur. Sunt atat de scumpi amandoi!!!

Mamica Leutei ne-a trimis si poze cu prima zapada din 2009. Lea a fost foarte fericita, a stat in curte si s-a jucat. "Tare bine se mai simt ursuletii astia iarna! Pe cat de lenesi sunt vara pe atat de neastamparati sunt acum"!! Asa este, Adriana, parca se transforma in alti caini, nu ii mai recunosti.

Adriana ne povesteste si ca Lea, obosita dupa joaca in zapada, sforaie "de ne trezim sa o mai strigam ca nu putem dormi!". Stim cum e..si noi patim acelasi lucru!!! Darama peretii cu sforaitul, Momo. :))))

Asteptam noutati de la Lea si Blue si pupam fetita!