Noi am avut perusi de mult timp, insa, dupa ce am luat cainele si pisica, i-am dat pe toti. In urma cu un an, l-am cumparat pe Pepe, masculul galben, un pui care nici macar nu invatase sa zboare. Apoi, dupa vreo luna-doua, am luat-o pe Mimi, perusa albastra, care era mai in varsta.
Din pacate, i-am cam ignorat de ceva timp. Perusa era bolnava, insa am ignorat toate semnele. Statea infoiata tot timpul, nu ciripea, avea penele zburlite, ca un vartej pe piept, manca de pe fundul coliviei. Sambata a fost ultima zi a ei: nu a mai putut zbura, a incercat, dar a aterizat pe jos, iar asta a fost prea mult. Nici macar nu a mai putut sta pe betisoarele din colivie. Am luat-o in mana si am vazut ca la fund era murdara, nu se mai putea curata.
Pepe nu o mai suporta langa el, o ciupea si o gonea de langa el, probabil din instinctul de a alunga membrii bolnavi ai stolului, cine stie.
Seara am pus-o pe un betisor din colivie, insa ulterior a coborat mai jos, in fata unui recipient de mancare. Apoi, noaptea, a murit. Cine stie, poate a stat in curent, noi tinand colivia in dreptul unui geam pe care il deschidem tot timpul. Poate era batrana. In orice caz, era foarte slabita.
Pepe, masculul perus standard, pare ok, nu arata a fi bolnav: mananca, se curata, trece prin naparlirea de primavara (de fapt, el naparleste destul de frecvent). Sa vedem cum ii va fi in continuare.
I-am pus niste vitamine in apa, poate apuca sa bea si sa ii creasca imunitatea. O sa ii mai dam niste crengute, care lui ii plac mult, sa le ciuguleasca. Le luasem din Hornbach crengute de mei, rosu si alb, din care ciuguleau cu placere, asa ca o sa i le dam lui Pepe.
Probabil ca nu o sa mai luam alta perusa. Lui Pepe i-am pus din nou oglinzile in colivie: le ciuguleste, da cu ciocul in clopotei, insa vom vedea daca o sa fie trist. Noi vorbeam cu el de mic: acum reuseste sa articuleze cu o voce metalica: "Pepe. Ce faci, Pepe?", iar intr-un timp incepuse sa zica: "Baiatul, ce face baiatul?", "Copilul". I-am lasat un timp in lumea lor: liberi sa iasa din cusca cand vor, sa zboare prin bucatarie. Acum vom reincepe sa vorbim cu el, pentru ca si perusii sunt tristi daca le moare partenera. Perusa tatalui meu a devenit trista, apatica, suparata, dupa ce i-a murit partenerul. Daca si Pepe va fi foarte apatic si trist, poate ca ii luam o partenera, tot perus standard, dar pui, sa se obisnuiasca amandoi. Vom vedea.
Pisicuta superba din imagini se numea Kuki, ea a ajuns in raiul animalutelor fericite. Stapana ei ne-a scris ca micuta era foarte desteapta si jucausa. Ne pare foarte rau de pierderea suferita. Cine stie, poate in casa ei va veni o alta pisicuta, desi nimic nu poate inlocui o fiinta iubita, cum a fost Kuki. 
Matei este entuziasmat de fiecare data cand il vede pe Pepe. De fapt, una dintre preocuparile lui Matei atunci cand mananca este sa il urmareasca pe Pepe, care canta de pe colivie, se lupta cu cine stie ce bucata de mar infipta intre barele coliviei, zboara prin bucatarie sau pur si simplu dormiteaza.
Noul nostru prieten foarte simpatic se numeste CowKo si este un papagal nimfa mascul. Stapanul lui are un blog, comorilepamantuluifans.blogspot.com, unde i-a postat si pozele micutului.
Ei sunt noii nostri prieteni: chow chow-ul alb Rudy si chow chow -ul roscat Leutu. Cele doua pufarine sunt, de fapt, doi caini jucausi, alintat si extrem de iubitori. Rudy implineste pe 31 martie varsta de 2 ani, iar Leutu are 1 an si 3 luni. Ei sunt doi catei minutati care ii insenineaza viata "mamicii" lor, care nu poate sta despartita de ei nici macar o zi.
Noi am avut perusi de mult timp, insa, dupa ce am luat cainele si pisica, i-am dat pe toti. In urma cu un an, l-am cumparat pe Pepe, masculul galben, un pui care nici macar nu invatase sa zboare. Apoi, dupa vreo luna-doua, am luat-o pe Mimi, perusa albastra, care era mai in varsta.
Frumoasa ursulina pe care o vedeti in aceste fotografii este noua noastra prietena, DAISY. Ea are 8 luni si este o pofticioasa, mananca orice. Are deja 20 de kg. Daisy este foarte ascultatoare, dar are o problema cu catelusii de talie mica. Daisy este o frumusete. Sa va traiasca. Asteptam in continuare vesti.
Iarna e anotimpul favorit al tuturor cateilor. Am remarcat faptul ca tututor le place zapada: alearga, se tavalesc, se joaca fericiti. Evident, Momo intra in categoria cainilor care traiesc pentru zapada. Cand vine momentul intrarii in casa, se supara imediat: se vede pe fata lui. Devine morocanos parca, trage de timp, merge incet, nu are chef sa plece de la zapada.
Tora este noua noastra prietena superba. Ea are 2 ani si o luna si locuieste in Bucuresti. Tora este o vajnica aparatoare a casei, dar si partenerul de joaca al fiicei de 10 ani a stapanei. In curand, Tora va intra in calduri si, ca oriice chowlina frumoasa, va trebui sa isi gaseasca un partener pe masura, sa faca puisori. Stapana ii cauta un partener negru, noi cunoastem un chow chow negru, o sa incercam sa vorbim sa ii punem in legatura. 
Baietelul nostru, Matei, care are 8 luni, se entuziasmeaza de fiecare data cand ii vede pe Momo sau pe Maya. Chiar daca i-ar vedea de 100 de ori pe zi, de fiecare data se lumineaza la fata, tipa fericit, striga pe limba lui la ei, intinde bratele sa ii prinda, ii urmareste cu privirea peste tot, intide gatul sa ii vada, indiferent pe unde ii zareste.
Matei a invatat acum sa dirijeze premergatorul, asa ca principala lui activitate a devenit urmarirea lui Momo prin toata casa. Intinde bratele sa il prinda, tipa dupa el, iar Momo il evita, incearca sa scape, sa se ascunda prin colturi, dar degeaba: tot e incoltit la un moment dat. Din fericire, Momo nu e agresiv, l-a acceptat drept stapan pe Matei si astfel s-a resemnat cu fugareala prin casa.
Pasiunea lui Mati pentru animale este fara limite. Chiar daca il vede de-abia seara pe tati, dupa o zi de munca, daca tot atunci intra in camera si Momo sau Maya, el sta cu ochii tot dupa ei, striga la ei, ii cheama, vrea sa se joace cu ei. 
Am primit un mesaj de la stapana micutei pufuline Aysha.
De curand, ursulina a implinit 5 luni si creste vazand cu ochii. Are 15 kg deja si cu greu o mai ridica mami ca s-o giugiuleasca. 
Am avut si cateva patanii, insa nimic ingrijorator. Ne-am confruntat cu o infectie urinara (din cauza faptului ca, in inconstienta mea, dupa ce o spalam pe burtica o stergeam doar f bine cu prosopul, iar blanita ei inca ramanea uda si dormea asa pe gresie) care insa s-a tratat foarte repede.
Si acum avem otita la urechea stanga, maine urmeaza sa mergem la doctor sa vedem ce tratament trebuie sa luam, nimic de speriat insa, papam, crestem si ne jucam. 
Frumoasa Maya chwolina crem si prietena ei, rotweillerita Lisa, va transmit salutarile lor tuturor catelusilor (si stapanilor lor) de pe net.
Chris este incantat de zapada. In aceste fotografii il puteti vedea impreuna cu o catelusa careia stapanii lui Chris ii dau de mancare zilnic. In cea mai mare a timpului, blanosul este tinut in lesa, insa, atunci cand i se mai da drumul, fuge direct spre Dunare, ca sa mai faca o balaceala... Este o frumusete.
