NATASHA

Ea este NATASHA, noua noastra prietena, care locuieste in Bucuresti. Ieri a implinit varsta de 3 luni. Parintii ei ne-au spus ca micuta ursulina polara ii face fericiti, este bucuria intregii familii, care vrea sa o rasfete si sa o alinte, iar ea deja ii iubeste. Natasha este un chow chow cu pedigree, a fost cumparata de la o canisa din Constanta, iar stapanii vor sa o duca la concursuri, pentru a ajunge campioana. Noi ii uram La multi ani, multe osisoare, multe bucurii, sanatate si asteptam vesti si poze, pentru ca toti prietenii ei de pe blog sa o cunoasca!

BAIETII

Unul vesel, celalalt trist. :))

KABOO, o frumusete de baiat!

El este Kaboo, unul dintre primii nostri prieteni, de care ne aducem aminte cu placere. Noi il stim de mic, din fotografiile trimise, era un ghemotoc de blanita. Acum e ditamai barbatul, frumos si cuminte. Asta-vara a trecut de prima naparlire, si-a schimbat blanita de adolescent cu una de caine adult,vreo 2 luni de zile nici nu mai arata a chow chow, dar in iarna deja blanita ii crescuse si se regenerase, a devenit din nou un leut, putin supraponderal cateodata pentru ca buni nu se prea poate abtine din a-l rasfata, iar el evident un pofticios. Nici nu vrea sa vada mancarea pentru catei, pentru el mancarea gatita e sfanta,inclusiv ciorbita la greu, deh un haiduc care nu apare la plimbarica prin padure decat dupa 1 ora, aratand ca un porcusor. Stapanii lui Kaboo au si o veste trista: "Asta-vara, Alma, rottwerita, a plecat spre lumea fericita a cateilor veseli si jucausi tot timpul ...Dezvoltase o tumora cervicala maligna galopanta (desi suferise o operatie de extirpare in prealabil,dar in 6 luni a revenit...si nu s-a mai putut face nimic...),a slabit pana a ajuns piele si os in ciuda citostaticelor care ii erau administrate saptamanal,tumora ajunsese de marimea unei mingi de rugby,care se extindea atat catre vagin cat si catre uter...era vizibila...si sangera continuu...nu se mai putea tine pe picioarele din spate,se impiedica pur si simplu daca incerca sa urce chiar si o treapta,si gemea de durere cand incerca sa se aseze...se vedea ca ii este foarte rau si devenise irascibila...medicul care o ingrijea ne-a sugerat sa-i curmam suferinta...oricum nu se mai putea face absolut nimic si avea sa se chinuie din ce in ce mai rau...si a trebuit sa luam dureroasa decizie de a o eutanasia... in iulie 2010 Alma s-a stins din viata...".

Paste fericit!

Maya, Momo si Pepe va ureaza tuturor, catei, perusi, pisici, tatici, mamici, bunici, sa aveti un Paste fericit, numai bucurii si sanatate!

..(\(\..♥../)/) ♥
..( '.')....('.' )
o(_")").(“(“_)o
”˜˜”*°•. ˜”*°••°

Super distractie

Ce chestie interesanta

CEI MAI BUNI PRIETENI

Multi oameni se mira cum poate rezista un copil cu un caine in casa. Ne intreaba cand dam cainele sau daca avem incredere sa ii lasam unul langa altul. Dar ne-am lamurit: Momo a devenit prietenul lui Matei, fiecare aratandu-si afectiunea in felul lui. Matei il urmareste pe Momo prin casa, s-a obisnuit cu el, dar se uita la el ca la un membru mai in varsta al familiei. Asteapta sa vada ce face Momo, ca sa vada daca poate face si el: sa stea jos langa el, sa se urce pe el cum face cu mami si tati, sa mearga pe unde merge si Momo. La randul sau, cainele il tolereaza pe cel mic, incearca sa il protejeze si sa nu il loveasca, vine repede in dormitor si se uita nedumerit si speriat cand aude ca Matei plange mai tare. Momo e foarte rabdator, de fapt asa a fost dintotdeauna, inclusiv cu Maya. Ii tolereaza lui Matei mangaierile cam brutale, care de fapt sunt niste agatari de blana lui. Il lasa pe micut sa isi faca de cap, sa se plimbe pe unde vrea si sa stea langa el. Cei doi sunt deja cei mai buni prieteni.

Matei si Maya

Pentru Matei, Maya reprezinta o fascinatie. Ii stie deja numele, pentru ca atunci cand il intrebam unde e Maya, se uita pe jos, o cauta din priviri. Rade de fiecare data cand o vede si incearca sa o prinda, sa se joace cu ea. Pisica, insa, nu ii raspunde cu acelasi devotament cu care el o cauta. Il evita, parca stie ca nu are voie sa se apropie de el, parca ar sti ca mica fiinta trebuie lasata in pace.

Din cand in cand, vazand ca Matei doarme, pisica vine in pat pe langa el, il miroase si se aseaza sa il priveasca. Desi se fereste de el, Maya se aseaza peste tot unde sta Matei: pe covorul din dormitor (cumparat special pentru el, sa nu se loveasca atunci cand se dezechilibreaza), in carucior sau in fostul lui scaun de masina (care acum ii e mic). In ultima vreme a inceput sa se tolaneasca inclusiv in patutul lui, acolo se simte mai in siguranta... Dar in patut nu mai are voie deloc, asa ca intra sub patut.

Maya, chowlina crem, feerie in parc

Odata cu venirea primaverii, Maya abia asteapta sa iasa afara, la plimbare. Momentul ei favorit este atunci cand vede ca se fac pregatirile de plimbare. In parc alearga fericita, se joaca bucuroasa cu prietenii sai catei.

Intoarcerea spre casa este o adevarata pedeapsa: e suparata si merge imbufnata, abia urca scarile. Ea insa nu stie ca de Pasti ma merge la tara, unde va putea alerga pe unde vrea, de dimineata pana seara.

Super-chow

Iata un chow chow exemplar. Este un mascul care traieste intr-un oras chinez si care a fost dresat sa duca in tinti cosuletul cu diverse cumparaturi de la piata, sa traga caruciorul copilului, aduce scaunelul pentru oaspeti, arunca gunoiul.

Daisy

Astazi, Daisy este un chow chow fotomodel, prezinta noua moda canina de primavara-vara. Dupa shooting, unde a stat foarte cuminte si ascultatoare, stapanii au iesit la plimbare cu micuta, au lasat-o putin fara lesa, iar ea, ca o catelusa fericita, a facut tot ce a vrut, a inceput sa fuga si sa se joace, dar in final s-a linistit si a mers cuminte.

YOGI la 2 ani

Yogi a implinit ieri 2 ani. Este un catel foaaarte frumos. Stapanii lui sunt foarte fericiti cu micutul pufulete. Cand ei vin acasa de la munca, Yogi ii inveseleste prin bucuria lui nespusa. Chow-linul este foarte iubit, iar el, la randul sau, isi iubeste neconditionat familia. La multi ani si multe osisoare bune!

Micul stapan si paznicul sau

Matei si Momo sunt cei mai buni prieteni. Tin unul la altul in felul lor. Blanosului ii e cam frica de pitic, se fereste de el, il ocoleste, incearca sa il evite, dar intr-un mod tolerant, de parca ar fi un frate mai mare cumva agasat de micutul care il urmareste peste tot si nu il lasa sa doarma. Insa, cand il aude pe Matei ca plange mai tare, Momo vine il camera respectiva, intrigat si putin agitat. Pe de alta parte, ori de cate ori il vede pe Momo, Matei se lumineaza la fata, se agita, vrea sa ajunga la el, se ridica in picioare, sprijinindu-se de ce prinde, ca sa se uite la caine, intoarce capul dupa el, vrea sa il traga de blana, tipa fericit la Momo. Cand ne plimbam pe strada, piticul vorbeste ceva in limba lui, il mai urmareste pe Momo, iar cainele se asigura ca suntem toti cu el.

Sete mare...

Sambata am fost in parc, cu toata gasca: mami, tati, copil, catel. Mare bucurie, mai ales pentru Momo, caruia ii place la nebunie plimbarea. Placerea lui cea mai mare e iesitul afara, hai-hui, iar fericirea cea mai mare e daca iesim toti cu el, atunci se bucura ca un copil. Momo cunoaste Parcul Herastrau destul de bine, pentru ca ne-am plimbat cu el pe acolo de cand era mic. Isi aduce aminte exact de locul cismelei unde ii place lui sa bea apa. Cand ajungem pe drumul care trece prin apropierea robinetului, se indreapta direct spre locul cu pricina, asteptand sa vina unul din noi sa dea drumul la apa.

Am observat ca in Herastrau nu prea sunt caini comunitari, de altfel cred ca Sectorul 1 sta cel mai bine la acest capitol: parcurile nu sunt pline de eternele haite de caini agresivi, batuti de oameni, chinuiti de frig sau caldura, flamanzi si insetati. Chiar e un parc ingrijit, cu largi peluze de iarba, flori, caini tinuti in lesa. E o placere sa te plimbi prin el. La capatul opus este Parcul Sebastian, din Sectorul 5: haite de caini vagabonzi, rottweileri liberi, copaci putini - nici macar cainelui nu ii place sa se plimbe prin el.

Kuki

Pisicuta superba din imagini se numea Kuki, ea a ajuns in raiul animalutelor fericite. Stapana ei ne-a scris ca micuta era foarte desteapta si jucausa. Ne pare foarte rau de pierderea suferita. Cine stie, poate in casa ei va veni o alta pisicuta, desi nimic nu poate inlocui o fiinta iubita, cum a fost Kuki.

Matei si Pepe

Matei este entuziasmat de fiecare data cand il vede pe Pepe. De fapt, una dintre preocuparile lui Matei atunci cand mananca este sa il urmareasca pe Pepe, care canta de pe colivie, se lupta cu cine stie ce bucata de mar infipta intre barele coliviei, zboara prin bucatarie sau pur si simplu dormiteaza.

Acum 3 ani...

Maya, in camera lui Matei

Cand Matei doarme, Maya preia imediat locul lui de joaca de pe covor si se tolaneste fericita. Ii place sa isi lase mirosul in locul unde a stat bebelusul. Cand Matei revine la joaca, fuge imediat si se ascunde pe pervazul ferestrei. Un alt loc preferat de Maya este fostul scaun de masina al lui Mateut. Doarme foarte linistita in scaun. Haioasa rau!

Imbufnati

CowKo - noul prieten

Noul nostru prieten foarte simpatic se numeste CowKo si este un papagal nimfa mascul. Stapanul lui are un blog, comorilepamantuluifans.blogspot.com, unde i-a postat si pozele micutului.

Loialitate absoluta: un caine japonez isi pazeste prietenul ranit de tsumani

Rudy si Leutu

Ei sunt noii nostri prieteni: chow chow-ul alb Rudy si chow chow -ul roscat Leutu. Cele doua pufarine sunt, de fapt, doi caini jucausi, alintat si extrem de iubitori. Rudy implineste pe 31 martie varsta de 2 ani, iar Leutu are 1 an si 3 luni. Ei sunt doi catei minutati care ii insenineaza viata "mamicii" lor, care nu poate sta despartita de ei nici macar o zi.

Perusa Mimi a murit

Noi am avut perusi de mult timp, insa, dupa ce am luat cainele si pisica, i-am dat pe toti. In urma cu un an, l-am cumparat pe Pepe, masculul galben, un pui care nici macar nu invatase sa zboare. Apoi, dupa vreo luna-doua, am luat-o pe Mimi, perusa albastra, care era mai in varsta.

Din pacate, i-am cam ignorat de ceva timp. Perusa era bolnava, insa am ignorat toate semnele. Statea infoiata tot timpul, nu ciripea, avea penele zburlite, ca un vartej pe piept, manca de pe fundul coliviei. Sambata a fost ultima zi a ei: nu a mai putut zbura, a incercat, dar a aterizat pe jos, iar asta a fost prea mult. Nici macar nu a mai putut sta pe betisoarele din colivie. Am luat-o in mana si am vazut ca la fund era murdara, nu se mai putea curata.

Pepe nu o mai suporta langa el, o ciupea si o gonea de langa el, probabil din instinctul de a alunga membrii bolnavi ai stolului, cine stie.

Seara am pus-o pe un betisor din colivie, insa ulterior a coborat mai jos, in fata unui recipient de mancare. Apoi, noaptea, a murit. Cine stie, poate a stat in curent, noi tinand colivia in dreptul unui geam pe care il deschidem tot timpul. Poate era batrana. In orice caz, era foarte slabita.

Pepe, masculul perus standard, pare ok, nu arata a fi bolnav: mananca, se curata, trece prin naparlirea de primavara (de fapt, el naparleste destul de frecvent). Sa vedem cum ii va fi in continuare.

I-am pus niste vitamine in apa, poate apuca sa bea si sa ii creasca imunitatea. O sa ii mai dam niste crengute, care lui ii plac mult, sa le ciuguleasca. Le luasem din Hornbach crengute de mei, rosu si alb, din care ciuguleau cu placere, asa ca o sa i le dam lui Pepe.

Probabil ca nu o sa mai luam alta perusa. Lui Pepe i-am pus din nou oglinzile in colivie: le ciuguleste, da cu ciocul in clopotei, insa vom vedea daca o sa fie trist. Noi vorbeam cu el de mic: acum reuseste sa articuleze cu o voce metalica: "Pepe. Ce faci, Pepe?", iar intr-un timp incepuse sa zica: "Baiatul, ce face baiatul?", "Copilul". I-am lasat un timp in lumea lor: liberi sa iasa din cusca cand vor, sa zboare prin bucatarie. Acum vom reincepe sa vorbim cu el, pentru ca si perusii sunt tristi daca le moare partenera. Perusa tatalui meu a devenit trista, apatica, suparata, dupa ce i-a murit partenerul. Daca si Pepe va fi foarte apatic si trist, poate ca ii luam o partenera, tot perus standard, dar pui, sa se obisnuiasca amandoi. Vom vedea.