ALIMENTATIA CORECTA PENTRU CAINII CHOW CHOW

Una dintre teoriile sustinute in prezent de multi crescatori de Chow Chow arata ca aceasta rasa era crescuta in tarile de origine pentru paza, atac sau vanatoare, dar ca, la nevoie, cateii erau chiar mancati de chinezi, in perioadele frecvente de foamete. Si, cu timpul, Chow Chow s-a transformat int-un fel de mancare al locuitorilor din acele zone ciudate.

De altfel, cuvantul "chow" inseamna, in dialectul mandarin, "mancare", "fel de mancare", ceea ce spune ceva despre numele dat rasei "Chow Chow".

Cu multe sute sau chiar mii de ani in urma, prin stepele Mongoliei, prin zapezile Siberiei sau prin muntii Chinei, cainii aproape ca nici nu erau hraniti cu carne. Cainii mancau in mare parte cereale si legume, oasele ramase de la masa oamenilor, la care se adauga uneori (probabil rar) ceva carne de peste si unele animale mici pe care reusea sa le vaneze el singur.

Un “indicator” care arata dezvoltarea Chow Chow-ului ca fiind un caine omnivor (vegetarian in mare parte, dar si uneori carnivor) este structura dintilor fata de rasele de caini strict carnivore. Dintii Chow Chow-ilor sunt mai plati decat incisivii raselor carnivore.

Asemenea ursilor, care sunt omnivori, Chow Chow se nasc cu 44 de dinti, spre deosebire de caini, care au 42 de dinti. Inainte de a ajunge la maturitate, Chow Chow isi pierde, insa, cei doi dinti “de urs”.

Mancarea cu un procent redus de proteine este, de obicei, cea mai buna alegere pentru Chow Chow.

O mancare buna ar trebui sa contina orez si miel, orez si pui, legume si pui, legume si peste. In tarile de provenienta din Rasarit, Chow Chow era o rasa de caini care era hranita in principal cu orezul ramas de la masa oamenilor.

Noi, de principiu, preferam hrana uscata (e mai usor pentru noi), cu miel sau pui, dar fara multi aditivi alimentari, pe cat posibil.

Unii spun ca porumbul este o mancare destul de nepotrivita pentru unii Chow Chow. Se zice porumbul nu este o mancare cu care acesti caini sa fi fost hraniti mii de ani, la fel ca orezul, astfel ca, teoretic, Chow Chow nu este adaptat la mancarea cu porumb. Cred ca este o simpla exagerare teoretica, fara legatura cu realitatea. Rasele de caini s-au transformat si s-au adaptat foarte bine la necesitatile alimentare ale oamenilor, deci si porumbul e ok, in combinatie cu carnea.

Mai degraba problema e ce fel de carne se utilizeaza: daca sunt numai pene, gheare, oase si grasime, normal ca unii caini (cum e si Momo) fac dermatite si indigestii. Daca e o carne de calitate buna, lucrurile sunt in regula.

Unii mai spun ca multi Chow Chow au nevoie de mancare “high fat”, adica o hrana care sa contina si grasimi, o mare parte a vietii lor – asta pentru a compensa poate procentul redus de proteine. Si asta este o exagerare: cunoastem caini chow chow care toata viata au mancat exclusiv pilaf de orez cu legume, cu foarte putina grasime, si au trait peste 10-12 ani.

Evident, nu toti cainii au aceleasi necesitati alimentare. Trebuie precizat ca exista, insa, crescatori de Chow Chow care isi hranesc animalele numai cu carne cruda (asa-zisa dieta BARF), iar cainii lor traiesc mult si bine.

Noi am tot schimbat mancarea cainelui, de-a lungul timpului, intrucat se plictisea de ea, isi dorea altceva, sau chiar unele nu ii faceau bine.

ALIMENTATIA LUI MOMO

Hills Puppy Large Breed
MOMO, de exemplu, a mancat Hills Puppy Large Breed pana pe la 5-6 luni. Ii dadeam si pui fiert, orez, legume fierte, branza dulce, iaurt, cate o lingurita de miere, mar si morcov ras. Citisem ca este recomandat sa le dam cainilor oase de vita crude, pe care sa le roada. I-am cumparat din hipermarketuri, insa ne-am dat seama ca fie oasele respective erau vechi (desi data expirarii era ok), fie nu sunt potrivite pentru un Chow Chow.

Astfel ca, pe la 6-7 luni, a facut o alergie alimentara, care se manifesta nu prin scarpinat, si care ulterior s-a transformat intr-o dermatita in zona gatului. Dupa ce a fost tratata timp de o saptamana, iritatia/dermatita a disparut total. Dar medicul ne-a spus ca se si observa ca Momo avea o problema de piele: blana ii era mata, fara stralucire, arata ca o lana, iar el se scarpina des.

Dermatitele ("hot spots") sunt, se pare, cele mai intalnite probleme la puii de Chow, care inca nu si-au dezvoltat sistemul imunitar, fiind alergici la diversi factori: mancare, ciupituri de purici, acarienii din covor, praf, polen etc.

De atunci nu i-am mai dat niciodata oase de vita si nici nu recomandam nimanui sa dea cainilor asa ceva.

Royal Canin Hypoallergenic

La recomandarea medicului veterinar, Momo a trecut pe Royal Canin Hypoallergenic. De altfel, nici nu ii prea placeau bobitele de la Hill's asa ca trecerea de la o mancare la alta s-a facut fara prea mari eforturi. In plus, o data pe zi manca si o portie de legume nefierte, astfel: morcov, telina, dovlecel, toate date pe razatoare, plus urzica, iaurt sau branza dulce. Rezultatele s-au vazut rapid, in sensul ca blana era mai putin mata, chiar lucioasa si a inceput sa ia in greutate.

In perioada cat a avut hrana hipoalergenica, Momo nu a avut voie sa manance altceva, in afara legumelor raze cu branza, tocmai pentru a elimina complet factorii care ii puteau genera alergia respectiva.

Acana
Dupa mai multe analize ale continutului diverselor marci de mancare si evaluari ale forumurilor din strainatate destinate iubitorilor de chow chow, am hotarat sa ii luam o marca de bobite care sa nu aiba un procent ridicat de proteine, sa contina cat mai multe ingrediente naturale si cat mai putini factori alergenici sau nocivi.

Am remarcat ca majoritatea crescatorilor de chow chow din strainatate recomanda acestei rase o mancare cu un procent mic de proteina. In plus, si doctorita lui Momo ne-a spus acelasi lucru: ca trebuie sa manance deja mancare de adult (care are un procent mai mic de proteina, decat cea pentru puppy). Am ales Acana, mai intai i-am dat Miel & Orez, iar acum i-am dat Pacifica. Problema a fost ca nu i-a placut deloc niciun sortiment. Trebuia sa ii punem conserva sau iaurt peste bobite, ca sa le poata manca. Este o hrana pe care noi o consideram a fi foarte buna, dar lui nu ii place. Cred ca, dupa 3 saci de Acana, s-o fi saturat si el de aceasta marca si poate vrea altceva.Altor caini le prieste nemaipomenit Acana, dar la Momo nu a functionat bine...

 Royal Canin

Am luat de la Pet Shop un kilogram de Royal Canin Maxi Adult. Se vede ca ii place. Am amestecat bobitele cu niste Acana si am vazut rezultatul: scuipa Acana si mananca doar Royalul. Problema ar fi ca Royalul (ca si Hills sau Pro Plan) au cateva "minusuri" majore, pe care le-am prezentat in aceasta postare.

Pe de alta parte, trebuie sa va spunem ca la noi foarte multi crescatori isi hranesc chow chow cu mancare Royal Canin, iar cainii sunt bine-sanatosi, fara probleme, iar criticile "teoreticienilor" raman doar la nivel teoretic. Din exeperienta unor crescatori de la noi, Chow Chow mananca foarte bine Royal, Hills sau Pro Plan.

Maya pisica mananca Royal Canin de 6 ani si nu are nimic, ba chiar este in forma de zile mari.

Lupovet, Markus Muhle,

Momo a mancat un an Lupovet si Markus Muhle, doua mancaruri foarte bune, nemtesti. Am pus niste postari despre ele. O sa revenim cu amanunte.

Artemis

Momo a manancat si Artemis, o mancare si mai buna, cotata si ea cu 5 sau 6 stele. Am fost multumiti si de ea.

Best choice

Cainele a mancat si o mancare mai ieftina, Best Choice, de care am fost multumiti, dar si ea ni s-a parut destul de scumpa, pentru obiectivul nostru: o hrana decenta la pret decent. 

Taste of the wild

O alta mancare excelenta pe care Momo a mancat-o foarte bine este Taste of the wild. Am fost multumiti si de ea, dar, ca si celelalte, ni s-a parut foarte scumpa.

In general, mancarea pentru caini care se vinde la pet shop-uri in Romania ni se pare foarte scumpa. Un sac de 13,6 kg ajunge la aproape 3 milioane de lei, iar cainelui ii ajunge cam o luna si jumatate. Mai concret, un kg de mancare pentru caini costa 20 de lei.

Lupovet, din nou
 
Am tot cautat o mancare buna care sa coste maximum 10 lei pe kg. E greu de gasit, dar acum am gasit o solutie de compromis, intorcandu-ne la Lupovet, care costa exact 10 lei un kg. Sacul de 20 kg costa exact 200 de lei, ceea ce pentru noi e un pret relativ ok. Am facut comanda la un pet shop si o asteptam. Dupa ce o primim, o sa va dam amanunte.

Aki, 6 luni

 Aki este un catel superb, iubit de stapani la nebunie. Micutul pufulet este vesel si fericit impreuna familia sa. Incearca sa se impuna in casa, alearga in parc in fiecare zi si se joaca fericit cu alti catei si cu stapanii.

 Sa va traiasca si sa fie sanatos!

Fram, un an!

Fram a implinit la sfarsitul lunii martie 1 an! Noi ii spunem (cu intarziere... din motive tehnice) La multi ani si ii dorim multe osisoare si plimbari cat mai lungi!

Micutul merge afara numai in lesa, pentru ca exista pericolul sa fuga in fata vreunei masini. Uneori trage in lesa destul de tare, ca un adevarat "berbecut" chow chow, decis sa fie el stapanul. 

Fram este un caine sanatos, voinic, vesel si cuminte, facandu-i fericiti pe stapanii lui. A crescut mare si frumos, de la stadiul de "ursulet" mic la cel de "leu" mare, aparator al casei si stapanilor.

Keno, prietenul nostru din Belgia

Keno este noul nostru prieten, un chow chow supern care are norocul sa traiasca in Belgia, unde temperaturile sunt mult mai propice pentru aceasta rasa. Locuieste la curte, ii place verdeata si aerul curat, libertatea spatiilor largi si este foarte fericit.

Dolly

 Noi o cunoastem pe Dolly de cand avea 10 luni, o puteti vedea pe blog. Acum este mare, o frumusete!

Chris

Dupa o lunga pauza, revenim cu poze si povesti despre prietenii nostri. Primul este Chris, frumosul chowlin alb. "Micutul" este acum un mascul alfa adevarat!

Am revenit

Din cauza unor probleme tehnice, de mail si blog, contul a disparut o perioada. Va spunem doar ca avem vreo cateva zeci de mailuri neraspunse si nepublicate. Dar am revenit. Promitem ca rezolvam totul si publicam toate mailurile. Avem multe de pus pe blog: povesti cu prietenii nostri, un nou site cu mancare de caini si pisici (cred ca e cel mai ieftin de la noi), multe poze cu amici canini si felini. De acum incepem, treptat, sa reintram in contact.

AKI - noul nostru prieten

Momo si Maya s-au tuns

A venit caldura, asa ca primul lucru pe care l-am facut a fost sa tundem animalele. Si pisica, si catelul incepusera naparlirea de primavara, degeaba ii pieptanam, ca tot gaseam par prin colturile camerelor, desi aspiram zilnic toata casa. Ca masura de precautie, inainte sa apara valatucii de par fin de caine, i-am dus la tuns pe amandoi.

Multi proprietari de chow chow nu concep sa tunda cainele, ceea ce e corect - daca il poti tine in starea lui naturala, e bine sa nu intervii. Insa Momo e un caine dificil: in fiecare vara face dermatite, care se vindeca, reincep in alte zone ale corpului, se intind, el se scarpina, nu ii place sa simta ca il mananca pielea - se simte ca traieste in disconfort. Asa ca l-am tuns din nou.

Tunderea este o masura igienica necesara nu doar pentru el, ci si pentru noi. Pielea ii respira, nu mai face dermatite (il putem spala fara problemele legate de uscarea lui foenul - stim cu totii cat par zboara prin casa cand ii usuci), e si el curat, sanatos si fara probleme.

Am vazut de anul trecut cand l-am tuns: e mai activ vara, pe caldurile toride, nu e chiar molesit de aerul uscat. Chiar s-a simtit mai bine fara blana.

Intr-adevar, chow chow tunsi sunt urati. Dar am pus in balanta considerentul estetic vs avantajele igienic si sanitar, asa ca am decis imediat ca e mai bine ca el sa fie sanatos, iar casa curata, decat sa avem un caine care arata bine, dar are dermatite de la caldura, iar in casa sa tot gasim par, cand el naparleste.

Un caine care traieste la curte, afara, e avantajat: se plimba mult, sta la aer. Un catel care sta in casa e clar in dezavantaj: are un spatiu restrans de joaca, iar fericirea suprema sunt iesirile afara. Momo sta in casa, unde vara e cald (aerul conditionat nu prea e recomandat sa bata il el, pentru ca imediat raceste si racelile cainilor dau in otite, bronsite etc, foarte greu si costisitor de vindecat).

Si Momo si Maya stau cuminti la tuns. Ca sa ii tundem pe amandoi am dat 130 de lei (cu taiere de unghii, curatat urechi si vidare glande caine, incluse).

O sa ii mai tundem prin iulie, inca o data, pe amandoi. Noi nu recomandam nici ca un chow chow sa fie tuns, nici sa fie lasat asa cum e el de la natura - fiecare stapan ia decizia cum crede el de cuviinta, pentru ca, pana la urma, niciun caine nu seamana cu altul: unii fac dermatite, altii nu, unii au blana lunga, altii mai scurta, unii nu suporta sa fie tunsi, altii stau cuminti, unii naparlesc mult, altii mai putin, etc. Noi am pus postari despre tunderea cainelui, insa teoria nu are nicio legatura cu realitatea, argumentele teoretice sunt doar pentru hartie, nu si pentru practica. E la fel ca si cresterea copilului: sfaturile didactice sunt orientative, nu litera de lege absoluta.

Natasha, fericire de iarna

Natasha a facut 1 an pe 4 februarie 2012. Stapana ei ne spune: Natasha s-a facut o frumusete...mananca mai mult decat noi...boabele nu-i mai plac, prefera numai mancarea gatita, iar daca ii dam a doua zi acelasi fel de mancare nu prea vrea si nu ii place, zice ca e stricata. Pastele cu branza sunt mancarea ei preferata, mananca cate 4 portii odata. Zapada ii place la nebunie. E prima zapada de care a avut parte si e inebunita dupa ea. Inoata prin zapada, sare, fuge...

Tasha in zapada

Frumoasa Tasha a inceput deja sa mearga fara lesa, vine inapoi cand este chemata si a devenit foarte ascultatoare. Acum este ditamai fetita, nu ii mai este teama de cainii mai mari, ba chiar se joaca cu ei.

Zapada o face foarte fericita, se joaca tot timpul si uita sa mai vina in casa...

Mollie si puii sai: Astro, Leo si Rufus

Dupa o perioada in care am lipsit, apoi am fost foarte ocupati, am constatat ca avem foaaarte multe mesaje de la voi. Incepem sa postam, in ordinea primirii, pozele si povestile voastre, dar sa va si raspundem la intrebarile pe care le-ati adresat. Astazi vi-i prezentam din nou pe Mollie si Astro, doi chow-lini de exceptie, impreuna cu Leo si Rufus. Iata mesajul primit de la stapana lor, careia ii multumim pentru fotografii (si scuze pentru intarziere...)

Mollie si Astro sunt foarte bucurosi ca a venit zapada, le place foarte mult, Astro sta cam toata ziua in zapada, Mollie se mai retrage din cand in cand la caldura, se pare ca la temperaturile foarte scazute deja nu ii mai face placere sa stea chiar non-stop afara, e adevarat ca nici nu are blana atat de mare cum are Astro!

El n-are treaba, si chiar nu intra deloc la caldurica! Am petrecut o dupa-masa superba cu cateii, in compania a altor doi pui de la Mollie: Leo si Rufus.

Au implinit ursuletii 10 luni deja, nici nu-mi vine sa cred cand ii vad crescuti asa mari si frumosi, imi aduc aminte cand au fost doar un pumn de ghemotoc ce erau...

S-au distrat chowlinii si pentru mine a fost o bucurie mare sa vad macar o parte din pui iarasi impreuna. Ghemotocul asta mic a crescut ,are deja 10 luni, pe Mollie a intrecut-o cam pe la 8 luni si sunt tare bucuroasa pentru ca i-a trecut schiopatatul.

Sunt un pic nedumerita la acest aspect ,oare sa-i mai dau si in viitor suplimente pentru oase si incheieturi chiar daca nu mai are probleme?

Chiar ma bucur pentru ca el era mai micut fata de fratii lui, si mult timp a fost asa, pana la 6-7 luni dar acum i-a ajuns in urma si a crescut un catel frumos, este energic ,intensiv in orice face... uneori mult prea intensiv

CHRIS, IN ZAPADA

Am primit vesti de la prietenul nostru, Chris, si niste poze superbe cu zapada multaaa, asa cum le place blanosilor. Mamica lui ne povesteste ca daca ii da drumul din lesa...isi reia vechile obiceiuri: baile in Dunare..la care se adauga si o "usoara" agresivitate fata de alti baieti... ca de... el e masculul alfa si nimeni nu are voie sa ii incalce teritoriul...". In rest e ascultator si nu isi supara parintii :)))

Ii uram distractie placuta prietenului nostru Chris si sa se bucure de ultimele zile de vreme rece.

Dominique

Anul trecut, in iulie, ati vazut-o pe Dominique, un pufulete mic. Acum, Dominique este o domnisoara care a trecut de varsta de un an, o frumusete pe care o puteti vedea in fotografii.

Un baietel si un catel

Cand iesim toti afara (mami, tati, baietel si catel), prima lucru pe care il cere Matei este sa il duca el pe Momo il lesa. Copilul a inceput sa arate ca s-a atasat de caine: il striga (uneori, si in somn), il imbratiseaza (cu precautie, pentru ca stie ca Momo e mai puternic decat el) si ii da de mancare acasa (bucati de mere, de carne).

Afara, insa, Mati vrea lesa si nu ii mai pasa de nimic altceva: nu il intereseaza copiii, joaca, trenuletele din parc, masinile. Momo mai are tendinta sa mearga mai repede, insa il calmam rapid si e nevoit sa mearga incet, in ritmul copilului, sa il astepte, sa nu traga in lesa si sa il darame - greu de tot, dar asa ii invatam pe amandoi cate ceva.

Mati stie ca are responsabilitatea cainelui, cu care se poate juca. Momo intelege ca Mati ii este stapan adevarat si ca el este ultimul pe scara ierarhica a haitei (familiei) lui, astfel ca va accepta sa i se supuna si celui mic (cainele stie ca e inferior inclusiv pisicii, care e mai mare ca el: cand Maya il miauna, pleaca oftand - efectiv, ofteaza - din locul in care il gasise si el in casa ca sa dormiteze).