Displazia de sold este o afectiune des intalnita la cainii de talie mare si a fost un domeniu de cercetare al medicilor o buna perioada de timp. In prezent se cunosc atat simptomele cat si modul in care poate fi prevenita sau tratata aceasta afectiune. Medicii veterinari nu pot sa depisteze afectiunea pana in jurul varstei de 6-10 luni, cand dispazia se dezvolta si apar primele semne; inainte de aceasta varsta insa se pot face teste care sa determine procentul in care cainele este pasibil de a suferi de displazie de sold. Tratamentul preventiv prin acupunctura poate amelioara sau chiar vindeca displazia de sold.
Dispalzia de sold este o dezvoltare anormala a articulatiilor, capul femurului nu se imbina perfect in cavitatea soldului si astfel soldul se deformeaza si devine instabil, ducand la inflamatii si slabirea oaselor. In functie de gravitatea disfunctiei poate duce la dureri, artrita si chiar deplasarea articulatiei. Displazia de sold este considerata o afectiune ereditara dar simptomele nu apar la nastere ci in decursul vietii.
RASE PREDISPUSE A SUFERI DE DISPLAZIE
Displazia coxo-femurala (HD) este o afectiune ce se intalneste la toate rasele canine. Deosebit de frecventa este la rasele mari. Predispuse la aceste afectiuni mai sunt si rasele: Ciobanesc romanesc carpatin, Ciobanesc romanesc mioritic, Saint-Bernard. Normele propuse de FCI (aprobate in data de 14.6.1991) prevad efectuarea examenului radiologic pentru depistarea displaziei, dupa virsta de 15 luni pt rasele: Ciobanesc de Berna, Ciobanesc Elvetian, Briard, Rottweiler; dupa 18 luni pt Bullmastiff, Ciobanesc de Pirenei, Saint Bernard, Dogue de Bordeaux, Dog german, Leonberger, Ciobanesc Maremmano Abruzzese, Mastiff, Mastino Napoletano, Terranova si Landseer şi la 12 luni pentru toate celelalte rase
SIMPTOME
Trebuie sa retineti ca, in general, cainii nu dau semne ca ar suferi de displazie de sold; daca de obicei, in cazul unor dureri, vor “plange”, in cazul displaziei de sold, pentru ca apare inca de la o varsta frageda, cainele se obisnuieste sa traiasca cu durerea si doar in cazul unui control poate fi diagnosticat, singurul semn ar fi acela ca dintr-un caine activ si vesel se va transforma in unul sedentar.
Daca afectiunea se extinde la ambele solduri veti observa ca, in timp ce alearga, ridica ambele picioare din spate in acelasi timp, ca un iepure.
La flexia si extensia completa a membrelor posteriore pot aparea zgomote de crepitatie (zgomot patologic repetat, produs de ciocnirea a doua oase fracturate) si manifestari de durere
DIAGNOSTIC SI TRATAMENT
Diagnosticul animalelor suspectate se pune atat clinic, prin examinare si palpare, cat si radiologic. Confirmarea diagnosticului se face obligatoriu in urma radiografiei. In cazul animalelor afectate de displazie, poate fi luat in considerare tratramentul chirurgical. Exista mai multe metode de remediere chirugicala, acestea insa sunt controversate si costisitoare. Alegerea unei metode de remediere trebuie luata cu mult discernamant.
Pentru displazia de sold exista patru tipuri de operatii – excizia (taierea) capului femural, inlocuirea totala a soldului, tenotomie, osteotomie pelviana tripla.
Dupa ce afectiunea este eliminata prin operatie, atitudinea cainelui se va imbunatati considerabil iar cheful de joaca va reveni si el. Operatia ajuta si la eliminarea riscului de aparitie a artritei, in cazul in care aceasta apare reabilitarea este mai dificila. Pentru rasele care au o mai mare incidenta de aparitie a displaziei de sold se recomanda proceduri cu raze-X o data la varsta de 6 luni, 10 luni si 18 luni.
Oricare din aceste interventii chirurgicale este aleasa de catre medic, dupa operatie cainele va avea nevoie de o perioada lunga de recuperare in care efortul fizic va fi redus la minim. Chiar dupa ce perioada de recuperare trece, activitatile care implica un efort fizic marit, cum ar fi urcarea scarilor sau parcurgerea de distante lungi sau in viteza, vor fi evitate pana recuperarea este completa.
Un comentariu:
Dirofilarioza la caine
Dirofilarioza este o boala grava si fatala a inimii si pulmonilor produsa de un parazit, Dirofilaria immitis, transmis de tantari.
Dirofilarioza canina a devenit o afectiune foarte frecvent intalnita in multe regiuni ale lumii. Ea este produsa de viermele filarial (ca firul de ata) Dirofilaria immitis care traieste in arterele pulmonare (vasele sangvine care pornesc de la inima spre pulmoni) la majoritatea cainilor infectati. Denumirea de ?viermele inimii? (heartworm) este usor gresita intrucat numai in infectii masive, acesti viermi ajung sa populeze si inima.
Totusi, prezenta acestor viermi determina solicitarea inimii si o reactie intensa in vasele sangvine, inducand problemele specifice bolii. Dirofilaria immitis este inoculata in organismul cainelui de catre tantarii infectati. Din acest motiv, dirofilarioza canina este mult mai frecvent intalnita in regiunile tropicale ale lumii, unde conditiile climatice calde si umede sunt ideale pentru supravietuirea populatiilor de tantari.
Factorii predispozanti sunt reprezentati de traiul in mediul exterior. Potrivit unor studii, masculii au tendinta de a se infecta mai frecvent in comparatie cu femelele. Cel mai important factor predispozant este lipsa administrarii medicatiei preventive specifice acestei maladii. Toti caini care traiesc intr-o regiune unde dirofilarioza este prezenta, risca sa contracteze boala chiar daca traiesc exclusiv in casa.
Transmiterea bolii
Transmiterea bolii se realizeaza cand un tantar ciupeste un caine infectat si ingera larvele de Dirofilaria (microfilarii), care se gasesc in circulatia sangvina a acestuia. Cand insecta ciupeste un alt caine sau o pisica, unele larve sunt inoculate sub pielea victimei. Larvele cresc circa 3-4 luni si in cele din urma isi croiesc calea catre inima unde se transforma in adulti, astfel incat ciclul biologic se poate relua.
Impactul asupra animalutului dumneavoastra de companie este variabil. Cainii pot sa nu prezinte niciun simptom de boala daca infectia este slaba sau daca s-a produs recent. In anumite cazuri, dirofilarioza poate produce o epuizare grava si in cele din urma poate fi fatala.
Intrucat dirofilarioza este usor de prevenit, ea a devenit din ce in ce mai rar diagnosticata la animalutele care primesc regulat ingrijire de specialitate.
Simptome
In general, simptomele nu apar pana cand nu se produc tulburari la nivel cardiac. Cainii pot prezenta o gama larga de simptome, unii dintre ei fiind complet asimptomatici (nu prezinta simptome deloc). In general, simptomele apar datorita insuficientei cardiace si sunt reprezentate de:
Tuse
Tuse cu eliminarea de sange (hemoptizie)
Respiratie dificila
Indisponibilitatea de a se misca
Semne ale insuficientei cardiace congestive drepte, care includ ascita (acumulare de lichid in cavitatea abdominala), pulsatia venelor jugulare la nivelul gatului cand cainele este in repaus sau in statiune si respiratia dificila.
Diagnosticul
Pentru a stabili diagnosticul sunt utilizate doua tipuri de teste sangvine:
1.Evidentierea microfilariilor. Este un examen de laborator utilizat pentru detectarea microfilariilor (larvele de Dirofilaria) circulante din sistemul circulator sangvin (produse de catre parazitii adulti care sunt localizati in arterele pulmonare). Acest test poate fi fie un test de filtrare pe membrana (filtru tip milipor, pori de 3-5 ? m), dupa hemoliza, cu examenul filtrului pus pe o lama si colorat cu violet de metil 0,3%, fie un test Knott (centrifugarea unei probe de sange amestecate cu formol, urmata de examinarea sedimentului la microscop).
2. Examenul serologic pentru Dirofilaria. Acest test urmareste evidentierea anticorpilor specifici prezenti in circulatia sangvina a cainelui, anticorpi dezvoltati ca reactie la prezenta dirofilariilor. Aceste teste sunt foarte sensibile si exacte.
Odata diagnosticata, urmeaza stabilirea stadiului de evolutie a dirofilariozei:
1. Examinarea fizica completa. Examinarea fizica va detecta simptomele bolii si poate pune in evidenta prezenta unei alte afectiuni care evolueaza in paralel.
2. Evaluarea pacientului cu ajutorul examenelor de laborator. O hemoleucograma, un profil biochimic sangvin si un examen de urina pot fi efectuate ca un examen medical de rutina, dar si pentru a evalua rezistenta pacientului la tratament.
3. Radiografierea toracelui. Examinarea radiografiilor ii vor permite medicului dumneavostra veterinar sa stabileasca cat de grava este afectiunea si care sunt posibilitatile de tratament si sa previna proprietarii de caini cu privire la susceptibilitatea individuala a cainelui de a dezvolta complicatii consecutive tratamentului specific pentru dirofilarioza.
4. Evaluarea cordului (inimii). Aceasta examinare specifica va include o examinare ecografica cardiaca (ecocardiograma) pentru a sesiza eventuala marire a componentelor inimii sau prezenta dirofilariilor in interiorul inimii. O electrocardiograma inregistreaza activitatea electrica a inimii si precizeaza ritmul cardiac. Electrocardiograma poate fi recomandata daca exista orice semn care sa ateste ca dirofilarioza este avansata. Ecocardiograma si electrocardiograma nu fac parte din evaluarea de rutina a dirofilariozei.
Tratamentul
Tratamentul cuprinde 2 faze:
1.Distrugerea dirofilariilor adulte (terapia cu adulticide)
Exista doua substante principale administrate de catre medicii veterinari in cadrul terapiei cu adulticide:
Melarsomina (Immiticide) ? acest medicament este administrat intramuscular profund in musculatura lombara, fie in doua zile (o inoculare pe zi, doua zile consecutiv), fie la pacientii cu o forma mai severa, intr-un protocol disociat (o inoculare, urmata la o luna mai tarziu de doua inoculari consecutive, la interval de o zi una de alta, insumand un numar de 3 injectii). Produsul Immiticide este la ora actuala cel mai utilizat medicament in tratarea dirofilariozei.
Thiacetarsamida sodica (Caparsolate, Filoramide) ? acest medicament se administreaza intravenos. Cea mai uzitata schema de tratament este administrarea a doua injectii pe zi la interval de 8 ore, doua zile consecutiv, insumand un numar de 4 injectii.
2.Distrugerea microfilariilor (larvelor)
Acest lucru este efectuat numai la cainii cu testul filarial pozitiv. Substantele microfilaricide sunt administrate la o luna de la terminarea tratamentului adulticid:
Milbemicina (Interceptor) - este un medicament care se administreaza lunar pentru a preveni infectarea cu Dirofilaria spp. si care este eficient in distrugerea microfilariilor.
Ivermectina (Ivomec) - o forma concentrata a acestui medicament este administrata pentru a ucide microfilariile.
Ingrijirea la domiciliu
1. Miscarea strict restrictionata. ACEASTA ESTE CEA MAI IMPORTANTA PARTE A PROCESULUI DE TRATARE A BOLII. Cainii care au fost tratati pentru dirofilarioza trebuie sa beneficieze de un minim regim de miscare circa patru saptamani dupa efectuarea tratamentului. Ideal ar fi ca pacientul sa fie restrictionat la cusca. In cazul cainilor hiperactivi, este foarte probabil sa fie necesara utilizarea unui sedativ pentru a atinge acest obiectiv deosebit de important.
Restrictionarea miscarii este atat de importanta deoarece pe masura ce medicamentele ucid dirofilariile situate in artere, viermii se pot desprinde si antrenati de torentul sangvin pot bloca anumite vase de sange (tromboembolism pulmonar ? PTE). Tromboembolismul pulmonar induce oprirea circulatiei sangvine pe o portiune de pulmon (infarct pulmonar). Mentinand cainele linistit, in repaus, i se acorda organismului timpul necesar pentru a descompune si a ?absorbi? viermii morti.
2. Aspirina. In anumite cazuri de dirofilarioza, pot fi prescrise doze reduse de aspirina cu rol antiinflamator pentru a minimaliza reactia pulmonilor consecutiva distrugerii viermilor.
3. Prednisonul. Este administrat anterior tratamentului specific numai daca se sesizeaza o inflamatie pulmonara puternica si tusea severa. Prednisonul se va administra dupa tratamentul specific numai pentru a trata complicatiile mentionate ulterior.
4. Urmariti aparitia eventualelor complicatii. Complicatia majora consecutiva tratamentului specific este tromboembolismul pulmonar. Tromboembolismul pulmonar se asociaza cu sindromul febril, respiratia dificila sau intensificata si tuse. In cazul sesizarea oricaruia dintre aceste semne clinice, pacientul va necesita o vizita la medicul veterinar. In forma sa cea mai severa, tromboembolismul pulmonar poate induce moartea subita. Durerea lombara este adesea semnalata ca o complicatie minora secundara injectarii medicamentului Immiticide in musculatura lombara.
Preventia
Prevenirea dirofilariozei este facila si ar trebui initiata in cazul tututor cainilor. Medicamentele folosite in preventia boli pot fi administrate lunar sau zilnic.
Medicamentele preventive lunare:
Milbemicina oxima (Interceptor Flavor Tabs, Sentinel Flavor Tabs)
Ivermectina (Heartgard, Cardomec)
Selamectina (Revolution)
Medicamente preventive zilnice:
Dietilcarbamazina DEC (Decacide, Nemacide). Utilizarea acestor medicamente cu administrare zilnica a fost inlocuita aproape in totalitate de medicamentele preventive lunare. Desi dietilcarbamazina este eficienta si formele farmaceutice nemasticabile nu sunt costisitoare, ea trebuie administrata zilnic in timpul sezonului estival si daca vreuna dintre doze este omisa, testul pentru evidentierea microfilariilor trebuie sa fie repetat inainte de reinceperea tratamentului.
Trimiteți un comentariu