Gasca lui Momo

Momo este un chow chow extrem de sociabil. Pur si simplu ii place sa isi faca prieteni catei, in special cei maidanezi, probabil pentru ca atunci cand era mic s-a imprietenit cu doi maidanezi de la bloc, crescut impreuna, plimbarea zilnica facand-o cu totii.
Dupa ce ne-am mutat, o perioada a fost cam singurel, nu reusea sa gaseasca niciun caine cu care sa ii placa sa se plimbe si sa se joace, iar cainii de rasa din parc ii displaceau total. Sunt multi ciobanesti germani agresivi, rottwaileri duri sau bichonei prea mici pentru gustul de joaca al lui Momo. Parea trist si se vedea ca in sufletelul lui suferea dupa prietenii pe care ii lasase la Iancului. Cand observa un caine care seamana cu fostii lui prieteni, se repezea in goana la el, sperand sa fie amicul lui. Dupa ce constata ca nu e cel care spera el, revenea incet la noi si se indrepta spre casa, apatic.
In parcul unde merge Momo zilnic traiesc cativa maidanezi cuminti, care nu musca si ii accepta calmi pe toti copiii care alearga printre ei. Oamenii care vin in parc sau care locuiesc in blocurile din jur le dau manance acestor caini. Cand il vedeau pe Momo, acesti caini il latrau, incercau sa il goneasca din parcul lor, il maraiau, il amenintau cu toate armele lor. Nu vroiau sa il accepte sub nicio forma, desi el ar fi vrut sa se joace cu ei, sa alerge impreuna.
Asa ca am pus la cale un plan, care a durat vreo luna de zile, pentru a-l imprieteni pe Momo cu maidanezii.
Cainii comunitari sunt mai prietenosi decat multi catei tinuti in casa. Cainii de pe strada sunt nevoiti sa cerseasca oamenilor mancare si un loc de trai, ei traiesc in grupuri alaturi de alti catei, invata regulile haitei, fiind mai toleranti fata de alti catei, pe care ii pot accepta dupa criterii naturale. Daca o haita de caini comunitari intalneste un caine tolerant si sociabil, il accepta in final, dupa o anumita perioada de tatonare. Cu putina rabdare, o gasca de comunitari poate fi invatata nu doar sa accepte, ci si sa se imprieteneasca strans cu un caine cuminte si tolerant.
Planul nostru a fost simplu si s-a dovedit a fi eficient: de fiecare data cand ieseam cu Momo le dadeam si lor sa manance diverse bunatati, astfel incat sa il asocieze pe Momo cu recompensele delicioase pe care le primeau cand se apropiau de el. Veneau langa noi latrand, iar eu le dadeam bucatele de cremvusti, patratele mici de cascaval, resturi de la mancarea noastra. Unora le aruncam pe jos mancarea, altora le dadeam direct in gura. Veneau sa manance, vedeau ca Momo nu le face nimic si ca e prietenos, asa ca, treptat, s-au imprietenit. Acum, cand ne vad, vin toti la noi, dand din codite, il pupa pe Momo, il impung cu boticurile, se plimba cu el. Ba chiar, unii dintre ei vin pana la bloc la noi, traversand strada.
Cu acesti caini, vreo 7-8, s-a imprietenit Momo si zilnic abia asteapta sa ajunga in parc sa inceapa joaca. Unii traiesc in parc, altii "dupa gard", in curtea unei biserici, iar altii langa parc. De cele mai multe ori se aduna toti prin parculet si, impreuna cu Momo, se alearga unii pe altii, se tavalesc prin zapada, se musca in joaca, e o fericire. Toti mananca impreuna ce le aducem noi: acum, iarna, le dam bucatele de unt gras - pentru a rezista la frig, baghete-deliciu de la Animax, cremvursti, carnita (nu le dam bobite, pentru ca nu mai au apa sa bea imediat dupa ce mananca).
Ce mai, Momo este un catel fericit de cand are din nou prieteni.