Joaca in zapada

De cand a venit zapada, Momo traieste doar ca sa iasa afara, in frig, sa se plimbe si sa se joace. E o feerie pentru el. Mai greu e pentru noi: frigul aprig nu prea te indeamna la plimbari. El ar vrea sa stea afara cat mai mult, iar noi cat mai putin. Evident, castiga el aproape intotdeauna. Ne plimbam vreo 40 de minute si, cu cat stam mai mult, cu atat el e mai fericit.
De fiecare data isi cauta prietenii in parc (o sa facem urmatoarea postare cu ei) si se fugaresc, se prefac ca se musca, se harjonesc la fel ca niste copii fericiti.

Lui Momo ii place sa se plimbe prin parc chiar daca nu se intalneste cu alti catei. Ii place atat de mult zapada incat se tavaleste prin ea, grohaind fericit ca un purcelus.
Intra in zapada groasa, face cativa pasi in lateral, apoi se tranteste pe o parte, fornaind pe nas, cu bucurie. Se intoarce pe o parte si pe alta, isi misca picioarele in aer, linge zapada, inchide ochisorii de placere. E in culmea fericirii.

Miscarea asta este "rostogolul". Mami l-a invatat cand era mic. De la tati si stie sa faca "sezi" si "culcat", iar mami il mangaia si il rasfata, asa ca a invatat si "rostogolul" pe covor. Apoi, afara, cand a venit zapada, mami i-a spus sa faca "rostogolul" in zapada, iar lui i-a placut la nebunie sa se tranteasca in puful racoros si moale.
Cred ca i se pare ceva de nedescris: sa stai la racoare, intr-o chestie moale pe care poti sa o si mamanci, pentru ca se face apa in gura. Isi baga tot capul in zapada, pana la ochi si mormaie de placerea, simtind racoarea pe botic.
Cand el se rostogoleste in zapada, il frecam cu zapada peste tot: pe burtica, pe spate, pe gat, pe cap, pe picioruse - il acoperim cu zapada. Iar lui ii place foooaaarte mult. Cand se satura, se ridica brusc, se scutura si o ia la goana, fericit.
Tot sa traiesti iarna, daca esti catel!