Momo a implinit 3 ani

Momo implineste astazi, 25 octombrie, varsta de 3 ani. E deja catel mare, ce sa mai vorbim: caine in toata regula. E un chow chow foarte cuminte: nu latra, nu face in casa, nu roade mobila, nu se urca in pat. Singurele lucruri pe care le cere sunt iesitul afara, kefirul de dimineata si osisoare ramase de la mancarea noastra.
Ni s-a parut intotdeauna foarte interesant ca el nu latra: cand e in casa si aude zgomot in fata usii, Momo pufaie in loc sa latre, iar uneori are un fel de mormait gutural, un grohait scurt si in surdina care tine loc de latrat. Cand e afara, cainii il latra, dar el nu ii baga in seama, ci ii ignora total. E un singuratic, preocupat doar sa miroasa pisulicii de prin iarba sau de pe stalpi. Cand se intalneste cu alti catei, daca ei nu sunt agresivi se duce la ei, da putin din coada, se miros unul pe altul, apoi isi vede de drumul lui.
Cu micutul nostru bebe, cainele se impaca foarte bine. Se spune ca chow chow este doar cainele unui singur stapan, nu accepta si nu iubeste decat un membru al familiei - ceea ce e o prostie fara seaman. Momo l-a acceptat din primul moment pe Matei. La inceput l-a evitat (si el si pisica Maya), nedumeriti de faptura care mirosea ciudat, a lapte, a mternitate si a mami. Cel putin, Maya fugea de bebelus la inceput, in primele zile. Acum l-a si mirosit, a vazut ce e cu el, a constatat ca nu o ataca si a ajuns sa il accepte. Momo nu doar il accepta, il si considera un membru al familiei sale.
Cand Matei a plans intr-o seara mai multe minute in sir si nu vroia sa se calmeze, Momo a venit la marginea patului langa copil si a suspinat de cateva ori (Momo are un fel de plans, de scheunat, pe care il mai face uneori cand vede ca plecam toti odata, el vrea sa iasa cu noi si constata ca nu il luam si pe el afara). Apoi, Momo s-a uitat la micut, i-a mirosit manuta, i-a lins-o si apoi s-a culcat la marginea patului dupa ce s-a calmat bebelusul.
Cand iesim afara, e placerea lui cea mai mare, bucuria maxima. Am constatat, insa, ca parcul nu prea ii place. Ne-am dat seama ca noi l-am obisnuit de mic sa se plimbe pe trotuar, printre oameni, pe un anumit traseu, pe care el sa si-l faca singur. Asta s-a intamplat si acum. Plecam de acasa si in 3 minute suntem in parculet, pe care Momo il traverseaza scurt, doar pentru 4-5 escale de pisu la copaci. Apoi iese la bulevard, pe trotuar si merge timp de 30 de minute pe un traseu pe care si l-a facut cam singur, ajungand din nou pe straduta noastra, dupa ce a mers pe alte trei strazi mari.

PS: de vreo 2 luni Momo mananca doar bobite simple (fara sa le mai amestecam cu carne) si se simte excelent. Am inceput si vitaminizarea de toamna. O sa va povestim maine sau poimaine despre acestea.

Pentru ca ziua lui Momo inseamna si ziua lui Lucky, fratiorul lui, ii uram: La multi ani, sa fie fericit alaturi de mami si tati, sa fie vesel, sanatos si multe osisoare. Aceleasi urari le dorim tuturor animalutelor celor care ne citesc: sa fie sanatoase, fericite, vesele si sa va bucure sufletele tot asa cum se bucura si ele de venirea voastra acasa si de mangaierea voastra.