POZITII DE SOMN

Lui Momo ii place sa doarma. Mult, mult de tot. In afara de plimbarile prin parc, de doua sau trei ori pe zi cate 45 de minute maxim, mai mananca dimineata si seara iar in rest doarme incontinuu.
Cu Maya pe langa el, dorm amandoi de parca nu ar mai fi dormit de un an de zile.
Am avut momente in care nu s-a odihnit cum trebuia si se vedea pe fata lui cat de obosit este. Noaptea, cand este foarte obosit, sforaie de tremura peretii. :))) E atat de haios.

FRICA DE MASINA

Parintii Dallmei ne povestesc ca chow-lina este foarte fericita la noua ei casa dar ca au observat ca are frica de masina, nu este in apele ei in masina.

"Am luat-o perioade scurte pentru a se obisnui dar am vazut ca in timpul mersului este cam absenta si mai mult decit atit dupa 5-10minute de mers am constat ca a facut pipi cu toate ca plecasem dupa ce facuse.Probabil cu putin antrenament si pe masura ce va creste se va rezolva aceasta problema", povestesc ei.

Am gasit niste informatii pe internet si le postam si noi aici. Multe persoane se confrunta cu problema asta, noi avem un labrador- Lotto, la parintii din Braila care la fiecare plimbare mai lunga cu masina vomita si ii este rau. Unii caini sunt mai sensibili si probabil asa reactioneaza ei. Noi am mai scris despre problema aceasta AICI

Plimbarea cainelui cu masina, o placere sau un chin?

In general, cainii apreciaza plimbarile cu masina, fiind foarte incantati sa-si insoteasca stapanii peste tot unde acestia merg si sa poata privi lumea in miscare prin luneta automobilului. Cu toate ca majoritatea adora plimbarile in masina, exista caini care, din diverse motive, fie refuza sa se urce in masina, fie se agita tot drumul, fie vomita.

Daca aveti un astfel de caine care se manifesta prin teama sau anxietate cand este vorba de plimbarea cu masina, ar fi ideal sa incercati descoperiti intai care a fost situatia (sau situatiile) care au generat reactia negativa a cainelui fata de autovehicul. Este important sa va amintiti daca i-a fost intotdeauna (de mic) teama de masina sau daca teama si anxietatea au aparut mai tarziu, si eventual in urma carui eveniment.

Teama cainelui de masina din cauza asocierii negativeMulti caini incep sa se teama de drumurile cu masina deoarece le asociaza cu situatii neplacute - este cazul cainilor transportati cu masina la veterinar si care in rest nu prea au parte de plimbari cu autovehiculul. Imaginati-va cum ati reactiona dumneavoastra, ca om, fata de metrou, de exemplu, daca la capatul drumului ar trebui intotdeauna sa faceti o injectie!

Exact la fel reactioneaza si cainele, care invata ca vizitele la veterinar sunt intotdeauna precedate de episodul in care trebuie sa urce in masina, sa stea inauntru in timp ce "pamantul" se misca si brusc sa se trezeasca ajuns, ca prin farmec, exact in locul unde, de fiecare data, se intampla ceva infricosator, dureros sau doar pur si simplu neplacut. Daca patrupedul dumneavoastra ar putea avea acest motiv sa se teama de mersul cu masina, adica se teme de rezultatul plimbarii, nu de masina in sine, puteti incerca inmultirea drumurilor "inofensive" sau cu final placut pentru caine.

De exemplu, alegeti pentru plimbarea zilnica un parc mai departe de casa sau mergeti cu masina chiar si daca parcul e la doi pasi; mergeti la veterinar si atunci cand nu e nevoie de vaccin sau alte tratamente, rugand veterinarul doar sa mangaie cainele si eventual sa-i dea si cate o gustare. Urcati de cateva ori cainele in masina si dati cateva ture in jurul casei, ca apoi sa coborati din masina tot acasa.

In acest fel, in timp, cainele va invata ca mersul cu masina nu este neaparat ceva cu urmari neplacute si ca adesea urmarile sunt chiar dezirabile. Teama cainelui de masina in sineEste posibil ca prietenul canin sa se teama de masina in sine; aspectul, dimensiunea, mirosul interiorului, zgomotul motorului, miscarea, sunt tot atatia factori potentiali de stres, care pot genera teama sau chiar reactii somatice - urinare spontana, voma etc.

In aceasta situatie nu exista neaparat un moment anume care a generat teama; cainele se poate teme de masini in general sau de o masina anume (de exemplu, un caine care mergea cu placere in masina veche dar vomita instantaneu in masina noua, sau refuza sa se urce in ea). Factorii declansatori sunt greu de gasit si aproape imposibil de inlaturat. Este suficient ca pielea in care este imbracat volanul sa aiba un miros mai intepator decat tolereaza cainele sau ca masina sa fi fost pornita cand cainele era relaxat si sperietura sunetului puternic si brusc sa fi ramas intiparita in memoria patrupedului. In aceasta situatie cea mai indicata metoda este desensibilizarea.

Desensibilizarea este procedeul prin care se combate fobia expunand cainele treptat si gradual la stimulul care produce teama. Astfel, in primele cateva zile, doar veti plimba cainele in jurul masinii parcate, fara a avea motorul pornit. Apoi veti deschide portierele masinii si veti repeta plimbarea in jurul masinii, eventual jucandu-va cu cainele si oferindu-i cate o gustare. Dupa alte cateva zile veti incerca sa determinati cainele sa intre in masina, rasplatindu-l de fiecare data cand o face de bunavoie si fara a-l forta daca refuza sa intre. Puteti antrena cainele in jocurile care ii plac, ascunzandu-va de el in masina sau intrand pe o parte si iesind pe cealalta, pana cand, la un moment dat, cainele va va urma.

Continuati acest joc o perioada, pana cand cainele intra cu placere in masina, si in tot acest rastimp jucati-va acest joc lasand portierele deschise si motorul oprit. Dupa ce ati depasit aceasta faza, puteti incepe sa inchideti portierele una cate una, pana cand ajungeti sa inchideti toata masina, lasand cainele afara de indata ce da semne ca vrea sa iasa. Recompensati de fiecare data cainele la intrarea de bunavoie in masina. Odata obisnuit sa stea in masina cu motorul oprit si usile inchise, porniti motorul si stati pur si simplu cu cainele in masina, cu motorul pornit.

La fel, de indata ce vrea sa iasa, deschideti-i portiera. Cand considerati ca este capabil sa stea destul de mult timp in masina, cu motorul pornit, este timpul sa treceti la urmatoarea etapa, ruland autovehiculul cativa metri. Observati reactia cainelui - la primul semn ca vrea sa iasa din masina sau ca vrea sa vomite, opriti si lasati-l sa iasa. Veti prelungi aceste plimbari gradat, de-a lungul a mai multor zile, pana cand, de la cativa metri, ajungeti la cativa kilometri. Din acest moment puteti considera ca desensibilizarea a fost facuta cu succes. Odata desensibilizat, este bine ca prietenul dumneavoastra canin sa beneficieze de plimbari cat de cat regulate si dese, macar o data pe saptamana, ca sa nu-i revina temerile in cazul in care nu intra prea multa vreme in contact cu situatia care ii provocase teama in trecut.

Plimbarile acestea regulate trebuie sa aiba o componenta placuta pentru caine, de exemplu sa-l transporte catre un parc sau alt loc preferat de joaca. Recompensati de fiecare data cainele cand intra in masina.

Prevenirea fricii de masina

Pentru a preveni aparitia temerilor cainelui legate de masina sau de drumurile cu masina, este bine sa respectati urmatoarele principii inca de cand catelul este mic:
- Nu porniti masina cand cainele nu este inca urcat in masina - zgomotul brusc al pornirii motorului l-ar putea speria;
- Nu tipati la caine daca refuza sa intre in masina; mai bine antrenati-l intr-un joc care ii place si faceti-l sa intre in masina in joaca;
- Nu folositi masina numai pentru drumuri cu finalitate neplacuta pentru caine (vaccin, deparazitari interne, alte interventii medicale);
- Nu mergeti la veterinar numai cand este necesar un tratament - mergeti si cand cainele este sanatos, doar pentru ca veterinarul sa-l mangaie.

http://www.animalutze.com/articole/plimbarea-cainelui-cu-masina-o-placere-.php

Otita

Momo are otita. Chiar ne miram ca nu a mai patit nimic de ceva timp. Ne-am revenit din mirare, remarcand ca Momo isi tot scutura capul, tine urechea dreapta in jos si incearca sa scape de ceva din ureche. L-am curatat in ureche, dar nu avea nimic: era curat. Cu toate astea, se tot scutura, iritat de ceva in ureche.

Am decis sa mergem la veterinar. Aseara l-am dus la control: intai l-a cantarit (ca sa stie dozarea medicamentelor pentru caine, care se face in functie de kilograme) - la 2 ani si 5 luni, greutatea sa este 28,3 kg. Apoi l-a curatat si s-a uitat in ureche: are o iritatie a pielii, in interior.

Banuiam si tratamentul, pe care cei de la cabinetul veterinar respectiv il aplica oricum la majoritatea problemelor: 4 injectii, un antibiotic, un antiinflamator, un antialgic si o multivitamina. Stiam si continuarea: sa venim inca 3-4 zile pentru acelasi set de injectii de fiecare data. Am refuzat, stiind ca e prea mult, doar pentru o otita. Am preferat un antibiotic pe care sa il ia in mancare, Vetrimoxin (este amoxicilina).

Cu totul, am platit exact 2 milioane: 135 de ron consultatia, curatatul urechilor si injectiile, iar 65 de ron a fost antibioticul. Asta doar pentru ca fie a stat in curent, fie i-a intrat praf in ureche, fie de la mancare - asta e, speram sa o rezolvam rapid si pe asta.

DALLMA, o chow-lina superba

Noua noastra prietena este DALLMA. Micuta are 3 luni si 4 zile si este fericita impreuna cu noii sai parinti, alaturi de care este de aproape 2 saptamani.

Numele complet al micutei chow chow este Dallma Chaitan Legend Chow. Tatal sau este Chaitan Legend Chow Darkstar, iar mama: Chaitan Legend Chow Angel Black. Crescatorii sunt Dan Arsenie si Ionut Tudor.

Felicitari tuturor: Dallma este intr-adevar superba. Asteptam noi poze si vesti de la ea.

O dimineata in martie

In fiecare dimineata, pe la 6 fara putin, Momo ne spune in felul sau ca vrea afara: incepe sa respire mai apasat, vine in dormitor sa vada daca mai dormim si, la fiecare miscare a noastra, incepe sa dea din coada si sa ridice labuta, fericit ca ne-am trezit.

Momo e un caine destul de calm: nu sare in pat, nu latra, nu schelalaie, nu roade obiecte prin casa. Dar are o singura pretentie: sa fie scos afara de cel putin doua-trei ori pe zi, cu plimbari lungi de cel putin 40 de minute fiecare. Si nu ii place sa stea intr-un loc, nici macar in tzarcul de catei: acolo, daca intra, o face sa mai miroasa cate un pisulic nou, dar iese imediat, dupa cateva minute de explorare.

Lui ii place sa mearga incontinuu. De cand iese pe usa pana cand intra inapoi, el merge tot timpul. Sau fuge, alergandu-se cu prietenii lui din parc sau de pe strada. Alti caini stau intinsi, unii se misca tacticos, incet, prin tzarc. Momo nu: el vrea sa meraga continuu, in ritmul lui, alert, rapid, grabit, oprindu-se doar sa mai miroasa cate un pisu pe langa garduri sau pentru o intalnire cu vreun catel.

Din momentul in care iesim afara, plus plimbarea in parc, Momo merge in fata, el fiind cel care alege ruta. O ia intr-o parte, in alta, in stanga, in dreapta, fuge inainte, se intoarce, cauta catei, alearga dupa ei, e concentrat la plimbare, numai el stie ce cauta.

La intoarcerea spre casa e altceva: ritmul se schimba. Cand vede ca iesim din parc, el sta in spate, merge incet, pare ca abia se misca, ai zice ca a obosit subit. Asta se intampla de fiecare data. E ca un copil pe care l-ai luat din parculetul unde se juca impreuna cu alti prichindei: nu vrea sa vina acasa, dar o face, pentru ca nu are incotro. Noroc ca iesim mai incolo, cand ne vom intalni din nou cu aceiasi catei, care si ei il asteapta pe Momo.

O NOUA ZI DE IARNA, IN MARTIE

Inca o zi de iarna de care Momo a profitat din plin. Cu prietenii maidanezi alaturi de el. Si multa joaca.

Si rostogolul obisnuit in zapada!

Singur pe drum.

...si un FILMULET:

Tusea canina

Se pare ca gripa canina are legatura cu un stramos al virusului gripal ce afecteaza caii. La un anumit punct, virusul a suferit o mutatie si noul virus a facut un salt de la cai la caini.
Gripa canina a fost diagnosticata pentru prima data in 2004. Pana atunci, au existat manifestari la ogari si se credea ca virusul afecteaza numai caii de curse. Primul caz de gripa canina inregistrat la un caine de companie a fost inregistrat in primavara anului 2005.

Toate institutiile abilitate au luat, la acea vreme, probe de la cainele respectiv pentru a le studia.
Din pacate, toti cainii sunt supusi riscului de contacta virusul gripei canine. Acest virus este periculos si prin faptul ca, fiind un virus recent dezvoltat, nu a fost inca creat nici un vaccin pentru al contracara. Toti canii sunt susceptibili de a fi infectati si nici un caine nu este imun.

Poate gripa canina fi fatala?

In mod normal, nu. Cea mai mare parte a cainilor diagnosticati cu gripa canina au suferit o forma usoara a bolii. De obicei, acestia sufera o tuse persistenta care poate dura pana la trei saptamani si manifesta o scurgere nazala galbuie care poate fi tratata eficient cu antibiotice.
Cainii care sufera de o forma mai severa a virusului, de cele mai multe ori manifesta temperaturi ridicate, probleme de respiratie si alte manifestari ale pneumoniei. In circa 95% din cazuri, antibioticele dau rezultate bune.

Cum se raspandeste gripa canina?

In acest moment, gripa canina pare a fi o boala ce se transmite prin aer. Se pare ca nu este neaparat necesar contactul fizic intre un caine bolnav si unul sanatos pentru a fi transmisa boala. In ceea ce priveste transmisibilitate virusului la oameni, din cate se stie pana in acest moment, nu a fost inregistrat nici un caz de imbolnavire a unui om cu gripa canina.

Cum ne putem proteja cainii?

Pana cand va fi inventat un vaccin, nu exista nici o modalitate pentru a va asigura ca animalul dumneavoastra nu va contacta virusul. Este bine totusi sa stiti ca un caine expus la alti caini este predispus la a contacta aceasta boala. Daca cainele dumneavoastra socializeaza frecvent cu alti caini, sau sta intr-un cotet, sansele de a fi expus la o infectie sunt mai mari decat in cazul unui caine care petrece mai mult timp in casa.

Care sunt simptomele gripei canine?

In primul rand, este bine sa ne ingrijoram daca cainele da semne de tuse si aceasta dureaza pana la trei saptamani in ciuda tratamentului cu antibiotice. Majoritatea cainilor bolnavi prezinta o tuse usoara, umeda, in timp ce altii prezinta o tuse uscata, similara cu cea provocata de Bordetella brochiseptica. Foarte multi caini au secretii nazale purulente si o temperatura usor crescuta.
De cele mai multe ori, secretia nazala este semnul unei infectii bacteriene secundare care se trateaza rapid cu un antibiotic bactericid cu spectru larg de actiune.
Nu uitati insa ca tusea poate fi un indicator al unei mari varietati de boli, deci nu intrati in panica imediat. Medicul veterinar este cel mai abilitat sa puna un diagnostic corect.
Perioada de incubatie a virusului este de aproximativ 2-5 zile.

Maya si Pepe

Maya nu are nicio curiozitate in legatura cu Pepe. Sau, mai bine zis, Peperoni (sau Peperino, depinde cum vrem sa ii spunem) nu reprezinta o noutate absoluta pentru Maya, care a mai vazut perusi cand ea era mica. Am observat ca pentru Maya, Pepe este pur si simplu un nou locatar al casei, nicidecum un obiect de joaca sau extraterestru ciudat, care zboara prin casa (cum crede Momo, care e foarte-foarte intrigat de perus).

Maya e foarte tacticoasa: sta langa Pepe, il studiaza, il miroase, ii place ca lui nu ii frica de ea (el e mic si nu stie ca ea poate fi un pericol). Cand il miroase, el sta linistit. Cand el zboara prin casa, ea nu il baga deloc in seama, nici macar nu se uita la el. Ea sta pe masuta ei, pe care acum am pus colivia lui Pepe. Nu e deranjata de noul coleg, ci il accepta ca pe ceva obligatoriu.

Maya e o pisica foarte cuminte. Iar Peperoni un perus foarte curajos.

In zapada

Ieri a fost o adevarata feerie pentru caini: zapadaaa. Momo a fost foarte incantat, pentru ca probabil nu mai spera sa vada zapada. Bineinteles, a alergat, s-a jucat fericit cu toti cateii comunitari din parculet (singurii lui prieteni) si s-a tavalit prin zapada, rostogolindu-se prin ea.

Am observat ca toti cateii scosi din case erau fericiti prin zapada. Daca ar fi fost copii, le-ai fi auzit rasetele bucuroase. Si cateii sunt niste copii, nu-i asa?

FUNNY

PEPERINO, noul membru al familiei

Peperino este un perus care, ca varsta, este doar un bebelus. Are doar o luna si jumatate si abia acum 10 zile a iesit din cuib. Din aceasta cauza, nu prea stie sa zboare bine si abia acum invata sa manance seminte. Este foarte timid si deocamdata pare destul de dezorientat, pentru ca nu mai este inconjurat de zecile de perusi din crescatorie.

Noi am mai avut perusi, dar i-am dat nepoteilor nostri. Intre timp, noi am cautat unul care sa ne placa. Ce am vazut in piete sau in petshop-uri nu ne-a placut. Am vrut un baietel, pentru ca numai ei vorbesc, asa ca am decis sa cumparam unul de la un crescator si nu din pet-shop, unde exista riscul sa luam unul bolnav.

Am cautat un perus standard, nu unul obisnuit, pentru ca cei asa numiti "standard" sunt mai mari, au un fel de gusa si o creasta mai mare. Se fac aidoma unor bulgarasi colorati. Peperino este deocamdata mic, nu si-a schimbat penele. Pe la 3 luni isi va schimba puful si penele actuale cu un penaj de matur.

L-am cumparat de la un crescator din Bucuresti, a costat destul de mult. Pretul pentru un perus standard poate fi intre 80 - 150 ron, adica de 3-4 ori mai mult decat un perus obisnuit. Dar omul ne-a si sunat sa ne intrebe cum se simte perusul, daca e in regula si ne-a avertizat ca, daca nu se simte bine micutul perus, sa i-l aducem inapoi. Deci tine la pasarile sale, iar asta ne-a convins ca a fost bine ingrijit pana acum.

Pe noul fratior al lui Momo si al Mayei il cheama Peperino, dar noi, de fapt, o sa ii spunem Pepe. L-am cumparat ieri si toata ziua a stat suparat, trist si nu a mancat nimic. Cand l-am scos sa zboare, Maya dormea undeva prin dormitor, asa ca nu l-a vazut. In schimb, Momo a fost uluit. El, care niciodata nu urca pe pat, s-a catarat pe canapea dupa Pepe. Nu intelegea ce e cu chestia asta care se misca prin aer. Maya, cand l-a vazut in cusca, s-a dus langa el si il studia atenta. Ea a mai vazut perusi si nu are nicio treaba cu ei, nu vrea sa ii manance sau sa ii alerge.

Pentru ca am vazut ca nu vroia sa manance, i-am pus la calculator de pe youtube ciripit de perusi care mananca dimineata. A inceput si el sa ciripeasca, vesel ca aude sunete cunoscute. Si chiar a inceput sa ciuguleasca niste mei de pe jos. Asta inseamna ca incepe sa se adapteze, treptat.

INSTANTANEE CU MAYA

NOUL NOSTRU PRIETEN, BUBU

Avem un nou prieten, Bubu, foarte dragutz si iubit, din cate ne povesteste mamica lui:

"Povestea lui Bubu meu nu stiu cum incepe..Tocmai imi murise catelul din'ainte, si fiind o mare iubitoare de catei,am dorit un altul. La inceput, stapana mamei lui Bubu mi'a spus ca va naste niste chihuahua mici.
Stapana mamei lui Bubu era o prietena mai indepartata, deci nu stiam ce rasa e mama lui. L'am luat pe Bubu din'ainte sa faca ochisori, l'am hranit cu pipeta si l'am invatat sa doarma pe perna intre mine si mama. Bubu a crescut si a crescut, pana cand am aflat,in timp ce crestea, ca e doar un maidanez. Dar il iubesc foarte mult .....si de atunci doar pe perna intre mine si mama doarme...

E prostut putin,dar poate asta il face special. Am atasat niste poze cu el sa vedeti de ce il iubesc. Poate nu e frumos, dar il am de 2 ani si simt intotdeuna nevoia sa vin la repede acasa pentru a ma juca cu el".

Ne bucuram mult ca ni l-ati prezentat pe Bubu. Este un catel norocos ca are o asemenea mamica si sunt sigura ca va rasplateste zilnic aceasta iubire. Toti cateii si toate animalele de companie sunt frumoase si deosebite, pentru ca sunt ale noastre, sunt ca niste copii pentru noi. Asa ca toti trebuie sa ne laudam animalutzele si sa le consideram cele mai speciale din lume, pentru ca asa sunt.

Asteptam poze noi cu Bubu si povesti cu el si ne bucuram ca ne este prieten pe blog.

Zulu, o minune de catel

Mamica lui Zulu pe povesteste ca micutul a iesit in parc cu Demon, unde cei doi au blanosi au profitat la maxim de ultimele petice de zapada. Zulu si-a facut noi prieteni, a alergat fericit, s-a murdarit si in final a ajuns acasa extenuat dupa lunga si placuta plimbare. Acum, Zulu asteapta vremeabuna de acum incolo (cu asfalt uscat), sa poata iesi zilnic in parc.

Stim si noi: orice iesire afara inseamna murdarire maxima (pe burtica si picioruse). Momo se noroieste rau uneori si suntem nevoiti sa il spalam pe burta si pe picioare de fiecare data cand il bagam in casa (deci de 2-3 ori pe zi). Noi avem noroc ca in baia mica nu avem cada, ci o cabina de dus, asa ca e foarte usor sa il spalam cu dusul. Ii dam cu apa rece (fara altceva), apoi coboara pe prosop si il stergem bine-bine.

In privinta samponului cu spalare uscata, noi am incercat sa il evitam. Pentru ca Momo a avut cand era mic dermatita la gat, ne-am dat seama ca poate avea o sensibilitate la piele si am evitat produsele cu multe ingrediente chimice. Daca Zulu e ok si nu stiti sa fie sensibil, puteti folosi samponul uscat, dar cu moderatie. Nici samponul normal nu e recomandat sa fie folosit la caini decat maximum o data la o luna, sau chiar mai rar. Cel mai bine e sa fie spalat cu apa simpla, sters bine, periat foarte bine si... cam asta e. E adevarat, Zulu e alb si se vede murdaria imediat.

Cainii au un sebum, un ulei natural al firelor de par, iar samponul ii indeparteaza aceasta protectie naturala. O sa facem un post pe aceasta tema, cu ce am inteles si noi de pe site-urile internationale de chow chow, unde au scris cei mai buni crescatori.

Pe strada

La fiecare plimbare, ajungem in parc, unde Momo este asteptat de gasca de catei. Cu totii sunt vreo 8, cu Momo 9. Dar, de obicei, cam 4-5 caini sunt tot timpul "de garda" si ne inconjoara imediat, plecand cu noi la plimbare prin parc, apoi pe trotuar, pana aproape de blocul unde locuim. Printre cainii prieteni ai lui Momo sunt unii destul de inalti si de dezvoltati, iar unii oameni se pot speria cand vad 10 ditamai cainii haladuind printre masinile de pe trotuar. Evident ca unii se asteapta sa fie atacati de caini.

Dimineata nu e o problema, pentru ca pe la 6 jumate nu e lume pe strada, asa ca nu e nimeni deranjat de haita asta de caini de pe strada. La pranz, insa, dar si seara, nu le mai dam voie sa se tina dupa noi pe trotuar. Nu le convine, dar asta e.

De fiecare data cand il vad pe Momo, cainii se reped la ei, fericiti, cu coditele fluturand in vant, topaie in jurul lui, il pupa la urechi, se lipesc de el, alearga bucurori. Uneori, Momo, cand e el mai morocanos (i se intampla si lui), nu ii place sa fie impins, pupat, atins, inghesuit de catei. Incearca sa fuga de ei, iar ei alearga dupa el. Pana la urma, se linistesc si se plimba linistiti impreuna.

Cand va veni vara, o sa schimbam putin traseul: doar dimineata o sa traversam parcul pe indelete. La pranz si seara, cand parculetul e plin de copii, o sa mergem direct in tzarcul de catei, sa evitam reunirea haitei si harjoneala cateilor printre copii.

Momo, final de iarna

Momo este foarte trist ca vine primavara. Cauta cu disperare un petic de zapada, chiar si murdara, si se tranteste imediat in ea, rostogolindu-se in racoarea pufoasa, sa mai simta cum era iarna, cand alerga si se juca in zapada.

Cainii iubesc iarna. Observam ca toti cateii (fara exceptii) sunt fani ai zapezii, dar urasc noroiul. Stim caini care nu vor sa intre in noroi sau sa calce in balti: se feresc de apa si noroi, ocolind zonele ude. In schimb, toti alearga fericiti prin zapada.

Momo a avut o iarna fericita, cu multa zapada, multi prieteni, multa joaca, multa alergare si foarte multa iubire. Acum vine primavara, incepe naparlirea, se simte caldura, incepe un nou an.