Caini din Tibet

Poate va dati seama cu ce rasa seamana acesti caini extrem de duri... Cainii de Tibet erau si inca sunt folositi pentru paza iurtelor raspandite prin Himalaya si prin muntii Chinei. Acesti caini himalayeni sunt o dovada de forta canina, fiind utilizati de hanii mongoli nu doar pentru paza exemplara de noapte si zi, ci erau, de fapt, caini de atac. Datorita agresivitatii cu care isi aparau iurtele stapanilor, au fost decimati de armatele imperiale engleza si chineza, care au cucerit si recucerit pe rand Tibetul. Greu de stapanit, independenti, nu sunt chiar cainii de familie potriviti.

Plimbarea lui Momo si luptele de caini

Continuand comentariile la postarea anterioara, ne-am dat seama de ce Momo nu a vrut ieri deloc sa urce scarile blocului pana la etajul 6. Initial am crezut ca e de la plimbarea de 40 de minute la 35 de grade, care oricum l-a molesit de tot. De fapt, era ceva mult mai banal: i-am dat niste feliute de carne-sunca de porc, expirata. Mami nu a fost de acord, dar tati i le-a dat oricum peste bobite. El nu prea a vrut sa manance, dar i-a fost de ajuns. Ieri ii "guita" burtica rau de tot si a facut diaree. I-a dat mami niste Maalox cu seringa in gura si s-a rezolvat, iar dimineata a mancat din nou, normal. De asta nu avea chef sa urce si sa se plimbe, se simtea rau. Abia mergea si nu avea chef de nimic. Acum si-a revenit, sau asa pare.

Cand plecam spre parc, l-am obisnuit (prost) sa mearga inaintea noastra. Merge alandala, in stanga, dreapta, mai repede, mai incet, dar oricum merge in fata. Situatia se schimba radical cand ne intoarcem din parc spre casa: merge in spate, abia se misca, e molesit, pare suparat, trist si fara chef. Ca sa spun sincer, chestia asta se intampla cand iese cu tati, care il lasa sa mearga cum vrea cainele, in legea lui - ceea ce nu prea e bine, pentru ca nu o data era sa il loveasca masina sau sa il muste alti caini agresivi. Atunci sare tati, desparte cainii si face o un fel de pace (temporara). Cand iese doar cu mami, merge langa ea, e mai cuminte, mai supus si nu isi face de cap, e mai grijuliu sa nu fie certat.
In ultimele doua luni s-a batut de doua ori, de fiecare data era doar cu tati, fara mami. Prima data era Momo, un alt catel lasat si el liber, si o catelusa comunitara. Cei doi baieti au vrut sa se impuna de cum s-au vazut. L-am vazut imediat: statea incordat, cu corpul fix, paralel celuilalt caine, care si el a adoptat aceeasi postura de impunere. Erau fiecare cu boturile cam la nivelul gatului, pieptului celuilalt. Cainele "dusman" a marait in surdina. Momo nu a scos niciun sunet, pur si simplu a sarit la bataie. Celalalt a fugit spre stapan, unde isi gasea siguranta. Au inceput amandoi sa maraie, haraie, hamaie - lupta adevarata. Am reusit sa ajung la Momo, l-am tinut, dar stapanul nu putea sa il prinda pe celalalt caine, care era mai subtire si mai suplu. Nu s-au muscat, insa eu m-am ales cu o muscatura in pulpa si cu blugii capsati.

A doua oara, Momo doar ce urcase scarile pasajului subteran pentru tramvai. Acolo, in capul scarilor, s-a intalnit cu "dusmanul" lui: un caine comunitar negru, cu care a mai avut el conflicte. L-am vazut pe Momo cum a sarit ca o sageata la bataie. Am intervenit rapid si l-am tinut, iar cainele negru a plecat, nervos si frustrat.

Momo are prietenii din parc, care sunt haita lui si care l-au adoptat in grupul lor. Mai demult (evident, era tot cu tati...), cand l-au vazut pe cainele negru in parc, l-au luat la goana, iar Momo a fugit si el sa li se alature in eliminarea intrusului. Cainii din parc se limitau doar la latratul tipic de gonire a unui intrus, insa Momo s-a bagat in fata, direct la bataie. S-a incaierat galagios cateva secunde cu cainele negru, care a reusit sa scape rapid din incercuire, iesind pe o portita a parcului, unde urmarirea a incetat. De atunci, cand il vede pe "inamic", Momo vrea direct sa sara la bataie; l-a tinut minte.

Cainii si urcatul scarilor

Una dintre problemele cele mai acute la majoritatea raselor de caini este suprasolicitarea articulatiilor picioarelor. Subiectul l-am abordat pentru ca in blocul nostru s-a stricat liftul si timp de 3 zile, Momo a urcat si coborat scarile pentru 4 etaje. De fapt, doar le-a coborat, pentru ca nu le poate urca. Sta in capatul de jos al scarii si asteapta, cu limba scoasa de oboseala si caldura, sa ajunga sus.

Ca atare, il iau in brate si il urc, spre uimirea si amuzamentul celor care ne vad: mami cu copilul in brate si tati cu catelul. Numai ca baiatul are 5 kg, iar Momo are de 6 ori mai mult. Nu ii convine nici cainelui: icneste scurt si des, pana ajunge la capatul fiecarei scari, pentru ca il apas pe burta cu o mana, cand il tin in brate.

Nici nu mai mananca, asa e de trist si de suparat. Ieri nu a manacat nimic: a fost apatic, i-a fost si cald, a fost si obosit de la urcat si coborat scarile. Speram ca nu si-a suprasolicitat incheieturile si sa il doara.

Adevarul e ca putem sa il fortam sa urce, amenintandu-l si fortandu-l. Dar ar fi o mare greseala. Momo e sensibil la probleme cu articulatiile si o fortare ar insemna inca o problema de sanatate, la multele pe care el le-a avut de-a lungul timpului.

Este recomandat ca un caine sa nu urce deloc scari. Multi dintre ei sunt predispusi la displazie, iar boala se poate agrava pentru cei care au displazie in forma usoara.

Chow chow este o rasa extrem de sensibila la problemele de articulatii. Noi ii facem lui Momo, de doua ori pe an, cate o cura cu K9 Complete Motion si Cartilaj de rechin, in speranta ca ii va mai proteja picioarele. O sa vedem daca se resimte de la coboratul scarilor, speram totusi sa fie bine.

La mare

Pentru caini, marea si nisipul sunt o placere, ne-am convins. Atat timp cat nu stau in soare, la caldura, le place la nebunie sa se joace in apa si sa mearga prin nisip. Pe Momo il tineam jumatate de ora dimineata, de la 8 pana pe la 8,30, dupa care intra in casa si iesea seara, pe la 7 pana pe la 11. De fiecare data se ducea glont in apa, se baga pana la ochi in valuri, inota putin, apoi iesea repede cand valurile il izbeau in bot.
I-a placut atat de mult apa, incat pur si simplu o data chiar a sarit de pe faleza direct in nisip, de la o inaltime de 1,5 metri, a aterizat in labute si a cazut in bot, apoi a fugit spre apa, a inceput sa inoate, racorindu-se. De fiecare data cand intra in apa, avea grija sa bea. Il incanta ca putea sa inoate intr-un castron imens de apa (cam sarata...), din care putea sa bea oricat si oriunde.

Seara ieseam la o terasa de pe malul marii, unde Momo statea linistit la picioarele noastre pana plecam. Uneori se mai ridica si pleca in iarba, sa mai faca un pipi la copac.
Si in acest an am fost tot la Mangalia, un orasel micut, fara pretentii, ieftin, plin de copii, caini si familii din provincie. Nu prea e pentru tineri. Noua ne place pentru ca mergem la o terasa-cherhana, unde se mananca peste proaspat de mare, in toate formele posibile: ciorba, saramura, gratar, prajit etc. De la Mangalia mergem si la 2 Mai, la o alta terasa pe mal, tot pentru chefali, barbuni, hanusi, hamsii sau calcani pescuiti in acea zi. Cel mai enervant la mare la noi e ca, pe mai tot litoralul, pestele de mare e importat, congelat, sarat etc, are un aspect de burete si un gust fainos.

Am venit de la mare

Am fost la mare 4 zile. Lui Momo i-a placut foarte mult. Pe plaja am stat cu cainele vreo 30 de minute dimineata si tot atat seara. Am constatat ca iubeste apa: ii place sa inoate, dar se intoarce la mal cand valurile incep sa il izbeasca peste bot si ochi, asa ca nu se duce departe. Ii place sa mearga si prin nisip. E o minune pentru catei. O sa va povestim maine.

Plecam la mare

Plecam la mare: Matei, Momo, mami si tati. Maya ramane consemnata acasa, singura cu perusii. In primul an am fost pe plaja la Mamaia, unde e prea mare inghesuiala. Apoi am ajuns la Albena, o statiune linistita si calma, plina de verdeata si cu plaje largi. Copiii de pe plaja l-au iubit pe Momo, si-au facut poze cu el, ajunsesera sa il cunoasca si il iubeasca pentru ca are o fire toleranta si blanda. Anul trecut am fost la Mangalia si am mers pe plaja imensa, lunga si foarte lata, dintre Mangalia si Saturn, unde nu e inghesuiala si nici harmalaie. Cu cainele nu putem merge decat intr-o statiune linistita, "familista", unde sunt multe zone libere, neocupate pe plaja si caini care vagabondeaza prin oras. Anul asta mergem tot in Romania, stam cateva zile, numai bine pentru copil, dar si pentru caine. Poate e bine sa respire briza sarata, iodata, a marii, sa mai schimbe aerul imbacsit de praf al Bucurestiului.

Ne-am dat seama anul trecut ca, dupa ce l-am dus la mare, nu a avut nicio problema de piele si blana. Cred ca si cainii sunt ca si oamenii: cand stau in acelasi mediu poluat, toxic, sufocant, plin de praf si de noxe, incep sa aiba o multime de probleme de sanatate. Cand schimba aerul, mediul, e o refacere care poate avea efecte pozitive de lunga durata, chiar daca vacanta a fost de 3-4 zile.

Oricum, noi stam putin pe plaja: iesim pe la 7, iar la maxim 9 ne retragem deja in casa. Apoi mai iesim pe la 6. Eventual, Momo mai iese la pranz, pentru vreo 10 minute, sa faca pipi, daca are nevoie. Chiar si statul in casa conteaza: aerul este complet diferit de cel din Bucuresti, se simte.

Cum Momo a avut probleme de piele anul asta, vom vedea daca apa de mare si briza il vor remonta si ii vor intari imunitatea. Noi speram ca ii va place, cum i-a placut in fiecare an.

Yoshi, un chow chow superb

Astazi vi-l prezentam pe chow-linul YOSHI, noul nostru prieten. Zici ca e un ursulet de plush, e foarte frumos si arata foarte funny. Yoshi implineste astazi, 22 iulie, 2 luni. Micutul chow chow inca nu si-a facut toate vaccinurile si nu a iesit la plimbare. Deocamdata isi imagineaza ca lumea inseamna apartamentul in care locuieste. Dar cu siguranta, cand va iesi, va fi atractia tuturor pe strada, care il vor admira si toti o sa vrea sa il mangaie si sa ii faca poze.

INSTANTANEE CU MAYA

La joaca

Primul lucru pe care Momo il face cand ajungem in parc este sa isi caute prietenii. Acestia de obicei dorm ascunsi pe langa copaci sau printre toboganele pentru copii. Momo deja le stie locurile de somn, se duce la ei, ii trezeste si pleaca impreuna cu totii sa hoinareasca prin mini-parculet. Cand e prea cald, se trantesc toti in iarba si se rostogolesc. Se vede pe fata lor ca sunt asa de fericiti cand stau toti in iarba. Gasca lor e mare: sunt vreo 7 catei (4 in parc si 3 in gradina bisericii, dar vin si acestia la joaca). Pana in urma cu vreo doua saptamani in parc era si fetita cu alb, care insa a disparut intre timp, probabil lovita de vreo masina.

Sara se pregateste de litoral

Sara se pregateste sa plece in vacanta la mare. Sigur se va distra super. Momo iubeste apa. Cand ajunge pe mal, se duce in apa si incearca sa o bea. E foarte nedumerit cand il loveste cate un val peste bot. Anul asta ne vom duce si noi la mare (speram) mai spre toamna, cand caldura va fi mai suportabila pentru toata familia.

Chris isi cauta partenera

Mascul chow chow superb cauta partenera pentru imperechere! Chris, un exemplar chow chow foarte frumos, vrea sa faca puisori. Cine e interesat, sa dea mesaj. Un asemenea baietel trebuie sa faca si el catei. Sigur vor iesi niste fumuseti mici.

Babesioza - intrebare

Am primit o intrebare pentru Anca: "Am o catelusa de 14 ani diagnosticata acum 3 zile ,cu boala BOLERIOZA [e aceasi cu BABESIOZA ???]..med.veterinar i-a facut un antidot[??]si alte doua injectii plus ca am primit pt. acasa ca tratament ENROXIL FLAVOUR si ESSENTIALE FORTE..problema este ca dupa doua zile in care catelusa i-si revenise [a mancat singura, era vioaie,s-a jucat cu mine ]astazi de dimineata s-a simtit din nou rau....nu stiu ce sa cred : sa fi revenit boala sau sunt rectii adverse in urma medicamentelor....te rog mult da-mi un sfat !!!!

Avem o noua prietena superba: MAYA

Avem o noua prietena, foarte frumoasa: Maya. Parintii micutei ne-au scris: "Sunt o fetita chow-chow crem. Ma cheama Maya, am vazut ca se poarta acest nume si sunt fericita ca parintii mei mi lau dat. M-am nascut in Republica Moldova,dar parintii mei s-au mutat in Bucuresti.

Cand eram mica nu am avut nici o problema, ne-am facut toate vaccinurilele, eram frumoasa, grasuta si vesela.Putin eram suparata cand ramaneam singura acasa cand ei plecau la servici, dar ii asteptam cu drag. Acum am 10 luni, pe 4 septembrie este ziua mea, fac un anisor si nu stiu daca am voie sa pap tort.

Acum am probleme cu blanita.Va rugam sa ne dati ceva sfaturi, am fost la cativa medici si ne-au dat multe medicamente. Unul a zis ca e o dermita, altul a zis ca e un fel de ciuperca. Am avut si un inceput de otita dar am tratat-o cu Surolan. Acum vrem sa ne ducem la facultate sa facem
analize ca sa aflam sigur ce nu este bine. S-a pus problema sa ne tundem, dar ne este frica ca nu va mai creste blanita asa de frumoasa.Va multumim. O zi frumoasa".

Exact acesta era si sfatul nostru: sa faceti analizele de piele si par, pentru a vedea daca este un stafilococ, streptococ, ciuperca si ce antidot este potrivit. Noi asa am rezolvat cu Momo. De la stafilococ avea problema si la ureche si la blana. Intai rezolvati problema asta, noi credem ca este o ciuperca sau un stafilococ, ceva.

Momo, de exemplu, este alergic la purici. Nu mai are cojitele acelea in blana si nu ii mai cade parul, dar unde il ciupesc puricii (pe piept in jos) se irita imediat si trebuie sa il tratam. Il spalam cu sampon cu clorhexidrina pe gat si pe burtica si in zonele afectate il dam cu solutie de Imaverol diluata in apa (il stropim la locurile respective cu o seringa in care am pus solutia diluata cu apa). Eventual ii mai dam cu unguent Triderm (de la farmacia umana) in locurile irititate. In 2-3 zile maxim ii trece.

Despre Momo si prietenii lui

Am scris destul de putin in ultima vreme doar pentru ca avem un trafic de cosmar la internet si nu putem posta poze. Chiar si mailuri ne e destul de greu sa trimitem. Am gasit, insa, o modalitate de a relua postarile si de a tine legatura.

Dupa venirea noului membru al familiei, Maya si Momo nu mai au voie in camera in care dormim. Am pus o usa de plasa, Momo doarme in dreptul ei, iar Maya mai vine din cand in cand si miauna, cerand sa o lasam inauntru. Deocamdata nu am lasat-o sa intre decat putin, sa verifice ea camera si sa vada ca totul e in regula.

Am dat drumul la aparatele de aer conditionat in casa, iar Momo a facut imediat o conjunctivita, pentru ca statea exact in curent. Acum ii dam picaturi Tobrex si unguent cu kanamincina, de doua ori pe zi. Ochii arata mult mai bine, iar el si-a revenit total.

Momo iese de 2-3 ori pe zi afara, ii place sa se joace in parc cu cateii prieteni ai lui. Din pacate, cea mai buna prietena a lui a disparut din parc. Era o catelusa alba cu pete, avea coada lunga, dar rupta la mijloc (sau probabil cand era mica a fost legata cu sarma la coada). A disparut saptamana trecuta, in timpul unei furtuni: fie a fost luata de hingheri, fie a fugit speriata de tunete si ploaie. O sa sunam sa vedem daca nu cumva o fi pe la vreun centru de detinere a cainilor comunitari si daca e, sa o aducem inapoi la gasca ei. Aici este poza ei, nu foarte sugestiva...

PEPE SI MIMI

Nu am mai pus poze cu Pepe si Mimi de ceva vreme. Cei doi perusi sunt foarte fericiti, s-au obisnuit impreuna si stau mult timp afara din colivie, ceea ce ii incanta. Se joaca pe colivie, zboara prin camera, se cearta sau mananca crengute de salcie. Au crescut foarte repede, cel putin Pepe s-a schimbat enorm. I-au mai crescut penele, mai ales pe cap si acum pare la fel de mare ca si Mimi, desi diferenta dintre ei este de cateva luni.

Vesti de la Lea

Am primit vesti de la prietena noastra, Lea.

"Va urmarim si suntem incantati de multimea de ursuleti, unul mai frumos decat altul. Le dorim tuturor multa sanatate si o vara usoara! In ceea ce ne priveste, suntem bine sanatosi. Lea este tare cuminte, doarme toata ziua in casa, iar seara mai iese si ea putin prin curte. Ma ingrozesc cand vor veni caldurile adevarate. Noroc ca mai alearga putin pisicile care apar in curte ca tare este sedentara! Am trecut putin la regim, pentru ca pe strada noastra a aparut un ursulet care, desi este de o varsta cu Lea, este mult mai mic si mai slabut. Va pupam, va dorim o vara frumoasa si va urmarim mereu, desi nu intotdeauna avem si timp sa va transmitem stiri de la noi".

Yogi, un an si trei luni

Zulu s-a tuns!

Ne-au scris parintii lui Zulu. Micutul s-a tuns. Arata foarte funny si se pare ca, fara pufoaica pe el, se simte mult mai liber si mai bine. "Am facut 8 luni,am tot fost in parc la plimbare,am facut poze, ne-am tuns... acum parca nu il mai vedem pe Zulu asa toropit de caldura. Ne bucuram foarte tare ca am ales varianta asta desi la inceput nu eram prea convinsi,pe masura ce doamna doctor il tundea, mai gaseam cate o mica eczema. Dupa ce l-am tuns la 3 zile de tratament nu am mai avut nicio problema in sensul asta.

Am omis sa va spunem ca tunsoarea a durat 5 ore si de pe Zulu a iesit un sac de par.

Alta problema pe care am avut-o a fost o intepatura de albina credem noi. Zulu era cu tati in curte cand a pus boticul pe o visina cazuta din copac, pe visina se asezase o albinuta care se pare ca ne-a intepat baiatul. Tati a sesizat imediat ca ceva nu era in regula, Zulu scutura capul, albinuta era pe jos, moarta, iar intre timp boticul i s-a umflat. Am avut noroc ca pe strada pe care locuim exista cabinet veterinar si am fugit repede cu el...am facut niste injectii speciale in astfel de cazuri,am stat acolo aproape o ora sa ne tot consulte la un interval de timp,ne-am desumflat si am ajuns acasa ca si cand nu s-ar fi intamplat nimic. Acum suntem fericiti,sanatosi, papam mult iaurt si ne bucuram de noii veniti de pe blog.