vineri, mai 09, 2008

INCA, O FETITA CHOW-CHOW MICUTA DE 4 LUNI





Astazi va prezentam o fetita chow-chow superba, un pufulet alb. O cheama INCA, si pe 18 Mai face 4 luni. E o mititica scumpa, care arata ca un ursulet polar in miniatura. Noi ii uram bun venit pe blogul Maya si MO-MO, si asteptam sa ne mai trimita multe poze si povestiri cu ea.
Bine ai venit in clubul nostru, al animalutelor cu stapani iubitori, care le fac toate placerile: Maya si MO-MO, Raj, Lea si Blue, Kaboo si Alma.

LA IARBA VERDE CU MO-MO








joi, mai 08, 2008

Istoria rasei Chow Chow (Songshi Quan 鬆獅犬 )



Una dintre cele mai vechi şi cu siguranţă una dintre cele mai impresionante rase de câini, Chow-Chow-ul este o fiinţă care provoacă admiraţie şi teamă prin aspectul său exterior asemănător leului şi prin comportamentul princiar. Arătând pe jumătate a leu şi pe jumătate a urs, adevărata origine a Chow-ului este necunoscută şi se pierde în trecutul Chinei antice. Chow-ul aşa cum este cunoscut astăzi se poate recunoaşte cu uşurinţă pe obiectele de ceramică şi sculpturile dinastiei Han (206 î. Hr. – 22 d. Hr.).

Denumirea chinezească pentru Chow Chow este 鬆獅犬, Sonsghi Quan, (care literal inseamna “câinele-leu pufos”). Această rasă este modelul pentru “Câinii Foo”, gardienii de piatră imperiali din faţa palatelor şi templelor budiste.



Există, însă, artefacte care demonstrează faptul că Chow Chow este o rasă mult mai veche, care a venit dinspre Cercul Polar migrând spre Mongolia, Siberia şi China.Unii cercetători susţin că Chow-ul este strămoşul raselor Samoyed, Norwegian Elkhound, Pomeranian şi Keeshond. Mai recent, în timpul dinastiei T’ang (secolul VII d. Hr.) se spune că un împărat chinez avea 2.500 de „câini Chow” şi îi păstra pentru a-i însoţi pe cei 10.000 de vânători! Admirat atât de către împăraţii chinezi cât şi de regii occidentali, crescuţi de ţăranii chinezi pentru mâncare şi îmbrăcăminte, favorit al unui preşedinte american şi al mai multor oameni de cultură şi cercetători ştiinţifici, Chow-Chow-ul a avut o istorie lungă şi dramatică.



O teorie credibilă afirmă că Chow-Chow-ul provine dintr-o canidă nord-asiatică având bot scurt şi stop pronunţat, numită Simicyon. Se pare că acest Simicyon descinde, la rândul său, din Hemicyon, un animal cu caracteristici intermediare între canide şi urside, care este cel mai probabil şi strămoşul urşilor asiatici, inclusiv Panda. Poate că acest Hemicyon este veriga de legătură între micii urşi din Asia şi unele rase actuale, în primul rând Chow-Chow şi Shar Pei.

Rămâne un mister şi astăzi modul în care Chow-ul şi-a căpătat limba violetă. O legendă veche propune o teorie: la facerea lumii, când Dumnezeu picta cerul în albastru, a stropit pe jos cu câteva picături de vopsea. Câinele Chow îl urma şi la un moment dat a lins vopseaua – din acea zi, Chow-Chow-ul a avut limba albastră!



Primele exemplare aduse în Occident au venit din China şi au debarcat în Anglia, în jurul anului 1.700. Marinarii care se întorceau din est i-au adus în cala vapoarelor comerciale. Se pare că „Chow-Chow” era un termen în jargon aplicat diverselor produse transportate de aceste vase. Termenul s-a lipit ca o poreclă de câinii noştri.

La început, din cazul aspectului lor, oamenii nu i-au considerat câini, ci un fel de animal fioros, un amestec de câine, urs şi leu. De aceea, exemplarele importate din China au fost ţinute în grădinile zoologice. Au trebuit să treacă câţiva ani buni până când cineva a avut curajul să ia o asemenea creatură acasă şi să o crească drept animal de companie!

Chow-Chow-ul este un câine foarte inteligent – dar nu găseşte întotdeauna motivaţii suficiente pentru a-şi mulţumi stăpânii, aşa cum o fac celelalte rase. Pare-se că Chow-ul doreşte mai întâi să fie el însuşi mulţumit, abia apoi gândindu-se şi la stăpân. Este un câine mândru, demn, distant, rezervat în a-şi manifesta afecţiunea, independent şi încăpăţânat. Nu sunt făcuţi pentru a fi ţinuţi în lanţ şi nu tolerează pedeapsa fizică.

Câine foarte protocolar, Chow-ul aşteaptă să fie tratat cu respect – iar în schimbul acestui respect vă va oferi pentru totdeauna iubirea şi loialitatea sa, în cazul în care consideră că le meritaţi.

Chow-ul consideră că este responsabilitatea lui şi consideră drept o datorie de onoare să apere ceea ce iubeşte. Fiind prin natura sa suspicios faţă de străini, nu va lăsa nici un intrus să treacă neprovocat prin teritoriul său. Dacă însă stăpânul său este aproape şi îl linişteşte, Chow-ul va tolera noul venit, ştiind că este prietenul stăpânului – dar asta nu înseamnă neapărat că se va lăsa şi mângâiat!

Deşi arată ca o jucărie de pluş numai bună să te joci cu ea, Chow-ul este un câine demn, mândru, selecţionat în China pentru a conserva calităţile oamenilor din această ţară. Chow-ul seamănă nu doar fizic cu un chinez (din cauza ochilor migdalaţi), ci şi temperamental. Un Chow va dezvolta faţă de stăpânul său relaţii tradiţionale, protocolare: la întoarcerea stăpânului de la muncă nu va sări pe el, ci se va mulţumi să dea uşor din coadă, ca formă de salut. Afecţiunea neobişnuită pe care o are faţă de stăpânul lui (într-adevăr, Chow-ul este câinele unui singur stăpân) nu e niciodată afişată în mod gălăgios, ci păstrată în adâncul sufletului său. Un asemenea câine va dispreţui întotdeauna manifestările exuberante de bucurie sau tristeţe: oricât de puternic ar fi sentimentul nutrit într-un anumit moment, tumultul interior nu se va vedea pe chipul său: chipul Chow-ului rămâne imobil, asemenea feţei împietrite a unui samurai japonez.

Din cauza acestui temperament, Chow-ul preferă mai mult relaţiile „bărbăteşti” cu un adult, decât jocurile nevinovate ale copiilor. Chow-ul matur nu va suporta să fie tras de coadă şi de urechi şi nici nu va tolera încercările copiilor mici de a-l călări: se consideră prea mândru pentru a lua parte la asemenea „activităţi copilăreşti”.Ca atare, nu oricine se poate înţelege cu un Chow. Dacă doriţi ca relaţia dintre dumneavoastră şi câine să fie asemeni relaţiei dintre un părinte şi copilul său, atunci luaţi-vă un Labrador, un Cocker sau un Caniche. Chow-ul nu se consideră nici copilul, nici proprietatea omului pe care îl însoţeşte – ci doar prietenul său.În concluzie, Chow-Chow-ul este un câine cu adevărat deosebit, total diferit de ceilalţi câini.

marți, mai 06, 2008

MO-MO LA CURTEA DE ARGES





In week-end Mo-Mo a fost la Curtea de Arges. Dupa cum se vede in filmulet, s-a jucat foarte mult, a alergat si a stat numai in iarba. Atat de mult i-a placut, incat ne gandim sa il ducem mai des la munte. E clar ca se simte in mediu lui, la aer rece, curat!

Advantix -2

ADVANTIX PIPETE ANTIPARAZITARE PENTRU PISICI
Compozitie chimica:
Imidacloprid : 40 mg tubul de 0.4 ml si 80 mg tubul de 0.8 ml.
Hidroxitolven butilat : 0.1 %.

Forma farmaceutica:
Solutie antiparazitara pentru aplicare cutanata la pisici.

Indicatii:
pentru tratamentul si prevenirea infestatiilor cu purici (Ctenocephalides sp). Reduce incidenta alergiilor produse de purici. Stadiile larvare sunt omorate pe animal si din mediul ambiant din jurul animalelor tratate.

Dozare si mod de administrare:
se foloseste in functie de greutatea pisicii sub 4 kg tubul de 0.4 ml si pentru pisicile de peste 4 kg tubul de 0.8 ml.

Instructiuni de utilizare:
1. Se scoate tubul din ambalaj, se tine drept in mana si se scoate capacul.
2. Se intorce capacul si se pune in varful tubului.
3. Se roteste capacul pentru a se rupe sigiliul tubului.

Administrarea se face in zona dorsala la baza gatului, se departeaza parul si se aplica pe piele. Se fereste de contactul gura sau ochii pisicii. Se poate adminstra la pisicile gestante sau in lactatie. Produsul isi pastreaza eficienta dupa imbaiere sau expunere in ploaie.

Contraindicatii:
Nu se foloseste la caini. Nu se foloseste la pisoii sub varsta de 8 saptamani.

Reactii adverse:
Se poate observa salivatie sau senzatie de gust amar daca pisica s-a lins in zona de aplicare sau accidental a intrat in contact cu produsul imediat dupa tratament. Aceste semne dispar dupa un timp scurt fara a fi nevoie de un tratament.

Advantix 1

ADVANTIX PIPETE ANTIPARAZITARE PENTRU CAINI
Compozitie chimica:
Imidacloprid : 100mg/ml
Permetrina : 500mg/ml (cis/trans, 40:60)
N-Metilpirolidona (solvent) : 484mg/ml

Forma farmaceutica:
Solutie antiparazitara pentru aplicare cutanata.

Indicatii:
pentru tratamentul si prevenirea infestatiilor cu capuse timpde de 4 saptamani (Ixodes ricinus, Rhipicephalus sanguineus, Dermacentor reticulatus, Haemaphysalis longicornis).
pentru tratamentul si prevenirea infestatiilor cu purici timp de 4 saptamani (Ctenocephalides canis). Reduce incidenta alergiilor produse de purici. Stadiile larvare sunt omorate pe animal si din mediul ambiant din jurul animalelor tratate.
pentru tratamentul si prevenirea infestatiiilor cu paduchi malofagi si anopluri (Trichodectes canis, Linognatus setosus) pentru mai mult de 6 saptamani.
respinge si omoara tantarii (Anopheles, Culex, Aedes sp.) si musculitele hematofage (Phlebotomus, Culicoides sp.) la caini si catei.

Dozare si mod de administrare: se face inb functie de greutatea câinelui.
Pentru cainii pana-n 40 de kg se foloseste un tub albastru deschis, iar pentru cei de peste 40 de kg se folosesc 2 tuburi pentru caini intre 25-40 de kg (albastru).

Instructiuni de utilizare:
1. Se scoate tubul din ambalaj, se tine drept in mana si se scoate capacul.
2. Se intorce capacul si se pune in varful tubului.
3. Se roteste capacul pentru a se rupe sigiliul tubului.

Administrarea se face in zona dorsala la baza gatului pentru cainii mici, iar pentru cei mari se poate face in mai multe locuri pe intreg spatele. Produsul se aplica pe piele, se fereste de contactul gura sau ochii cainelui. Pielea cainelui trebuie sa fie intacta si fara leziuni.
Se poate adminstra la catelele gestante sau in lactatie. Produsul isi pastreaza eficienta dupa imbaiere sau expunere in ploaie.

ATENTIE! Pentru a reduce reinfestatrile cu noi purici este recomandat sa fie tratati toti cainii dintr-o familie (gospodarie). Alte animale de companie din aceeasi familie sau gospodarie trebuie tratate cu produse corespunzatoare.

Contraindicatii:
Nu se foloseste la pisici. Nu se foloseste la cateii sub varsta de 7 saptamani.

luni, mai 05, 2008

KABOO SI SURIOARA LUI ALMA



Surioara lui Kaboo este din Predeal si o cheama Alma. Este o rotweiler-ita frumoasa, are 9 ani, si a intrat si ea in clubul prietenilor lui Mo-MO si ai lui MAYA. Asteptam multe poze cu Alma si cu Kaboo, care face si el un tratament in perioada aceasta si ii uram insanatosire grabnica!!! Si sa fie cat mai cuminte cand face baita!

duminică, mai 04, 2008

sâmbătă, mai 03, 2008

Pet-Phos Pelage

Supliment de vitamine pentru protejarea pielii si sanatatea blanii la caini

Compozitie: minerale, produse si subproduse din carne, drojdie (Saccharomyces cerevisiae), grasimi.
Proprietati:
Acizii grasi nesturati sunt esentiali pentru caini. Prezenta lor este necesara in hrana, in special acidul linoleic care favorizeaza stralucirea parului, previne uscarea pielii si aparitia matretii.Vitamina A este esentiala in procesul de reinoire a epiteliului pielii. Vitamina A ajuta organismul la protejarea impotriva bolilor bacteriene si parazitare.Vitamina E protejeaza integritatea membranelor celulare si regleaza eficienta acizilor grasi nesaturati prin protejarea lor impotriva oxidarii.Vitaminele din grupul B imbunatatesc cresterea parului si textura pielii (vitamina B2), au efect antiseboreic (vitamina B6, acidul pantotenic) si sustin o buna protectie o pielii (viatminele PP, B2, B6, acidul pantotenic). Biotina sau vitamina H sunt esentiale pentru piele si se gasesc in cantitati mici in carne sau porumb. Vitamina H are un efect major in cresterea parului si in fiziologia normala a dermului.Cistina (aminoacid cu sulf) este un component principal al keratinei, proteina de baza a firului de par, pielii si unghiilor. zincul, iodul si cuprul sunt microelemente necesare sintetizarii keratinei. Prezenta lor este importanta pentru textura dermului si calitatea parului : stralucire, rezistenta, culoare.

Indicatii: se foloseste numai la caini pentru imbunatatirea calitatii pielii si parului in urmatoarele cazuri: regatirea cainilor pentru concursuri sau expozitii de frumuseteblana tocita, uscata sau fragiladeficiente nutritionaledermatitenaparlire sezonalacaderi importante de par

Dozare si administrare: se administreaza ca atare sau poate fi amestecat in hrana.
1 tableta / zi - pentru cainii cu grautate pana-n 10 kg1 tableta / 10 kg / zi - pentru cainii cu greutatea peste 10 kg

Se administreaza 2-3 saptamani in fiecare luna sau o data la 2 luni.
Supliment vitamino - mineral pentru sanatatea pielii si blanii pisicilor

Proprietati:
Vitamina A este estentiala pentru reinoirea epiteliului si joaca un rol important in procesul de keratogeneza si in functionarea glandelor sebacee. Vitamina E este un puternic antioxidant care asigura stabilitatea membranelor celulare prin protejarea lor de actiunea oxidativa a peroxizilor si radicalilor oxizi. Vitaminele din grupul B imbunatatesc cresterea firul de par si textura pielii (vitamina B2), activitate antiseboreica (vitamina B6, acidul pantotenic) si asigura o buna protectie a pielii (viatmina PP, B2, B6, acidul pantotenic). Biotina are un efect major in cresterea parului si in functionarea normala a pielii. Zincul este esential pentru multiplicarea celulara si sinteza proteica; zincul este implicat in dezvoltarea si intretinerea epiteliului celular al glandelor sebacee, dar si in reglarea functionarii acestora. Iodul si cuprul sunt microelemente necesare sintezei de keratina. Acest proces esrte important pentru textura pielii si calitatea firului de par : stralucire, rezistenta, culoare.Aminoacizii cu sulf (cistina, metionina, taurina) sunt componente de baza ale keratinei, care este o proteina de baza a pielii, firului de par si unghiilor.
Taurina este un aminoacid esential pentru pisici, cu rol important in calitatea blanii.
Acizii grasi esentiali joaca un rol important in reinoirea celulelor pielii. Ei previn bolile de piele si asigura o blana sanatoasa.

Indicatii: se foloseste pentru pisici in urmatoarele cazuri :

ca supliment nutritional pentru asigurarea calitatii blanii si pielii, pregatirea pentru expozitii si concursuri feline.
este recomandat deasemenea in cazuri decadere a parului, blana uscata, piele uscata.
Administrare si dozare: se administreaza ca atare sau amestecate in hrana.
pisici pana in 4 kg - 1 tableta / zi
pisici peste 4 kg - 2 tablete / zi

Se administreaza timp de 8 - 10 zile in fiecare luna. Pentru expozitii este recomandat sa se administreze timp de 3 saptamani.

marți, aprilie 29, 2008

DISPLAZIA DE SOLD

Displazia de sold este o afectiune des intalnita la cainii de talie mare si a fost un domeniu de cercetare al medicilor o buna perioada de timp. In prezent se cunosc atat simptomele cat si modul in care poate fi prevenita sau tratata aceasta afectiune. Medicii veterinari nu pot sa depisteze afectiunea pana in jurul varstei de 6-10 luni, cand dispazia se dezvolta si apar primele semne; inainte de aceasta varsta insa se pot face teste care sa determine procentul in care cainele este pasibil de a suferi de displazie de sold. Tratamentul preventiv prin acupunctura poate amelioara sau chiar vindeca displazia de sold.

Dispalzia de sold este o dezvoltare anormala a articulatiilor, capul femurului nu se imbina perfect in cavitatea soldului si astfel soldul se deformeaza si devine instabil, ducand la inflamatii si slabirea oaselor. In functie de gravitatea disfunctiei poate duce la dureri, artrita si chiar deplasarea articulatiei. Displazia de sold este considerata o afectiune ereditara dar simptomele nu apar la nastere ci in decursul vietii.

RASE PREDISPUSE A SUFERI DE DISPLAZIE

Displazia coxo-femurala (HD) este o afectiune ce se intalneste la toate rasele canine. Deosebit de frecventa este la rasele mari. Predispuse la aceste afectiuni mai sunt si rasele: Ciobanesc romanesc carpatin, Ciobanesc romanesc mioritic, Saint-Bernard. Normele propuse de FCI (aprobate in data de 14.6.1991) prevad efectuarea examenului radiologic pentru depistarea displaziei, dupa virsta de 15 luni pt rasele: Ciobanesc de Berna, Ciobanesc Elvetian, Briard, Rottweiler; dupa 18 luni pt Bullmastiff, Ciobanesc de Pirenei, Saint Bernard, Dogue de Bordeaux, Dog german, Leonberger, Ciobanesc Maremmano Abruzzese, Mastiff, Mastino Napoletano, Terranova si Landseer şi la 12 luni pentru toate celelalte rase


SIMPTOME

Trebuie sa retineti ca, in general, cainii nu dau semne ca ar suferi de displazie de sold; daca de obicei, in cazul unor dureri, vor “plange”, in cazul displaziei de sold, pentru ca apare inca de la o varsta frageda, cainele se obisnuieste sa traiasca cu durerea si doar in cazul unui control poate fi diagnosticat, singurul semn ar fi acela ca dintr-un caine activ si vesel se va transforma in unul sedentar.
Daca afectiunea se extinde la ambele solduri veti observa ca, in timp ce alearga, ridica ambele picioare din spate in acelasi timp, ca un iepure.
La flexia si extensia completa a membrelor posteriore pot aparea zgomote de crepitatie (zgomot patologic repetat, produs de ciocnirea a doua oase fracturate) si manifestari de durere

DIAGNOSTIC SI TRATAMENT

Diagnosticul animalelor suspectate se pune atat clinic, prin examinare si palpare, cat si radiologic. Confirmarea diagnosticului se face obligatoriu in urma radiografiei. In cazul animalelor afectate de displazie, poate fi luat in considerare tratramentul chirurgical. Exista mai multe metode de remediere chirugicala, acestea insa sunt controversate si costisitoare. Alegerea unei metode de remediere trebuie luata cu mult discernamant.
Pentru displazia de sold exista patru tipuri de operatii – excizia (taierea) capului femural, inlocuirea totala a soldului, tenotomie, osteotomie pelviana tripla.
Dupa ce afectiunea este eliminata prin operatie, atitudinea cainelui se va imbunatati considerabil iar cheful de joaca va reveni si el. Operatia ajuta si la eliminarea riscului de aparitie a artritei, in cazul in care aceasta apare reabilitarea este mai dificila. Pentru rasele care au o mai mare incidenta de aparitie a displaziei de sold se recomanda proceduri cu raze-X o data la varsta de 6 luni, 10 luni si 18 luni.
Oricare din aceste interventii chirurgicale este aleasa de catre medic, dupa operatie cainele va avea nevoie de o perioada lunga de recuperare in care efortul fizic va fi redus la minim. Chiar dupa ce perioada de recuperare trece, activitatile care implica un efort fizic marit, cum ar fi urcarea scarilor sau parcurgerea de distante lungi sau in viteza, vor fi evitate pana recuperarea este completa.

PROFIL DE MAYA







miercuri, aprilie 23, 2008

De ce vomita unii catei cand sunt plimbati cu masina?


De obicei, cateilor le place sa se plimbe cu masina, impreuna cu stapanii. Exista insa caini carora le e teama sa urce in masina, manifestandu-se fie prin refuzul de a intra in vehicul, fie printr-o agitatie disperata, fie catelul vomita in masina.

Cine are un astfel de catel, trebuie sa isi dea seama care a fost factorul care i-a provocat mnifestarea respectiva. De asemenea, stapanul trebuie sa isi dea seama daca micutului i-a fost frica de masina dintotdeauna, sau daca teama a aparut mai tarziu, si eventual in urma carui eveniment.

De obicei, cainii se tem de drumurile cu masina pentru ca le asociaza cu diverse situatii negative. Exemplu: daca transportati catelul cu masina la veterinar, dar nu si in parc sau spre locuri unde el se joaca sau se intalneste cu alti catei. Catelul invata ca suferinta si neplacerea indurate la veterinar sunt asociate cu plimbarea cu masina, astfel ca frica de veterinar se rasfrange si asupra plimbarii.
Stapanul poate incerca inmultirea drumurilor "inofensive" sau cu final placut pentru caine. De exemplu, el poate iesi la plimbarea zilnica in parc; el poate merge la veterinar si atunci cand nu trebuie sa fie vaccinat, rugand doctorul sa il mangaie si sa il recompenseze. De asemenea, cainele se poate plimba cu masina pentru 2-3 minute, apoi coborat si recompensat.

Catelul se poate teme de masina ca atare (de aspect, miros, dimensiune, zgomot, miscare etc), vomitand sau facand pipi inauntru. Cainele trebuie expus treptat si gradual la stimulul care produce teama. Astfel, in primele cateva zile, doar veti plimba cainele in jurul masinii parcate, fara a avea motorul pornit. Apoi veti deschide portierele masinii si veti repeta plimbarea in jurul masinii, eventual jucandu-va cu cainele si oferindu-i cate o gustare. Dupa alte cateva zile veti incerca sa determinati cainele sa intre in masina, rasplatindu-l de fiecare data cand o face de bunavoie si fara a-l forta daca refuza sa intre.

De asemenea, cainele poate fi implicat in jocuri, in interiorul masinii, pentru a intra cu placere, cu portierele deschise si motorul oprit. Ulterior, portierele pot fi inchise treptat, una cate una, pana vor fi inchise toate, iar cainele nu va da semne ca ar vomita sau ar face pipi.

Catelul trebuie recompensat de fiecare data cand intra de bunavoie in masina. Daca va sta in masina cu motorul oprit si usile inchise, se poate porni motorul, fara ca masina sa se deplaseze. Daca vrea sa iasa afara, trebuie sa fie lasat. Dupa ceva timp, se pot face drumuri scurte, de pana intr-un minut, cu masina. Treptat, se ajunge la cativa kilometri.

Daca s-a obisnuit cu masina, catelul trebuie sa fie plimbat macar o data pe saptamana, pentru a se obisnui cu noul mod de viata. Plimbarile acestea regulate trebuie sa aiba o componenta placuta pentru caine, de exemplu sa fie dus in parc sau intr-un loc de joaca. catre un parc sau alt loc preferat de joaca. Recompensati catelul cand intra in masina.



Important!!!! Cainele nu trebuie batut daca nu vrea sa intre in masina. De asemenea, stapanul nu trebuie sa tipe la el sau sa il bruscheze. Asta nu va face decat sa ii accentueze teama.Un caine poate avea rau de masina dupa mai mult timp de plimbare. Dupa 2-3 sau 4 ore de mers, el poate incepe sa vomite. Solutia poate fi luarea unor pauze. E nevoie de pauze lungi si dese, cheia marilor succese in plimbarea cateilor cu masina.