Cand plecam spre parc, l-am obisnuit (prost) sa mearga inaintea noastra. Merge alandala, in stanga, dreapta, mai repede, mai incet, dar oricum merge in fata. Situatia se schimba radical cand ne intoarcem din parc spre casa: merge in spate, abia se misca, e molesit, pare suparat, trist si fara chef. Ca sa spun sincer, chestia asta se intampla cand iese cu tati, care il lasa sa mearga cum vrea cainele, in legea lui - ceea ce nu prea e bine, pentru ca nu o data era sa il loveasca masina sau sa il muste alti caini agresivi. Atunci sare tati, desparte cainii si face o un fel de pace (temporara). Cand iese doar cu mami, merge langa ea, e mai cuminte, mai supus si nu isi face de cap, e mai grijuliu sa nu fie certat.
In ultimele doua luni s-a batut de doua ori, de fiecare data era doar cu tati, fara mami. Prima data era Momo, un alt catel lasat si el liber, si o catelusa comunitara. Cei doi baieti au vrut sa se impuna de cum s-au vazut. L-am vazut imediat: statea incordat, cu corpul fix, paralel celuilalt caine, care si el a adoptat aceeasi postura de impunere. Erau fiecare cu boturile cam la nivelul gatului, pieptului celuilalt. Cainele "dusman" a marait in surdina. Momo nu a scos niciun sunet, pur si simplu a sarit la bataie. Celalalt a fugit spre stapan, unde isi gasea siguranta. Au inceput amandoi sa maraie, haraie, hamaie - lupta adevarata. Am reusit sa ajung la Momo, l-am tinut, dar stapanul nu putea sa il prinda pe celalalt caine, care era mai subtire si mai suplu. Nu s-au muscat, insa eu m-am ales cu o muscatura in pulpa si cu blugii capsati.A doua oara, Momo doar ce urcase scarile pasajului subteran pentru tramvai. Acolo, in capul scarilor, s-a intalnit cu "dusmanul" lui: un caine comunitar negru, cu care a mai avut el conflicte. L-am vazut pe Momo cum a sarit ca o sageata la bataie. Am intervenit rapid si l-am tinut, iar cainele negru a plecat, nervos si frustrat.
Momo are prietenii din parc, care sunt haita lui si care l-au adoptat in grupul lor. Mai demult (evident, era tot cu tati...), cand l-au vazut pe cainele negru in parc, l-au luat la goana, iar Momo a fugit si el sa li se alature in eliminarea intrusului. Cainii din parc se limitau doar la latratul tipic de gonire a unui intrus, insa Momo s-a bagat in fata, direct la bataie. S-a incaierat galagios cateva secunde cu cainele negru, care a reusit sa scape rapid din incercuire, iesind pe o portita a parcului, unde urmarirea a incetat. De atunci, cand il vede pe "inamic", Momo vrea direct sa sara la bataie; l-a tinut minte.






Copiii de pe plaja l-au iubit pe Momo, si-au facut poze cu el, ajunsesera sa il cunoasca si il iubeasca pentru ca are o fire toleranta si blanda. Anul trecut am fost la Mangalia si am mers pe plaja imensa, lunga si foarte lata, dintre Mangalia si Saturn, unde nu e inghesuiala si nici harmalaie.
Cu cainele nu putem merge decat intr-o statiune linistita, "familista", unde sunt multe zone libere, neocupate pe plaja si caini care vagabondeaza prin oras. Anul asta mergem tot in Romania, stam cateva zile, numai bine pentru copil, dar si pentru caine. Poate e bine sa respire briza sarata, iodata, a marii, sa mai schimbe aerul imbacsit de praf al Bucurestiului. 











Momo iese de 2-3 ori pe zi afara, ii place sa se joace in parc cu cateii prieteni ai lui. Din pacate, cea mai buna prietena a lui a disparut din parc. Era o catelusa alba cu pete, avea coada lunga, dar rupta la mijloc (sau probabil cand era mica a fost legata cu sarma la coada). A disparut saptamana trecuta, in timpul unei furtuni: fie a fost luata de hingheri, fie a fugit speriata de tunete si ploaie. O sa sunam sa vedem daca nu cumva o fi pe la vreun centru de detinere a cainilor comunitari si daca e, sa o aducem inapoi la gasca ei. Aici este poza ei, nu foarte sugestiva...








"Am facut 8 luni,am tot fost in parc la plimbare,am facut poze, ne-am tuns... acum parca nu il mai vedem pe Zulu asa toropit de caldura.
Ne bucuram foarte tare ca am ales varianta asta desi la inceput nu eram prea convinsi,pe masura ce doamna doctor il tundea, mai gaseam cate o mica eczema. Dupa ce l-am tuns la 3 zile de tratament nu am mai avut nicio problema in sensul asta.

Am avut noroc ca pe strada pe care locuim exista cabinet veterinar si am fugit repede cu el...am facut niste injectii speciale in astfel de cazuri,am stat acolo aproape o ora sa ne tot consulte la un interval de timp,ne-am desumflat si am ajuns acasa ca si cand nu s-ar fi intamplat nimic. Acum suntem fericiti,sanatosi, papam mult iaurt si ne bucuram de noii veniti de pe blog.
In primul rand, sfatul nostru este ca stapanii sa nu le dea vitamine pentru revitalizare, pe caldurile de 40 de grade de afara. Le e si lor cald, ca si noua. Vara sunt toropiti de caldura, dorm mai mult, nu au chef de joaca, mananca mai putin, beau foarte multa apa. Cel mai bine, cainii poti sa fie pieptanati mai des, sa scape mai repede de subparul calduros. Recomandam sa li se dea iaurt, chefir sau sana (se mai racoresc si ei). De asemenea, blanosii pot fi spalati zilnic pe burtica, picioruse si gat, iar o data pe saptamana, sau de doua ori pot sa ii spelati peste tot doar cu apa (daca nu e cu sapun, e ok).