Dragii nostri prieteni,
Haideti sa va povestesc cum eram pe punctul de a ramane fara Mo-Mo aseara. Am trecut printr-o experienta traumatizanta, si vreau sa va impartasesc acest lucru, ca sa fiti atenti pe viitor.
L-am dus pe Mo-Mo ieri seara in Parcul Izvor, unde s-a instalat si o trupa de circ. Ne-am plimbat, Mo-Mo s-a jucat cu mai multi caini, si eram pe punctul de a ajunge la capatul parcului, cand, brusc, fara sa fim anuntati sau sa stim ceva, din tot parcul au inceput sa se ridice focuri de articifii, cu un zgomot asurzitor.
Tot parcul era ca o scena de cosmar: zgomot asurzitor, scantei, fum..ce mai, o nebunie. Noi pe Mo-Mo il tinem fara lesa in parc, pentru ca nu fuge, este foarte cuminte. In prima secunda in care au inceput focurile de artificii, a luat-o la goana, nu va puteti inchipui ce viteza avea....a iesit din parc, a traversat in fuga strada, unde treceau masini ( din fericire nu l-a lovit niciuna), si a disparut.
Nu il puteam vedea, atat de repede alerga. De la Izvor, a pornit spre Unirii. Noi dupa el. Ma rugam sa nu traverseze si strada cu Dambovita, pentru ca la cat de speriat era, sarea in apa...pentru ca mai erau oameni pe trotuar, ne aratau in ce directie a luat-o. A ajuns la Piata Natiunile Unite, in cateva minute...atunci, in disperare, a intrat intr-un gang dintre blocuri. Cand am ajuns noi tocmai isi dadea seama ca nu mai are unde sa fuga si se intorcea sa iasa dintre blocuri. tot in fuga mare! Am sarit pur si simplu pe el. Nu mai auzea nimic, era ingrozit de frica. A respirat greu toata noaptea si dimineata nu era in apele lui cand l-am scos la plimbare in jurul blocului.
Haideti sa va povestesc cum eram pe punctul de a ramane fara Mo-Mo aseara. Am trecut printr-o experienta traumatizanta, si vreau sa va impartasesc acest lucru, ca sa fiti atenti pe viitor.
L-am dus pe Mo-Mo ieri seara in Parcul Izvor, unde s-a instalat si o trupa de circ. Ne-am plimbat, Mo-Mo s-a jucat cu mai multi caini, si eram pe punctul de a ajunge la capatul parcului, cand, brusc, fara sa fim anuntati sau sa stim ceva, din tot parcul au inceput sa se ridice focuri de articifii, cu un zgomot asurzitor.
Tot parcul era ca o scena de cosmar: zgomot asurzitor, scantei, fum..ce mai, o nebunie. Noi pe Mo-Mo il tinem fara lesa in parc, pentru ca nu fuge, este foarte cuminte. In prima secunda in care au inceput focurile de artificii, a luat-o la goana, nu va puteti inchipui ce viteza avea....a iesit din parc, a traversat in fuga strada, unde treceau masini ( din fericire nu l-a lovit niciuna), si a disparut.
Nu il puteam vedea, atat de repede alerga. De la Izvor, a pornit spre Unirii. Noi dupa el. Ma rugam sa nu traverseze si strada cu Dambovita, pentru ca la cat de speriat era, sarea in apa...pentru ca mai erau oameni pe trotuar, ne aratau in ce directie a luat-o. A ajuns la Piata Natiunile Unite, in cateva minute...atunci, in disperare, a intrat intr-un gang dintre blocuri. Cand am ajuns noi tocmai isi dadea seama ca nu mai are unde sa fuga si se intorcea sa iasa dintre blocuri. tot in fuga mare! Am sarit pur si simplu pe el. Nu mai auzea nimic, era ingrozit de frica. A respirat greu toata noaptea si dimineata nu era in apele lui cand l-am scos la plimbare in jurul blocului.
Nu va puteti imagina prin ce am trecut. de la panica, la disperare ca nu il mai prindem, la ura fata de nenorocitii care si-au putut imagina ca intr-un parc plin de caini si copii mici, poti sa dai cu artificii, asa, ca iti place tie, fara sa anunti pe nimeni. Culmea e ca, cu cateva minute inainte sa inceapa nebunia, cativa adolescenti statea pe cutiile acelea de la artificii, puse prin tot parcul, asa, fara un rost. Va dati seama ca putea muri cineva....
Acum m-am mai linistit, dar sunt atat de pornita si as vrea sa strag pe cineva de gat pentru ce se intampla in orasul asta, si asa nenorocit...Acum, Mo-Mo va sta o perioada numai in lesa, desi nu ii place foarte mult.
V-am povestit ca sa aveti grija mai ales in week-end, daca iestiti in parc, pentru ca in Bucureti sunt tot felul de restaurante unde se organizeaza nunti si incep sa dea cu artificii cand te astepti mai putin. Iar sa ii inveti pe caini sa se obisnuiasca cu zgomotul asta, eu nu cred ca se poate. Cel putin daca sunt atat de aproape cum au fost in Izvor, bietul caine chiar nu are cum sa se calmeze si sa stea pe loc. Asa ca, aveti grija.
PS: Ma si vedeam noaptea cu lanterna prin Bucuresti, cautandu-l pe Mo-Mo pe strazi.
V-am povestit ca sa aveti grija mai ales in week-end, daca iestiti in parc, pentru ca in Bucureti sunt tot felul de restaurante unde se organizeaza nunti si incep sa dea cu artificii cand te astepti mai putin. Iar sa ii inveti pe caini sa se obisnuiasca cu zgomotul asta, eu nu cred ca se poate. Cel putin daca sunt atat de aproape cum au fost in Izvor, bietul caine chiar nu are cum sa se calmeze si sa stea pe loc. Asa ca, aveti grija.
PS: Ma si vedeam noaptea cu lanterna prin Bucuresti, cautandu-l pe Mo-Mo pe strazi.
10 comentarii:
Scumpa mea imi pare tare rau ca a trebuit sa trece-ti prin asta! Ti-am mai spus ca nici catelusa mea Blaky nu mergea in lesa fiind tare cuminte, dar a fost calcata de o masina ptr ca a zbughit-o sa intre in parc. Fiti tare atenti sa nu trece-ti prin ce am trecut eu!
Cat despre artificii si pocnitori, prietenii nostrii au un SCHNAUTZER urias pe care l-au dus la dresaj ptr ca se sperie ingrozitor de zgomot-chiar si de tunet. Cu tot dresajul se sperie la fel.
Il sarut pe scumpul de MO-MO!
Multumim mult, Adriana. Iti dai seama ca sunt inca sub soc, nu imi vine sa cred ca era sa il pierd. Si mai ales ca putea sa dea o masina peste el....offf, mare nebunie cu cainii astia. Si noi va pupam si asteptam poze noi cu Leuta frumoasa si cu Blue!!!!
Stai ma linistita, ca se intorcea acasa. Am avut eu o catea, un ciobanesc german, care se speria si daca pocneam baloane de guma. Deh, era caine politist, ca sa zica asa, adica pregatit sa atace infractorii, inamrmati cu pistoale. O luasem de la scola de politie din Sibiu. Probabil ca era o generatie mai speriaosa. Ma rog, la o petrecere (ca ea participa activ la toate petrecerile) am dat cu petarde. Dimineata am constatat ca nu mai era in curte si poarta era larg deschisa. Am zis ca mi-au furat-o. Dupa o luna am gasit-o asteptand la scara blocului in care locuise ea pana la varsta de un an. Deci, ceva minte de politist mai avea in cap.
Mai avea o mare problema: frica de apa. Am dus-o la strand intr-o vara in Herastrau, parca. Cand a vazut apa, a rupt-o la fuga si nu s-a mai oprit decat acasa, in fata curtii. A fost destul de traumatizant si ciudat(pentru mine, cel putin) sa alerg dupa caine, numai in slip, in zona Arcul de Triumf. Puteam fi arestat. Fane
Auzi,Fane, la cum il stiu eu pe Momo, pot sa iti garantez ca nu mai stia sa ajunga acasa. crede-ma! ciobanescul german e o rasa inteligenta. chow-chow-ul nu cred ca este atat de destept incat sa simta dupa miros, unde ii este casa..si gandeste-te ca eram departe, in Izvor, iar noi stam la Obor...deci, la revedere!!!
Daca mai fuge si il gasesc eu, iti dai seama ca nu ti-l mai dau vreodata. Fane
Iata ce am gasit pe net, o intamplare aproape identica>
Obisnuiam sa citesc anunturi cu animale de companie pierdute si ma gandeam in sinea mea ca doar unui iresponsabil i se poate intampla asa ceva.Ei bine,pot sa va spun ca nu e chiar asa,uneori lucrurile rele se intampla si celor care nu merita(sau poate doar celor care nu merita).
Nanuk are 9 luni,mi l-am dorit extraordinar de mult si iubirea pe care mi-o da zilnic recompenseaza orice efort,oice problema...In urma cu doua saptamani am trecut printr-un cosmar de care si acum imi amintesc cu groaza.Va spunem povestea noastra in speranta ca va v-a ajuta sa nu treceti prin ce-am trecut noi.
Plimbandu-ne intr-un parc din Cj,vineri seara pe la 20:30,a inceput un foc de artificii in imprejurimi.Nanuk avea hamul pe el dar nu era in lesa,a fugit ca o sageata de langa mine speriat si in ciuda eforturilor mele disperate de a-l striga nu se oprea.am fugit in urma lui dar noaptea din jur parca-l inghitise.Nu mai stiam daca sa-l caut in stanga,in dreapta sau inainte...Cautarile au durat pana la 5 dimineata,impreuna cu mai multi prieteni din zona,dar Nanuk nu era de gasit.Dimineata la 8 am impanzit afise in toata zona oferind recompensa substantiala,am mers la ProTv Cj pt anunt dar sambata fiind nu se lucra,am intrebat oamenii din zona,am plans si am disperat la gandul ca n-o sa-l mai vad niciodata invinuindu-ma pt tot.Gandul ca se innopta si ca nu l-am gasit ma innebunea.
Sambata la ora 17 primesc un telefon de la un domn care il avea pe Nanuk si cerea recompensa pt eliberarea lui.Ne-am intalnit si mi-am strans puiul la piept,am simtit prea multe ca sa va pot povesti mai mult.Stresul a fost maxim,ma aflam si in plina sesiune,eram si departe de casa...
Le multumesc celor ce mi-au fost alaturi,in special Marcelei(Oscar si Rania) si lui Emy(Yuca-mama lui Nanuk).
Acum suntem acasa la noi,cu toate examenele promovate si cu forte noi pt licenta care urmeaza.Suntem impreuna si asa vrem sa ramanem.
ATENTIE: Cainii au EXACT ACEEASI REACTIE (repet: aceeasi reactie, de a fugi incotro vad cu ochii, speriati de moarte) cand aud TUNETE.
Deci, mare grija: foarte multi caini sunt pierduti cand afara ploua si tuna. CAINII SE SPERIE DE TUNETE SI FUG!!!
DACA AFARA TUNA, SCOATETI CATELUL NUMAI CU LESA!!!
Mo-Mo nu se sperie la tunete, la claxoanele masinilor, la tipete...chiar nu ma asteptam sa reactioneze asa, dar, cum v-am spus, artificiile au inceput chiar langa noi. m-am speriat eu, dar el, mititelul!! povestirea cu Nanuk este identica cu a noastra, numai ca noi am fost mai norocosi ca ma reusit sa il prindem.
Ne pare sincer rau ce s-a intamplat,dar noroc ca totul s-a terminat cu bine si la-ti prins,putea fi fie calcat de masina fie furat,doar e chow chow,si e superb.Speram sa nu mai treceti prin astfel de grozavii...
Asa este, Ioana. se putea intampla si mai rau. nici nu vreau sa imi inchipui. Gata, de astazi Momo merge numai in tarcurile din parc. nu am ce sa ii fac. desi mi-e mila de el.
Trimiteți un comentariu