Termenii şi condiţiile de călătorie cu animalul de companie, la TAROM

Ne pregatim de vacanta, si tot ceea ce ne dorim este ca animalutul nostru sa ne poata insoti in toate calatoriile. Înainte de a pleca într-o călătorie cu animalul dumneavoastră de companie, trebuie să ştiţi toate condiţiile de zbor cu animale.Animalul de companie poate călători în cabina de pasageri sau în cală. Mai jos puteţi citi care sunt condiţiile pentru fiecare tip de transport.

La bordul avionului (PETC)

TAROM acceptă la transport în cabina de pasageri numai câini şi pisici. Pentru a fi acceptate în cabina de pasageri, animalele de companie trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
să fie anunţate încă din momentul în care pasagerul îşi rezervă biletul de călătorie. Animalul de companie din categoria PETC trebuie întâi confirmat pentru călătorie de către compania TAROM şi abia apoi va fi acceptat la bordul avionului;
- să fie curate
- să fie sănătoase: pasagerul trebuie să fie în posesia unui paşaport internaţional de călătorie pentru animalul său de companie;
- animalul de companie să aibă cip de identificare, dacă este vorba de o călătorie în spaţiul Schengen şi să fie vaccinat, în conformitate cu cerinţele de acces pe teritoriul ţării de destinaţie;
- să nu fie gestante;
- să nu provoace disconfortul celorlalţi pasageri;
- să fie transportate în cuşca standard IATA (se poate procura de la ghişeul Emiteri Bilete din aeroportul Otopeni sau de la magazinele specializate în vânzarea produselor pentru animale de companie);

Cusca standard IATA

Cusca standard IATA pentru transportul în cabina de pasageri a animalului de companie are dimensiunile 69cm x 51cm x 49cm şi este recomandată pentru 5,5 kg. Se pot accepta şi animale de companie cu greutatea de până la 8 kg cu tot cu cuşca, dacă se încadrează în dimensiunile de mai sus.

Există o serie de restrictii de acceptare a animalelor de companie:

- In funcţie de tipul de avion: ATR 42- sunt acceptate maxim 2 cuşti; B 737- sunt acceptate maxim 3 cuşti; A 318- sunt acceptate maxim 3 cuşti.

- un pasager poate transporta numai o singură cuşcă.
- Dacă pasagerul se prezintă la ghişeul de înregistrare fără o rezervare prealabilă sau nu respectă condiţiile impuse de transportator (greutatea animalului, cuşca standard, starea de sănătate şi curăţenie etc), transportatorul poate refuza transportul animalului de companie.
- În cala avionului (AVIH)

Pentru a fi acceptate în cala avionului, animalele de companie trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

- să fie anunţate încă din momentul în care pasagerul îşi rezervă biletul de călătorie. Animalul de companie din categoria AVIH trebuie întâi confirmat pentru călătorie de compania TAROM şi abia apoi va fi acceptat la bordul avionului;
- să fie curate
- să fie sănătoase: pasagerul trebuie să fie în posesia unui paşaport internaţional de călătorie pentru animalul său de companie;
- animalul de companie să aibă cip de identificare, dacă este vorba de o călătorie în spaţiul Schengen şi să fie vaccinat, în conformitate cu cerinţele de acces pe teritoriul ţării de destinaţie;
să nu fie gestante;
- să nu provoace disconfortul celorlalţi pasageri;
- să fie transportate în cuşca standard IATA (se poate procura de la ghişeul Emiteri Bilete din aeroportul Otopeni sau de la magazinele specializate în vânzarea produselor pentru animale de companie);

Dacă pasagerul se prezintă la ghişeul de înregistrare fără o rezervare prealabilă sau nu respectă condiţiile impuse de transportator (greutatea animalului, cuşca standard, starea de sănătate şi curăţenie etc), transportatorul poate refuza transportul în cală a animalului de companie.

Pasagerul trebuie să plătească un excedent de bagaj în funcţie de greutatea animalului cântărit împreună cu cuşca.

Menţiuni importante:

Pe aeronavele Airbus A318 nu se acceptă transportul animalelor de companie în cală;
pe zborurile cu destinaţia Marea Britanie nu se acceptă la transport animale de companie, nici în cabina de pasageri, nici în cală; animalele vii pot fi transportate numai în regim cargo.

CUM LUPTAM CU CANICULA!

A venit vara , si odata cu ea, si canicula. Iata cateva sfaturi si informatii despre cum sa ne luptam cu acest inamic al animalelor.

Tunsul, o solutie pe perioada verii!

O data cu venirea verii, canicula ne cuprinde pe toti. Dar prietenii nostri canini, si chiar pisicile, incep sa sufere din ce in ce mai tare. Blana atat de folositoare iarna, incepe sa devina o problema pe parcursul verii. De aceea se recomanda tunsoarea, mai ales la rasele de caini cu blana mare, sau cele originare din zone reci si muntoase. Ganditi-va ca un Saint-Bernard este mai degraba echipat pentru iernile lungi si reci ale Alpilor, decat pentru verile din ce in ce mai calduroase ale campiilor noastre.

La cumparaturi, de preferat fara caine!

Daca mergeti la cumparaturi, mai ales la orele amiezii, faceti o favoare catelului vostru si lasati-l acasa. Nu il legati in fata magazinului pentru doua minute. Cele doua minute, petrecute in soare, ii pot fi fatale.

In masina, pericol mare!

Nu calatoriti atunci cand este foarte cald. Este esential sa aveti un vas cu apa, nici calda dar nici prea rece, si mancare uscata. Calatoriti dimineata sau pe vreme mai racoroasa. Daca doriti sa-l luati in concediu verificati hotelul pentru ca exista restrictii pentru animale. Daca plecati in strainatate veti avea nevoie in general de acte, in functie de cerintele si legislatia tarii pe care doriti sa o vizitati. Intrebati agentia de voiaj care este necesarul de acte inainte de a va prezenta la vama si a fi intorsi din drum. Daca doriti totusi sa faceti cateva cumparaturi, mai ales cand sunteti plecati la drum lung, nu-l lasati nesupravegheat in masina. Majoritatea pacietilor adusi la cabinete cu afectiuni datorate caldurii sunt caini lasati in masina, atunci cand proprietarii isi fac cumparaturile in magazine.In unele tari paznicii de parcari obisnuiesc sa sune protectia animalelor pentru cainii lasati in masina, iar amenzile sunt usturatoare.

Atentie:

Nu lasati niciodata cainele singur in masina! Chiar daca e la umbra, chiar daca ii lasati geamul deschis de doua degete. Temperatura atinge un nivel insuportabil in masina, deoarece caldurii de afara i se adauga caldura degajata de respiratia animalului, mai ales in cazul in care animalul este speriat de trecatori si incepe sa se agite. Si aerul conditionat, lasat pornit ii poate face rau. Din nefericire cateva minute sunt suficiente pentru un atac cerebral cauzat de caldura si stres.


La plaja, doar in anumite conditii

Recomandabil e sa nu stea prea mult in soare si in special nu la orele amiezii. Chiar si cainii pot suferi de arsuri solare. Nu este exagerat sa-i protejati nasul si urechile cu crema pentru protectie solara. Alegeti o crema cu putini aditivi, preferabil o lotiune de protectie pentru bebelusi sau copii pana la 3 ani, intrucat aceastea nu contin alcool sau parfum. Trebuie sa ii amenajati un loc la umbra unde sa se poata adaposti cand simte nevoia si, foarte important, sa aiba la indemana un vas cu apa rece(nu foarte rece!). Daca doriti sa-l lasti sa se balaceasca in piscina, verificati apa sa nu fie fiarta din cauza soarelui. Si aici se aplica regula: nu-l lasati sa stea prea mult la soare!Daca este prea cald pentru dumneavoastra este prea cald si pentru el. Mai bine tineti-l in camera de hotel, cu dumneavoastra, pe timpul amiezii, unde aerul conditionat face temperatura suportabila. Atentie insa sa nu stea chiar sub aparatul de aer conditionat.

La iarba verde

Pe malul unui rau, la umbra, pare un loc bun de joaca. Nu-l lasati insa sa se extenueze. Caldura si oboseala, impreuna ii pot face, de asemenea, foarte mult rau.

In aglomeratie

Zgomotul si caldura si agitatia din jur sunt o combinatie foarte nefericita. Oricat de distractive ar fi balciurile si concertele pentru dumneavoastra, pentru caini nu sunt decat o sursa de stres. Chiar daca este un caine bland, e bine de stiut ca muscaturile de caine sunt mult mai frecvente pe timpul verii. Asa ca, daca va aflati intr-un loc aglomerat e bine sa-i pune-ti botnita pentru a evita diversele neplaceri si reclamatii.

Cum reactionati în caz de pericol!

- Daca va gasiti animalul agitat, respirand greu, extenuat si dezorientat, este un semnal de alarma. Duceti-l la racoare. Daca este necesar sa-l racoriti udati-l treptat cu apa rece incepand cu extremitatile.

Dar atentie! Nu dintr-o data si sub nici o forma cu apa foarte rece. Socul poate fi prea puternic. Puteti sa-l infasurati, de exemplu, intr-un prasop ud.

-Se recomanda de asemenea sa i se dea sa linga cuburi de gheata, deoarece asa va ingurgita mai putina apa si aceasta va ajunge in gat deja incalzita. Apa rece ii poate face mai rau la stomac decat deshidratarea.
- Daca il gasiti inconstient, mai intai scadeti-i temperatura corpului udandu-l treptat cu apa si apoi incercati sa ajungeti la cel mai apropiat cabinet veterinar cat mai repede cu putinta. Totul e o chestine de cateva minute.
- Daca daca animalul dumneavoastra a trecut printr-o stare de rau datorata caldurii este bine sa consultati un doctor veterinar. Efectelor pe termen scurt agitatie, respiratie greoaie, stare de confuzie, li se adauga si consecinte pe termen lung ce pot fi foarte periculoase. In urma unei insolatii celulele creierului pot fi ireparabil afectate, ceea ce afecteaza capacitatile motorii.

Concluzie: Oriunde mergeti sa aveti la dumneavoastra un vas pentru apa! Foarte recomandat ar fi un control veterinar la inceput de vara sau inainte de a pleca in concediu pentru a verifica daca animalul nu sufera de vreo afectiune care se poate agrava din cauza caldurii sau stresului.

Primul ajutor in caz de hipertermie

Primul semn care poate indica aparitia hipertermiei este o temperatura corporala cu valori alarmante (peste 105-110 grade F).

Pe langa asta, animalul mai poate manifesta: respiratie greoaie, gafait, ochi inrositi, stare de oboseala, pierderea cunostintei.

Mai intai de toate, cainele trebuie luat de sub actiunea razelor de soare si dus intr-o camera racoroasa.

Sunt indicate si imbaierile in apa rece sau cu prosoape umede.

In nici un caz, apa folosita nu trebuie sa fie foarte rece si nici utilizarea cuburilor de gheata nu este indicata. Acestea vor determina ingustarea vaselor de sange si, in consecinta, vor impiedica atenuarea temperaturii corporale.

Hipertermia este un caz de urgenta, asadar animalul trebuie examinat cat mai repede de catre medicul veterinar.

Material preluat de pe http://www.animale.ro/ si http://www.eva.ro/

MOMO, JOACA IN TARC

MOMO s-a obisnuit si cu tarcurile. Aici suntem in Cismigiu, unde s-a jucat cu 3 fetite. Era in culmea fericirii. Le-a pupat pe toate!!!

Perioadele definitorii pentru personalitatea cainelui

Perioada intrauterina

Reprezinta perioda dezvoltarii embrionare, in care puiul primeste toate informatiile genetice, acesta fiind influentat doar in mod indirect de stimulii externi. Atentie!!! Ingrijirea necorespunzatoare a viitoarei mame, alimentatia insuficienta (in special lipsa necesarului de vitamine si minerale din alimentatie), traumele sau socurile suferite de aceasta in timpul perioadei de gestatie pot avea efecte nefaste asupra puilor.

Perioada neonatala

Aceasta perioada defineste primele 12 zile de la nastere, timp in care puii nu ved si nu aud, reactionanad numai la stimuli olfactivi, termici sau mecanici. Puii necesita stimulare fizica din partea mamei pentru eliminarea dejectiilor (urina si fecalele).

Perioada de tranzitie (13-20 de zile)

Este "perioada minune", in care puii au practic primul contact cu lumea. In debutul acesteia micutii deschid ochii pentru prima oara sesizand lumina si formele; fac primii pasi tarandu-se si impleticindu-se pana cand, intr-un final, reusesc sa mearga. La cca 20 de zile de la fatare apar dintii de lapte, ascutiti ca niste ace pe care cei mici nu evita sa le foloseasca. Tot acum, ei incep sa distinga primele sunete, fara a putea identifica sau localiza sursa.

Perioada de constientizare (21-28 de zile)

Acesta este momentul in care puii, isi folosesc pentru prima data toate simturile aproape de potentialul maxim, deprind primele notiuni ale comportamentului canin si invata sa comunice cu ceilalti membrii ai cuibului.

Perioada de socializare la grupa canina (28-49 de zile)

Este perioada in care puiul deprinde mijloacele specifice de comunicare ale speciei: scheunatul, maraitul, latratul, limbajul corpului (folosirea cozii si a urechilor in comunicare). Tot acum incepe dezvoltarea instinctului de vanatoare, luptandu-se in joaca puiul invata sa raspunda la diferite situatii si pozitii ale corpului adversarului,cand si cum sa atace, sau sa se apere. Dar cel mai important este ca in aceasta perioada puiul primeste primele lectii de conduita in cadrul haitei, se stabilesc ierarhii si au loc lupte pentru obtinerea unui loc privilegiat in procesul de alaptare. Atentie!!! Pentru a diminua stresul provocat femelei de alaptare, unii crescatori separa puii de mama, acest lucru este de nedorit marcand negativ comportamentul de mai tarziu al acestora. Astfel la pui separati de cuib pot aparea manifestari anxioase, carente de comunicare sau labilitate psihica (trecand aparent nemotivat de la o stare la alta).

Perioada de socializare la grupa umana. (7-12 saptamani)

Este perioada optima de achizitionare a puiului. La aceasta varsta el este foarte receptive, invatand din fiecare experienta, de aceea este indicat sa profitati de aceasta pentru o cat mai buna socializare. Pune-ti puiul in situatii si medii cat mai diferite, obisnuiti-l cu fiinte forme, persoane, si zgomote diverse.

Prima perioada de frica (8-10 saptamani)

In acest interval de timp, puiul invata care sunt primejdiile mediului, el fiind banuitor si interesat de tot ceea ce il inconjoara. In aceasta perioada, corectandu-l cu fermitate puteti dezobisnui definitiv cainele de unele apucaturi deranjante cum ar fi rosul, mancatul de pe jos, cersitul la masa sau saritul pe dvs. Acum trebuie evitata orice situatie care se poate dovedi stresanta pentru pui, orice experienta dureroasa, traumatizanta sau dura pentru pui are un efect puternic si o influenta pe termen indelungat. Este preferabil ca in aceasta perioada sa evitati contactul cu alti caini, maturi, ce pot deveni agresivi, zgomote puternice sau zone foarte aglomerate.

Perioada de stabilirea ierarhiei (3 4 luni)

Este perioada in care "juniorul" incearca sa avanseze ierarhic, exemplarerele foarte dominante incercand chiar sa preia conducerea haitei. Tot acum (la masculii dominanti) pot aparea primele manifestari ale instinctului teritorial (respectiv marcarea si delimitarea acestuia). Pentru un caine stabilirea ierarhiei este foarte importanta, haita fiind o societate de tip arhaic in care cel mai puternic membru al acestuia conduce. Tot acum apar aliantele, de aceea evitati darea comenzilor in contradictoriu; nu il alintati dar mai ales nu va manifestati excesiv de protectiv fata de pui in relatia cu ceilalti membri ai familiei. Daca nici unul din membrii familiei nu se va impune, preluand controlul si conducerea cainele o va face fara a ezita. Aceasta este o consecinta fireasca a modului in care este structurata societatea canina. Cu cat este mai dominant cainele cu atat mai ferma trebuie sa fie riposta dvs. Acum este momentul cel mai bun pentru debutul unui program complet de educare al puiului dvs.

Perioada de explorare (4-8 luni)

Definitorie pentru aceasta perioada este curiozitatea, in salbaticie acesta este momentul in care cei mici se aventureaza pentru prima data in "marele necunoscut". In haita de lupi puiului ii este permis pentru prima data sa ii insoteasca la vanatoare pe ceilalti membrii ai haitei. Un alt moment important din cadrul acestei perioade este schimbarea dentitie, de aceea pentru a evita "accidentele" neplacute precum rosul mobilei si incaltamintei este indicat sa ii lasati cainelui oase mari de vita sau jucarii speciale, pe care le puteti achizitiona cu usurinta de la orice pet-shop. Tot acum pot aparea si primele semne ale pubertatii insotite de modificari comportamentale specifice motivate de explozia hormonala la care este supus tanarul catel.

Cea de-a doua perioada de frica (6-14 luni)

Alaturi de prima perioada de frica, acesta este probabil intervalul de timp cel mai important pentru dezvoltarea personalitatii cainelui dvs. Acum cainele reevalueaza lucrurile, astfel pot aparea situatii in aparenta ciudate cum ar fi teama de umbre, zgomote, fiinte sau obiecte care pana de curand ii erau familiare. In astfel de situatii evitati confruntarea direct, nu fortati cainele dar nici nu va retrageti, lasati cainele sa evalueze singur situatia si sa descopere ca teama sa este neintemeiata.

Perioada de maturizare (1-4 ani)

Maturizarea nu vine intr-un interval de timp foarte bine definit aceasta difera in functie de rasa (cainii de tali mare maturizandu-se mai tarziu) de temperament sau chiar de individ. Aceasta perioada este marcata de diverse modificari hormonale si comportamentale, la masculi primand instinctul teritorial si cel de reproductie in special in prima parte a acestei perioade (12- 26 luni) cand se observa o crestere a agresivitatii, in cazul cainilor dominanti avand de multe ori loc o noua confruntare in lupta pentru "sefia" haitei. Este de retinut faptul ca in salbaticie doar cuplului "ALFA", respectiv masculului si femelei ce detin suprematia haitei, le este permisa copulatia (imperecherea) in prezenta celorlalti membrii ai comunitatii, de aceea daca aveti un caine mai timid, este preferabil ca in momentul montei acesta sa fie izolat pentru a nu fi inhibat de prezenta dvs.

Senioratul (7-15 ani)

"Varsta a treia" canina sau senioratul este poate perioada in care legatura om-caine este cea mai puternica, acum aveti impresia ca prietenul dvs. canin va intueste fiecare dorinta intelegandu-va din priviri. Lasand in urma "nebuniile" tineretii cainele devine mai retinut in relatia cu fostii parteneri de joca, fiind mult mai interesat de compania dvs. Atentie !!! Nu neglijati plimbarile chiar daca prietenul dvs. nu se mai arata atat de dornic de joaca, de asemenea consultati periodic medicul veterinar si oferitii cainelui un regim alimentar specific rasei si varstei, sedentarismul si supraponderabilitatea slabind sistemul imunitar. Nu neglijati nici modificarile de comportament, aparitia irascibilitatii, hiperagresivitatii, oboselii cronice sau diminuarea brusca a apetitului, avand de cele mai multe ori motivatii clinice. Pentru a-i asigura prietenului dumneavoastra o batranete fericita, el trebuie sa beneficieze de un regim de viata cat mai echilibrat si de vizite medicale regulate.

Material preluat de pe site-ul http://www.animapro.org/ http://www.animapro.org/voluntariat/articolabc.php

MO-MO

Vroiam sa va aratam ca MOMO este ok. Nu mai pare foarte speriat, desi se uita mai mult in jur decat de obicei, mai ales la zgomote puternice.

Delicii pe caldura: cuburi de gheata

CUM ERA SA IL PIERDEM PE MO-MO!

Dragii nostri prieteni,

Haideti sa va povestesc cum eram pe punctul de a ramane fara Mo-Mo aseara. Am trecut printr-o experienta traumatizanta, si vreau sa va impartasesc acest lucru, ca sa fiti atenti pe viitor.

L-am dus pe Mo-Mo ieri seara in Parcul Izvor, unde s-a instalat si o trupa de circ. Ne-am plimbat, Mo-Mo s-a jucat cu mai multi caini, si eram pe punctul de a ajunge la capatul parcului, cand, brusc, fara sa fim anuntati sau sa stim ceva, din tot parcul au inceput sa se ridice focuri de articifii, cu un zgomot asurzitor.

Tot parcul era ca o scena de cosmar: zgomot asurzitor, scantei, fum..ce mai, o nebunie. Noi pe Mo-Mo il tinem fara lesa in parc, pentru ca nu fuge, este foarte cuminte. In prima secunda in care au inceput focurile de artificii, a luat-o la goana, nu va puteti inchipui ce viteza avea....a iesit din parc, a traversat in fuga strada, unde treceau masini ( din fericire nu l-a lovit niciuna), si a disparut.

Nu il puteam vedea, atat de repede alerga. De la Izvor, a pornit spre Unirii. Noi dupa el. Ma rugam sa nu traverseze si strada cu Dambovita, pentru ca la cat de speriat era, sarea in apa...pentru ca mai erau oameni pe trotuar, ne aratau in ce directie a luat-o. A ajuns la Piata Natiunile Unite, in cateva minute...atunci, in disperare, a intrat intr-un gang dintre blocuri. Cand am ajuns noi tocmai isi dadea seama ca nu mai are unde sa fuga si se intorcea sa iasa dintre blocuri. tot in fuga mare! Am sarit pur si simplu pe el. Nu mai auzea nimic, era ingrozit de frica. A respirat greu toata noaptea si dimineata nu era in apele lui cand l-am scos la plimbare in jurul blocului.

Nu va puteti imagina prin ce am trecut. de la panica, la disperare ca nu il mai prindem, la ura fata de nenorocitii care si-au putut imagina ca intr-un parc plin de caini si copii mici, poti sa dai cu artificii, asa, ca iti place tie, fara sa anunti pe nimeni. Culmea e ca, cu cateva minute inainte sa inceapa nebunia, cativa adolescenti statea pe cutiile acelea de la artificii, puse prin tot parcul, asa, fara un rost. Va dati seama ca putea muri cineva....

Acum m-am mai linistit, dar sunt atat de pornita si as vrea sa strag pe cineva de gat pentru ce se intampla in orasul asta, si asa nenorocit...Acum, Mo-Mo va sta o perioada numai in lesa, desi nu ii place foarte mult.

V-am povestit ca sa aveti grija mai ales in week-end, daca iestiti in parc, pentru ca in Bucureti sunt tot felul de restaurante unde se organizeaza nunti si incep sa dea cu artificii cand te astepti mai putin. Iar sa ii inveti pe caini sa se obisnuiasca cu zgomotul asta, eu nu cred ca se poate. Cel putin daca sunt atat de aproape cum au fost in Izvor, bietul caine chiar nu are cum sa se calmeze si sa stea pe loc. Asa ca, aveti grija.

PS: Ma si vedeam noaptea cu lanterna prin Bucuresti, cautandu-l pe Mo-Mo pe strazi.

DESPRE ENTROPION

Entropionul reprezinta rasucirea spre interior a marginii libere a pleoapelor, inspre globul ocular. Acesta este o afectiune oculara frecventa si poate fi prezenta la scurt timp dupa nastere sau dobandita mai tarziu in viata. Cel mai frecvent sunt afectate pleoapele inferioare.

Entropionul care este considerat a fi mostenit, in general se dezvolta in primele luni de viata. Entropionul se poate dezvolta si mai tarziu in timpul vietii, secundar altor modificari din jurul ochilor. El poate aparea datorita spasmului sau durerii asociate afectiunilor corneene sau altor afectiuni oculare. Se poate produce si atunci cand insusi globul ocular se deplaseaza in spatele orbitei (enoftalmie) sau cand ochiul se stafideste consecutiv unei leziuni sau infectii severe. Ocazional, entropionul poate aparea secundar pierderii activitatii neurologice normale a pleoapelor.

ENTROPIONUL apare la o larga varietate de rase: chow chow, bulldog englez, setter irlandez, labrador retriever, St. Bernard, shar-pei, golden retriever, dog german etc.

COMPLICATIILE ENTROPIONULUI

Entropionul se poate produce de unul singur sau poate fi acompaniat si de alte probleme ale ochilor cum ar fi gene anormale, ulcere si cicatrici corneene si ectropion (rasucirea inspre exterior a pleoapelor).

Entropionul este reprezentat de rasucirea in spre interior a pleoapelor, astfel ca genele pleoapei implicate freaca in mod continuu suprafata corneei. Acest lucru poate produce un disconfort insemnat si traumatizarea corneei.

MANIFESTAREA BOLII

Entropionul cel mai frecvent afecteaza portiunea laterala a pleoapelor inferioare (spre unghiul extern al ochiului) a unuia sau a ambilor ochi. Pleoapele superioare pot fi de asemenea implicate. La unii caini intreaga pleoapa este rasucita in spre interior sau o portiune din pleoapa este rulata in interior si cealalta in exterior.

Ce sa urmariti:

Lacrimare
Privirea incrucisata, incapacitatea de a vedea bine
Frecarea ochilor
Secretii mucoide sau consistente de la nivelul ochilor
Rasucirea pleoapei si umezirea parului din vecinatatea pleoapei afectate

DIAGNOSTIC
Diagnosticarea entropionului se face in urma unei examinari oculare complete. Pozitia pleoapelor este deseori evaluata inainte si dupa aplicarea unei solutii de anestezic local. Examinarea atenta a marginilor pleoapelor poate scoate la iveala genele crescute aberant in spre interior sau plasate anormal.

Testul cu fluoresceina este utilizat pentru a detecta orice ulcer cornean care poate fi prezent datorita frecarii constante a corneei de catre gene. Fluoresceina adera la portiunile de cornee deteriorate si apare verde stralucitor. Daca este lasata netratata, corneea poate dezvolta un tesut cicatriceal excesiv in incercarea de a proteja ochii de constanta abraziune produsa de gene. Cu tratament, acest tesut cicatriceal in general dispare.Alte componente ale ochiului sunt de asemenea examinate pentru a exista siguranta ca nu sunt cauze ascunse ale entropionului sau alte defecte sau anomalii care pot acompania entropionul.

TRATAMENT pentru ENTROPION

NU EXISTA o terapie medicamentoasa care sa corecteze entropionul in sine; corectia chirurgicala este necesara.

O parte importanta a corectiei chirurgicale a entropionului este sa va asigurati ca medicul vostru veterinar are experienta in aceste proceduri. Corectarea peste masura a entropionului poate avea repercusiuni serioase. Ulterior, pleoapele se pot rasuci excesiv in exterior sau este posibil ca ele sa nu mai se poata inchide complet. Ambele complicatii pot avea ca rezultat iritarea corneei si pot necesita fie o noua interventie chirurgicala, fie o viata de medicamente de protectie pentru ochi. In functie de severitatea entropionului, rasa sau varsta animalutului, diferite tehnici chirurgicale pot fi folosite.

O masura temporara care este uneori utilizata la shar-pei si la alti catei este procedura de tractare a pleoapei pentru a preveni deteriorare corneei pe masura ce cainele creste. Aceasta procedura implica plasarea suturilor in pleoapele afectate, suturi care vor trage marginea libera a pleoapelor in spre exterior. Capsele de piele pot fi utilizate in locul suturilor. Aceste suturi se mentin circa 7-10 zile. Aceasta procedura este mult mai frecvent utilizata cand entropionul este descoperit la scurt timp dupa deschiderea pleoapelor. La aceasta varsta, rata de crestere este atat de mare incat entropionul poate disparea in perioada de timp in care suturile sau capsele sunt la locul lor. Nu exista rezectie de piele in aceasta procedura.

Ocazional, procedura de tractare este efectuata si ca procedura temporara pentru a ajuta la vindecarea ulcerelor corneene si pentru a incerca rezolvarea entropionului care a aparut secundar spasmului cauzat de durerea produsa de ulcerul corneean. Este rar efectuata la cainii mai mari de 6 luni de viata.

O alta optiune chirurgicala implica indepartarea pielii de la nivelul pleoapelor, din apropierea marginii libere a acestora. Aceasta procedura permite corectarea permanenta a entropionului. Cateva metode diferite pot fi utilizate, in functie de cat de grav este entropionul, ce zona a pleoapei este implicata si daca exista si alte defecte care vor trebui corectate in acelasi timp. Scopul interventiei chirurgicale este de a repune pleoapa la o pozitie cat mai aproape de normal si de a impiedica genele pleoapelor sa frece suprafata corneei.

INGRIJIREA LA DOMICILIU

Ingrijirea la domiciliu asociata entropionului de regula implica adminsitrarea medicatiei pentru ulcerele corneene. Dupa interventia chirugicala, cainele va fi trimis acasa cu un "guler elisabetan" pentru a inlatura posibilitatea ca acesta sa se atinga cu laba sau sa se frece la ochi. Tineti acest guler in permanenta la gatul cainelui vostru. Examinati frecvent ochii cainelui vostru si asigurati-va ca nu exista nicio dovada de lacrimare sau de durere in exces. Recontroalele periodice pot fi necesare pentru a va asigura ca ochii continua sa se vindece corespunzator.

Uneori, antibioticele topice (locale) sunt prescrise. Administrati medicamentele exact in tocmai cum medicul vostru veterinar v-a instruit si informat. Suturile sunt de regula inlaturate la 10-14 zile. Daca s-au produs daune corneene, examinarile succesive efectuate de catre medicul vostru veterinar va pot ajuta sa aflati daca animalutul vostru se insanatoseste sau daca are nevoie de un tratament suplimentar.

Entropionul este considerat o afectiune mostenita la majoritatea raselor pure de caini. Este recomndat ca exemplarele cu entropion sa nu fi utiluzate pentru reproducere. Acest lucru poate scadea incidenta acestei tulburari in cadrul rasei.

MO-MO SI MAYA, TOROPITI DE CALDURA

MO-MO, IN ASTEPTAREA UNUI CATEL CU CARE SA SE JOACE!

Aceasta este privirea lui Momo cand, scos la plimbare, asteapta si el un catel cu care sa se joace. ESte trist, ganditor, uneori ofteaza. Daca se intalneste cu prietenii lui de la bloc, un baietel samoyed, o fetita labrador, si un catel mic, Zizu, este in culmea fericirii. Din pacate, nu se intalneste mereu cu ei, si in momentele in care este singur, e foarte trist. Si eu sunt trista cand il vad asa! Sincer!

MO-MO SI LAMELE

Mo-Mo a fost in Parcul Izvor, unde s-a instalat o trupa de circ. Si a vazut lame, ponei, ogari afgani...Veti observa, in EXCLUSIVITATE, in filmulete, primul latrat al lui Mo-Mo. Pana acum nu a latrat niciodata, decat in casa cand pazaste usa. Dar cu animalele nu a avut niciodata treaba. L-au latrat caini mai mari, au incercat sa il muste..el nimic, doar la joaca ii este gandul. Ei bine, lamele l-au speriat rau de tot, atat de tare incat s-a apucat sa le latre!

BLUE, SPAIMA PERDELELOR SI A COVOARELOR!

Blue nu a facut baita dar este un nazdravan fara pereche. De ce? A facut praf perdelele, pernele care ii plac si covorasul de pe scara!!!

LEA, CURAJOASA LA PRIMA EI BAITA!

Lea a facut prima ei baita serioasa. Iata si dovada, trimisa de mamica ei!!! Din poze se vede clar ca domnisoarei ii place apa si a stat foarte cuminte la spalat. Si stie si ea ca este pentru binele ei, pentru ca, pe langa faptul ca se face si mai frumoasa si pufoasa, se si racoreste pe vremea asta torida.

Bravo, Lea, ai fost foarte cumintee!!! si nu mai spunem ca esti la fel de scumpica ca intotdeauna! O adevarata Miss Chow Chow!

RECUNOASTETI PERSONAJELE?

SI UN FILMULET.......

Socializarea cainelui sau cum il invatam de mic sa nu fie violent

Socializarea cainelui trebuie sa inceapa de la varsta de 3-12 saptamani, pentru ca pe viitor animalul sa perceapa toti stimulii ca normali. Procesul de socializare poate demara de la varsta de 3 saptamani, crescatorul lasand pur si simplu catelul sa se joace cu ceilalti puii, lasandu-i sa interactioneze cu alte animale si mai ales cu oameni.

Motivul:

Exemplarele adulte care sunt agresive fata de oameni, putand chiar sa-i atace fara a fi provocate, nu au fost obisnuite de mici cu prezenta altor animale sau a oamenilor in jur, astfel ca, in timp, au devenit agresive pentru ca nu simt ca aceste "evenimente" sunt obisnuite. Pentru a evita starile de frica si anxietate este obligatoriu ca orice caine sa fie supus mai multor stimuli incepand de la o varsta cat mai frageda, astfel se va obisnui cu ei si nu ii va mai percepe ca si stimuli amenintatori.
Un caine va apara tot ce este al lui: hrana, jucariile, stapanul, locuinta, curtea. Incalcarea teritoriului sau poate fi interpretata drept un act de agresiune, iar cainele va raspunde in consecinta! De asemenea, un caine poate interpreta negativ simplele gesturi prietenesti, cum ar fi batutul din palme sau batutul pe umar al stapanului. Inaintea varstei de 12 luni cainii dezvolta comportamente anormale cand intalnesc stimuli cu care nu sunt obisnuiti. De exemplu daca intr-o casa unde se afla un pui de caine nu exista nici un copil, cainele s-ar putea sa se sperie cand va auzi un copil mic plangand; de aceea stapanii ar trebui sa observe care sunt stimulii lipsa din casa si sa incerce sa obisnuiasca pe cat posibil cainele si cu astfel de stimuli.

Regula nr. 1
Esential este ca puiul sa fie plimbat foarte mult.

Este bine ca in limita posibilitatilor sa va insoteasca peste tot, pentru a descoperi si a se obisnui cu locuri si oameni straini. Binenteles, pana cand sunt facute primele vaccinuri puiul nu are voie sa fie plimbat pe strada, in parcuri sau in apropierea cainilor vagabonzi, pentru ca riscul de imbolnavire este foarte mare.

Cum puteti face cainele sa devina un animal de companie sociabil

- lasati-l sa cunoasca sau sa se joace des cu cat mai multe persoane- este bine sa se imprieteneasca si cu alti caini sau chiar pisici

- expuneti-l la zgomote puternice, precum sirenele de pompieri sau politie, aspiratoare, trafic intens, pentru a-l obisnui- luati-l cu dv la magazinele mici si permiteti strainilor sa-i vorbeasca sau sa-l mangaie

- daca este posibil, luati-l cu dv cand va plimbati cu masina- plimbati-l prin locuri aglomerate, pentru a-l obisnui cu multimile

- cand este posibil luati-l cu dv in vizite, pentru a se obisnui cu locuinte si oameni diferiti- daca locuiti in oras incercati sa-l duceti la tara, unde va putea vedea diverse animale domestice- incercati sa va faceti prieteni care au la randul lor caini

Regula nr. 2
Pune capat jocurilor cu muscaturi inca de cand cainele este pui, altfel vei avea un caine care si in joaca va fi violent!!

Daca nu doriti sa aveti un companion foarte agresiv, cand alegeti rasa cainelui, tineti cont de potentialul agresiv al acestuia. Principalele rase cu astfel de potential agresiv sunt: Pitt Bull, Boerbull, Bandog, Staffordshire bull Terrier, American Staffordshire Terrie (AmStaff), Tosa, Rotweiller, Dog Argentinian, Mastino Napolitano, Fila brasiliero, Mastiff, Ciobanesc caucazian, Cane corso. Nu toate acestea, chiar si un caine care nu se incadreaza in acest top poate deveni violent, daca este crescut necorespunzator de mic.

Regula nr. 3
Stapanul trebuie sa fie o persoana echilibrata, calma, si mai ales cu un caracter suficient de puternic pentru a se impune in fata cainelui care va trebui sa il considere ''sef de haita''

De obicei, un caine dintr-o rasa cu potential agresiv este energic, are nevoie de multa miscare, de atentie si educatie. Astfel, ar trebui sa va ganditi daca sunteti gata sa ii alocati timp suficient;Orice tendinte agresive ar arata cainele, ele trebuie reprimate ferm. Atentie! Aceasta nu inseamna ca vom fi la randul nostru agresivi cu cainele! corectia nu inseamna lovirea cainelui! In plus, daca apelati la dresaj profesionist, dresajul de stimulare a agresivitatii, antrenamentele de atac, sunt absolut interzise;

Regula nr. 4
Cainele nu va fi lasat nesupravegheat, in special daca in jur se afla si alti caini.

VI-L PREZENTAM PE FRATIORUL LUI MO-MO, LUCKY

Am asteptat sa ne contacteze Cosmina, mamica lui Lucky, ca sa va anuntam ca, intr-adevar, Lucky este fratiorul lui Momo. Aceasta este o poza mai recenta cu el, si aici se vede si mai clar cat de mult seamana amandoi. Promitem ca in curand sa postam si primele fotografii cu cei doi frati impreuna. Lucky este superb! Ne bucuram atat de mult ca s-au intalnit, si speram ca si cele doua surioare ale lor sa ni se alature in curand! Poate stabilim o intalnire cu totii in parc, cei care suntem in Bucuresti! Ce ziceti?

LUCKY, NOUL NOSTRU PRIETEN

Va prezentam un nou prieten, Lucky. Este un chow chow superb si, in mod interesant, este nascut in aceeasi zi cu Mo-Mo, pe 25 octombrie 2007!!!!!!!!!!!!!!!! Va ganditi la ce ne gandim si noi??? Vom reveni cu amanunte!

MAYA SOMNOROASA

EXPRESIILE LUI MO-MO

OASELE, UN PERICOL PENTRU SANATATEA CAINELUI?!

Oasele pot reprezenta o sursa de calciu pentru un caine, desi, daca i se ofera o dieta echilibrata, va avea deja suficient calciu si nu este obligatoriu introducerea in alimentatie a oaselor, indiferent cat de tentati suntem sa facem acest lucru, in ideea ca le facem pe plac animalutelor noastre. Se stie ca tuturor cainilor le place sa roada cate un os – este gustos, ii face sa-si exerseze maxilarele, ii ajuta sa-si mentina dintii curati si ii tine ocupati ore in sir. Cu toate acestea, exista cateva reguli de care trebuie sa tineti cont, pentru a nu periclita sanatatea catelului.

REGULI PRIVIND INTRODUCEREA OASELOR IN ALIMENTATIE

- Nu uita sa-i dai catelului doar oase medulare, care nu se sparg si nu cauzeaza rani grave in interior.
- Nu-i oferi niciodata cainelui oase de pui, iepure, cotlet sau oase de peste.
- Nu-i oferi niciodata cainelui osul de miel de la friptura.
- Cele mai bune oase ar fi un produs de mestecat creat pentru a mentine gingiile si dintii sanatosi, produse pe care le gasiti in pet-shop-uri.

ATENTIE!
Când este vorba de oase, cea mai bună regulă este să nu îi daţi nimic gătit, mai ales dacă osul provine de la pui. Oasele preparate îşi schimbă compoziţia chimică şi se pot desface în aşchii, foarte periculoase dacă se înfig în gât.

CE PROBLEME POT CAUZA OASELE

- Oasele subtiri, cum sunt coastele sau oasele de peste, pot ramane cantonate in gat sau pe bolta palatina (plafonul cavitatii bucale) putand provoca leziuni serioase ale tesuturilor inconjuratoare si chiar sufocarea cainelui.
- Chiar si oasele de vita mari (humerus, femur, etc.) pot induce probleme mai mult sau mai putin grave. In functie de forta muscaturii cainelui, pana si aceste oase pot fi sfaramitate si inghitite nemestecate.
- Oasele de pui si de curcan sunt in mod deosebit periculoase. Ele sunt mult mai fragile si pot fi sparte cu o mai mare usurinta. Aschiile sau fragmentele de oase pot determina perforatii la nivelul gurii, esofagului, intestinului subtire si colonului, producand traumatisme interne deosebit de grave care de multe ori se soldeaza cu moartea animalului.

CE TREBUIE SA URMARITI LA CAINE, DACA A MANCAT OASE:

- Eforturi disperate de a respira
- Eforturi de a defeca
- Lipsa defecarii
- Diaree cu sange
- Cainele isi introduce labuta in gura avand tendinta de a scoate ceva
- Lipsa apetitului
- Voma

RECOMANDARE

Cel mai sigur lucru pe care il poti face este sa-i oferi cainelui tau numai oase care au fost special concepute pentru a fi rontaite de caini. Astfel, in pet-shop-uri se gasesc oase si alte jucarioare din piele presata de vita, care pot fi o buna alternativa. Cu toate acestea, trebuie sa aveti in vedere ca si aceste oase comerciale, date in cantitate excesiva, pot determina constipatia cainelui vostru. In plus, daca catelul sufera de probleme de piele sau digestive, acestea sunt INTERZISE! O la fel de buna optiune sunt jucariile din cauciuc pline, mai greu de distrus si deseori aromatizate.

MO-MO