marți, aprilie 29, 2008

DISPLAZIA DE SOLD

Displazia de sold este o afectiune des intalnita la cainii de talie mare si a fost un domeniu de cercetare al medicilor o buna perioada de timp. In prezent se cunosc atat simptomele cat si modul in care poate fi prevenita sau tratata aceasta afectiune. Medicii veterinari nu pot sa depisteze afectiunea pana in jurul varstei de 6-10 luni, cand dispazia se dezvolta si apar primele semne; inainte de aceasta varsta insa se pot face teste care sa determine procentul in care cainele este pasibil de a suferi de displazie de sold. Tratamentul preventiv prin acupunctura poate amelioara sau chiar vindeca displazia de sold.

Dispalzia de sold este o dezvoltare anormala a articulatiilor, capul femurului nu se imbina perfect in cavitatea soldului si astfel soldul se deformeaza si devine instabil, ducand la inflamatii si slabirea oaselor. In functie de gravitatea disfunctiei poate duce la dureri, artrita si chiar deplasarea articulatiei. Displazia de sold este considerata o afectiune ereditara dar simptomele nu apar la nastere ci in decursul vietii.

RASE PREDISPUSE A SUFERI DE DISPLAZIE

Displazia coxo-femurala (HD) este o afectiune ce se intalneste la toate rasele canine. Deosebit de frecventa este la rasele mari. Predispuse la aceste afectiuni mai sunt si rasele: Ciobanesc romanesc carpatin, Ciobanesc romanesc mioritic, Saint-Bernard. Normele propuse de FCI (aprobate in data de 14.6.1991) prevad efectuarea examenului radiologic pentru depistarea displaziei, dupa virsta de 15 luni pt rasele: Ciobanesc de Berna, Ciobanesc Elvetian, Briard, Rottweiler; dupa 18 luni pt Bullmastiff, Ciobanesc de Pirenei, Saint Bernard, Dogue de Bordeaux, Dog german, Leonberger, Ciobanesc Maremmano Abruzzese, Mastiff, Mastino Napoletano, Terranova si Landseer şi la 12 luni pentru toate celelalte rase


SIMPTOME

Trebuie sa retineti ca, in general, cainii nu dau semne ca ar suferi de displazie de sold; daca de obicei, in cazul unor dureri, vor “plange”, in cazul displaziei de sold, pentru ca apare inca de la o varsta frageda, cainele se obisnuieste sa traiasca cu durerea si doar in cazul unui control poate fi diagnosticat, singurul semn ar fi acela ca dintr-un caine activ si vesel se va transforma in unul sedentar.
Daca afectiunea se extinde la ambele solduri veti observa ca, in timp ce alearga, ridica ambele picioare din spate in acelasi timp, ca un iepure.
La flexia si extensia completa a membrelor posteriore pot aparea zgomote de crepitatie (zgomot patologic repetat, produs de ciocnirea a doua oase fracturate) si manifestari de durere

DIAGNOSTIC SI TRATAMENT

Diagnosticul animalelor suspectate se pune atat clinic, prin examinare si palpare, cat si radiologic. Confirmarea diagnosticului se face obligatoriu in urma radiografiei. In cazul animalelor afectate de displazie, poate fi luat in considerare tratramentul chirurgical. Exista mai multe metode de remediere chirugicala, acestea insa sunt controversate si costisitoare. Alegerea unei metode de remediere trebuie luata cu mult discernamant.
Pentru displazia de sold exista patru tipuri de operatii – excizia (taierea) capului femural, inlocuirea totala a soldului, tenotomie, osteotomie pelviana tripla.
Dupa ce afectiunea este eliminata prin operatie, atitudinea cainelui se va imbunatati considerabil iar cheful de joaca va reveni si el. Operatia ajuta si la eliminarea riscului de aparitie a artritei, in cazul in care aceasta apare reabilitarea este mai dificila. Pentru rasele care au o mai mare incidenta de aparitie a displaziei de sold se recomanda proceduri cu raze-X o data la varsta de 6 luni, 10 luni si 18 luni.
Oricare din aceste interventii chirurgicale este aleasa de catre medic, dupa operatie cainele va avea nevoie de o perioada lunga de recuperare in care efortul fizic va fi redus la minim. Chiar dupa ce perioada de recuperare trece, activitatile care implica un efort fizic marit, cum ar fi urcarea scarilor sau parcurgerea de distante lungi sau in viteza, vor fi evitate pana recuperarea este completa.

PROFIL DE MAYA