vineri, iulie 30, 2010

La mare

Pentru caini, marea si nisipul sunt o placere, ne-am convins. Atat timp cat nu stau in soare, la caldura, le place la nebunie sa se joace in apa si sa mearga prin nisip. Pe Momo il tineam jumatate de ora dimineata, de la 8 pana pe la 8,30, dupa care intra in casa si iesea seara, pe la 7 pana pe la 11. De fiecare data se ducea glont in apa, se baga pana la ochi in valuri, inota putin, apoi iesea repede cand valurile il izbeau in bot.
I-a placut atat de mult apa, incat pur si simplu o data chiar a sarit de pe faleza direct in nisip, de la o inaltime de 1,5 metri, a aterizat in labute si a cazut in bot, apoi a fugit spre apa, a inceput sa inoate, racorindu-se. De fiecare data cand intra in apa, avea grija sa bea. Il incanta ca putea sa inoate intr-un castron imens de apa (cam sarata...), din care putea sa bea oricat si oriunde.

Seara ieseam la o terasa de pe malul marii, unde Momo statea linistit la picioarele noastre pana plecam. Uneori se mai ridica si pleca in iarba, sa mai faca un pipi la copac.
Si in acest an am fost tot la Mangalia, un orasel micut, fara pretentii, ieftin, plin de copii, caini si familii din provincie. Nu prea e pentru tineri. Noua ne place pentru ca mergem la o terasa-cherhana, unde se mananca peste proaspat de mare, in toate formele posibile: ciorba, saramura, gratar, prajit etc. De la Mangalia mergem si la 2 Mai, la o alta terasa pe mal, tot pentru chefali, barbuni, hanusi, hamsii sau calcani pescuiti in acea zi. Cel mai enervant la mare la noi e ca, pe mai tot litoralul, pestele de mare e importat, congelat, sarat etc, are un aspect de burete si un gust fainos.