marți, martie 15, 2011

Perusa Mimi a murit

Noi am avut perusi de mult timp, insa, dupa ce am luat cainele si pisica, i-am dat pe toti. In urma cu un an, l-am cumparat pe Pepe, masculul galben, un pui care nici macar nu invatase sa zboare. Apoi, dupa vreo luna-doua, am luat-o pe Mimi, perusa albastra, care era mai in varsta.

Din pacate, i-am cam ignorat de ceva timp. Perusa era bolnava, insa am ignorat toate semnele. Statea infoiata tot timpul, nu ciripea, avea penele zburlite, ca un vartej pe piept, manca de pe fundul coliviei. Sambata a fost ultima zi a ei: nu a mai putut zbura, a incercat, dar a aterizat pe jos, iar asta a fost prea mult. Nici macar nu a mai putut sta pe betisoarele din colivie. Am luat-o in mana si am vazut ca la fund era murdara, nu se mai putea curata.

Pepe nu o mai suporta langa el, o ciupea si o gonea de langa el, probabil din instinctul de a alunga membrii bolnavi ai stolului, cine stie.

Seara am pus-o pe un betisor din colivie, insa ulterior a coborat mai jos, in fata unui recipient de mancare. Apoi, noaptea, a murit. Cine stie, poate a stat in curent, noi tinand colivia in dreptul unui geam pe care il deschidem tot timpul. Poate era batrana. In orice caz, era foarte slabita.

Pepe, masculul perus standard, pare ok, nu arata a fi bolnav: mananca, se curata, trece prin naparlirea de primavara (de fapt, el naparleste destul de frecvent). Sa vedem cum ii va fi in continuare.

I-am pus niste vitamine in apa, poate apuca sa bea si sa ii creasca imunitatea. O sa ii mai dam niste crengute, care lui ii plac mult, sa le ciuguleasca. Le luasem din Hornbach crengute de mei, rosu si alb, din care ciuguleau cu placere, asa ca o sa i le dam lui Pepe.

Probabil ca nu o sa mai luam alta perusa. Lui Pepe i-am pus din nou oglinzile in colivie: le ciuguleste, da cu ciocul in clopotei, insa vom vedea daca o sa fie trist. Noi vorbeam cu el de mic: acum reuseste sa articuleze cu o voce metalica: "Pepe. Ce faci, Pepe?", iar intr-un timp incepuse sa zica: "Baiatul, ce face baiatul?", "Copilul". I-am lasat un timp in lumea lor: liberi sa iasa din cusca cand vor, sa zboare prin bucatarie. Acum vom reincepe sa vorbim cu el, pentru ca si perusii sunt tristi daca le moare partenera. Perusa tatalui meu a devenit trista, apatica, suparata, dupa ce i-a murit partenerul. Daca si Pepe va fi foarte apatic si trist, poate ca ii luam o partenera, tot perus standard, dar pui, sa se obisnuiasca amandoi. Vom vedea.