luni, martie 19, 2012

Momo si Maya s-au tuns

A venit caldura, asa ca primul lucru pe care l-am facut a fost sa tundem animalele. Si pisica, si catelul incepusera naparlirea de primavara, degeaba ii pieptanam, ca tot gaseam par prin colturile camerelor, desi aspiram zilnic toata casa. Ca masura de precautie, inainte sa apara valatucii de par fin de caine, i-am dus la tuns pe amandoi.


Multi proprietari de chow chow nu concep sa tunda cainele, ceea ce e corect - daca il poti tine in starea lui naturala, e bine sa nu intervii. Insa Momo e un caine dificil: in fiecare vara face dermatite, care se vindeca, reincep in alte zone ale corpului, se intind, el se scarpina, nu ii place sa simta ca il mananca pielea - se simte ca traieste in disconfort. Asa ca l-am tuns din nou.

Tunderea este o masura igienica necesara nu doar pentru el, ci si pentru noi. Pielea ii respira, nu mai face dermatite (il putem spala fara problemele legate de uscarea lui foenul - stim cu totii cat par zboara prin casa cand ii usuci), e si el curat, sanatos si fara probleme.

Am vazut de anul trecut cand l-am tuns: e mai activ vara, pe caldurile toride, nu e chiar molesit de aerul uscat. Chiar s-a simtit mai bine fara blana.

Intr-adevar, chow chow tunsi sunt urati. Dar am pus in balanta considerentul estetic vs avantajele igienic si sanitar, asa ca am decis imediat ca e mai bine ca el sa fie sanatos, iar casa curata, decat sa avem un caine care arata bine, dar are dermatite de la caldura, iar in casa sa tot gasim par, cand el naparleste.

Un caine care traieste la curte, afara, e avantajat: se plimba mult, sta la aer. Un catel care sta in casa e clar in dezavantaj: are un spatiu restrans de joaca, iar fericirea suprema sunt iesirile afara. Momo sta in casa, unde vara e cald (aerul conditionat nu prea e recomandat sa bata il el, pentru ca imediat raceste si racelile cainilor dau in otite, bronsite etc, foarte greu si costisitor de vindecat).

Si Momo si Maya stau cuminti la tuns. Ca sa ii tundem pe amandoi am dat 130 de lei (cu taiere de unghii, curatat urechi si vidare glande caine, incluse).

O sa ii mai tundem prin iulie, inca o data, pe amandoi. Noi nu recomandam nici ca un chow chow sa fie tuns, nici sa fie lasat asa cum e el de la natura - fiecare stapan ia decizia cum crede el de cuviinta, pentru ca, pana la urma, niciun caine nu seamana cu altul: unii fac dermatite, altii nu, unii au blana lunga, altii mai scurta, unii nu suporta sa fie tunsi, altii stau cuminti, unii naparlesc mult, altii mai putin, etc. Noi am pus postari despre tunderea cainelui, insa teoria nu are nicio legatura cu realitatea, argumentele teoretice sunt doar pentru hartie, nu si pentru practica. E la fel ca si cresterea copilului: sfaturile didactice sunt orientative, nu litera de lege absoluta.