marți, noiembrie 18, 2008

TORSIUNEA GASTRICA

În contextul starii de rau a lui Momo de ieri, va prezentam o complicatie pe care cainii o pot suferi, si care este extrem de grava, uneori ducand la decesul animalutului, daca nu se intervine urgent.

Torsiunea gastrica este o urgenta chirurgicala si consta in rotirea/ rasucirea stomacului cu 90-360 grade in jurul portiunii distale a esofagului.
Gravitatea unei asemenea afectiuni nu consta numai in modificarile de la nivelul digestiv, ci si in stabilirea unor tulburari cardio-vasculare si metabolice grave care pot duce la moartea animalului in timp scurt.

Torsiunea gastrica afecteaza in primul rand cainii de talie mare. Cainii folositi de catre armata si politie se pare ca dezvolta aceasta afectiune in lunile noiembrie, decembrie si ianuarie fara a se sti cu certitudine care sunt cauzele. Ca rase cu predipozitie: Marele Danez, Setter Irlandez, Doberman, Ciobanesc German, Saint Bernard, Ciobanescul Mioritic, Boxer, Dalmatian, Pointer, Dog de Bordeaux, Dog Argentinian si surprinzator Caniche, Basset Hound, Shar-Pei.

CAUZELE APARITIEI BOLII

Cauza dilatatiei si torsiunii gastrice este necunoscuta, dar sunt pareri care afirma ca exercitiile fizice dupa ingestia unor cantitati ridicate de hrana sau de apa contribuie la aparitia afectiunii. Au fost studii care au demonstrat ca suplimentarea ratiei cu hrana preparata in casa sau umeda au dus la reducerea incidentei afectiunii. Studiile recente au demonstrat ca administrarea unei singure mese cu un volum ridicat de hrana creste riscul dilatatiei si torsiunii gastrice. De asemenea, administrarea hranei uscate cu un continut ridicat de uleiuri si grasimi creste riscul aparitiei DTG. Alte cauze ce contribuie la aparitia sindromului sunt: predispozitia anatomica, traumele, afectiuni primare ale motilitatii gastrice, voma si stresul. Un procent ridicat al DTG se intalneste in cauzul masculilor cu varsta inaintata, supraponderali, care sunt hraniti cu ratii voluminoase o singura data pe zi si inghit hrana rapid, cu bolul ridicat pe trepied.

SIMPTOME

Proprietarii observa urmatoarele semne: cainele are senzatie de voma, dar nu poate elimina nimic, salivatie abundenta, o crestere brusca a volumului abdomnial, mers greoi al animalului si chiar refuzul deplasarii, zgomot de toba daca se percuteaza abdomenul, semne de suferinta atroce.
Semnele clinice asociate starii de soc sunt prezente: puls scazut, tahicardie, timpul de umplere capilar redus, mucoase palide, dificultati respiratorii marcante.
Compresia venoasa consecutiva dilatarii stomacului duce la ischemie cardiaca si perfuzia scazuta a multiplelor organe (rinichi, pancreas, stomac, intestin subtire). Aritmia cardiaca este principala cauza a mortii, de aceea animalele operate trebuie sa fie neaparat monitorizate si tratate corespunzator, cu o atentie deosebita in primele 48 de ore de la interventia chirurgicala.

PREVENIRE

Prevenirea acestei afectiuni se poate face, la cainii predispusi, prin administrarea de portii de mancare mai mici si mai frecvente, eliminarea efortului postprandial (dupa masa) si evitarea consumului de apa imediat dupa efort.

Din nefericire, exista complicatii ce pot aparea ulterior operatiei, unele chiar in perioada urmatoare (cateva zile - tahicardie, peritonita, ruptura peretelui gastric etc.), altele in timp mai indelungat (ulcer gastric, gastrita etc.), de aceea ar fi bine sa urmezi cu strictete recomandarile medicului si sa fii cu ochii pe catel.

RECOMANDARI

- hranirea cu portii mici si dese in locul unei singure mese voluminoase;
- evitarea stresului in timpul hranirii si, daca este necesar, separarea cainilor daca acestia sunt supranumerari in areal;
- restrictionarea exercitiilor inainte si dupa mese;
- nu ridicati bolul de mancare;
- pentru caini cu un risc ridicat se recomanda gastropexia (suturarea stomacului la peretele abdominal);
- prezentarea la medicul veterinar odata ce se observa semnele DTG;
- mentinerea sub observatie medicala stricta pe parcursul a 48 de ore postoperator.

Bolnavior

Momo a fost bolnavior ieri. Cand am venit acasa, la pranz, am vazut ca vomitase si ca nu se simtea bine.

Mi-am dat seama imediat ce s-a intamplat: dimineata, dupa ce si-a terminat plimbarea, a mancat, la fel ca in fiecare dimineata, dar mult mai mult ca de obicei. Asta pentru ca ne-am induplecat si i-am pus cateva fire de conserva Applaws printre noile bobite cu peste Acana, iar el s-a repezit hulpav la castronelul plin ochi. Nu s-a lasat pana nu a mancat tot. A terminat intr-un timp record, pentru ca nici nu se mai obosea sa mestece bobitele, ci pur si simplu le inghitea intregi.

Trebuia sa il oprim, insa l-am lasat in pace, sa manance cat vrea. Iar el, evident, s-a ghiftuit ca un porcusor lacom, fara sa mai mestece. Apoi, la pranz, am vazut ca vomitase bobitele aproape intregi pe care le mancare. Cand l-am scos din nou afara, dupa-amiaza, am remarcat ca abia se tinea pe picioare, nu se simtea bine, suferea vizibil. A vomat din nou afara, dar nu prea mai avea ce, pentru ca deja eliminase tot.

S-a intalnit si cu una dintre prietenele lui, fetita Doberman Lady, dar nu a bagat-o in seama. L-am dus incet-incet in casa. Abia se misca si nu avea chef de nimic.

Seara am ajuns, evident, la veterinar. I-a facut 3 injectii: un antispastic, un antivomitiv si un vitaminizant. Si-a mai revenit, dar nici astazi nu este restabilit total. Doctorul i-a mai recomandat niste Hill’s I/D pentru stomac sensibil, pe care Momo le-a mirosit suspect, dar nu s-a apropiat de ele.

Aseara nu a mancat nimic. Nici azi dimineata. I-am lasat, insa, bobitele in castronel, in caz ca i se face foame pana cand venim noi acasa. El insa nu mananca in timpul zilei. Diseara probabil o sa isi revina complet si o sa manance. Acum doarme linistit, supravegheat indeaproape de Maya.