marți, august 03, 2010

Plimbarea lui Momo si luptele de caini

Continuand comentariile la postarea anterioara, ne-am dat seama de ce Momo nu a vrut ieri deloc sa urce scarile blocului pana la etajul 6. Initial am crezut ca e de la plimbarea de 40 de minute la 35 de grade, care oricum l-a molesit de tot. De fapt, era ceva mult mai banal: i-am dat niste feliute de carne-sunca de porc, expirata. Mami nu a fost de acord, dar tati i le-a dat oricum peste bobite. El nu prea a vrut sa manance, dar i-a fost de ajuns. Ieri ii "guita" burtica rau de tot si a facut diaree. I-a dat mami niste Maalox cu seringa in gura si s-a rezolvat, iar dimineata a mancat din nou, normal. De asta nu avea chef sa urce si sa se plimbe, se simtea rau. Abia mergea si nu avea chef de nimic. Acum si-a revenit, sau asa pare.

Cand plecam spre parc, l-am obisnuit (prost) sa mearga inaintea noastra. Merge alandala, in stanga, dreapta, mai repede, mai incet, dar oricum merge in fata. Situatia se schimba radical cand ne intoarcem din parc spre casa: merge in spate, abia se misca, e molesit, pare suparat, trist si fara chef. Ca sa spun sincer, chestia asta se intampla cand iese cu tati, care il lasa sa mearga cum vrea cainele, in legea lui - ceea ce nu prea e bine, pentru ca nu o data era sa il loveasca masina sau sa il muste alti caini agresivi. Atunci sare tati, desparte cainii si face o un fel de pace (temporara). Cand iese doar cu mami, merge langa ea, e mai cuminte, mai supus si nu isi face de cap, e mai grijuliu sa nu fie certat.
In ultimele doua luni s-a batut de doua ori, de fiecare data era doar cu tati, fara mami. Prima data era Momo, un alt catel lasat si el liber, si o catelusa comunitara. Cei doi baieti au vrut sa se impuna de cum s-au vazut. L-am vazut imediat: statea incordat, cu corpul fix, paralel celuilalt caine, care si el a adoptat aceeasi postura de impunere. Erau fiecare cu boturile cam la nivelul gatului, pieptului celuilalt. Cainele "dusman" a marait in surdina. Momo nu a scos niciun sunet, pur si simplu a sarit la bataie. Celalalt a fugit spre stapan, unde isi gasea siguranta. Au inceput amandoi sa maraie, haraie, hamaie - lupta adevarata. Am reusit sa ajung la Momo, l-am tinut, dar stapanul nu putea sa il prinda pe celalalt caine, care era mai subtire si mai suplu. Nu s-au muscat, insa eu m-am ales cu o muscatura in pulpa si cu blugii capsati.

A doua oara, Momo doar ce urcase scarile pasajului subteran pentru tramvai. Acolo, in capul scarilor, s-a intalnit cu "dusmanul" lui: un caine comunitar negru, cu care a mai avut el conflicte. L-am vazut pe Momo cum a sarit ca o sageata la bataie. Am intervenit rapid si l-am tinut, iar cainele negru a plecat, nervos si frustrat.

Momo are prietenii din parc, care sunt haita lui si care l-au adoptat in grupul lor. Mai demult (evident, era tot cu tati...), cand l-au vazut pe cainele negru in parc, l-au luat la goana, iar Momo a fugit si el sa li se alature in eliminarea intrusului. Cainii din parc se limitau doar la latratul tipic de gonire a unui intrus, insa Momo s-a bagat in fata, direct la bataie. S-a incaierat galagios cateva secunde cu cainele negru, care a reusit sa scape rapid din incercuire, iesind pe o portita a parcului, unde urmarirea a incetat. De atunci, cand il vede pe "inamic", Momo vrea direct sa sara la bataie; l-a tinut minte.