I-a placut atat de mult apa, incat pur si simplu o data chiar a sarit de pe faleza direct in nisip, de la o inaltime de 1,5 metri, a aterizat in labute si a cazut in bot, apoi a fugit spre apa, a inceput sa inoate, racorindu-se. De fiecare data cand intra in apa, avea grija sa bea. Il incanta ca putea sa inoate intr-un castron imens de apa (cam sarata...), din care putea sa bea oricat si oriunde.Seara ieseam la o terasa de pe malul marii, unde Momo statea linistit la picioarele noastre pana plecam. Uneori se mai ridica si pleca in iarba, sa mai faca un pipi la copac.
Si in acest an am fost tot la Mangalia, un orasel micut, fara pretentii, ieftin, plin de copii, caini si familii din provincie. Nu prea e pentru tineri. Noua ne place pentru ca mergem la o terasa-cherhana, unde se mananca peste proaspat de mare, in toate formele posibile: ciorba, saramura, gratar, prajit etc. De la Mangalia mergem si la 2 Mai, la o alta terasa pe mal, tot pentru chefali, barbuni, hanusi, hamsii sau calcani pescuiti in acea zi. Cel mai enervant la mare la noi e ca, pe mai tot litoralul, pestele de mare e importat, congelat, sarat etc, are un aspect de burete si un gust fainos.



Copiii de pe plaja l-au iubit pe Momo, si-au facut poze cu el, ajunsesera sa il cunoasca si il iubeasca pentru ca are o fire toleranta si blanda. Anul trecut am fost la Mangalia si am mers pe plaja imensa, lunga si foarte lata, dintre Mangalia si Saturn, unde nu e inghesuiala si nici harmalaie.
Cu cainele nu putem merge decat intr-o statiune linistita, "familista", unde sunt multe zone libere, neocupate pe plaja si caini care vagabondeaza prin oras. Anul asta mergem tot in Romania, stam cateva zile, numai bine pentru copil, dar si pentru caine. Poate e bine sa respire briza sarata, iodata, a marii, sa mai schimbe aerul imbacsit de praf al Bucurestiului. 











Momo iese de 2-3 ori pe zi afara, ii place sa se joace in parc cu cateii prieteni ai lui. Din pacate, cea mai buna prietena a lui a disparut din parc. Era o catelusa alba cu pete, avea coada lunga, dar rupta la mijloc (sau probabil cand era mica a fost legata cu sarma la coada). A disparut saptamana trecuta, in timpul unei furtuni: fie a fost luata de hingheri, fie a fugit speriata de tunete si ploaie. O sa sunam sa vedem daca nu cumva o fi pe la vreun centru de detinere a cainilor comunitari si daca e, sa o aducem inapoi la gasca ei. Aici este poza ei, nu foarte sugestiva...


