Cu gandul la catei

Unul dintre locurile favorite ale lui Momo este mini-balconul de la sufragerie, unde se aseaza si se uita pe strada. Geamurile sunt doar putin intredeschise, sa nu fuga Maya, dar se face putin curent si se mai racoreste aerul, ceea ce ii place nespus lui Momo.

Sta acolo, la geam si se uita jos, in strada, si asculta toate zgomotele: latrat de catei, voci strigate de oameni, claxoane, tramvaie, si alte chestii pe care noi nu le auzim. Uneori aude catei, se ridica si mormaie ceva pe limba lui, greoaie, incercand fara nciciun succes sa latre si el la ei.


Cand iese afara il vedem ca ar vrea sa se joace, sa alerge pana nu mai poate, cum facea cu prietenii lui de dincolo. Deocamdata nu are niciun amic aici. Toti il latra si vor sa il muste. Singurii caini cu care Momo se tolereaza sunt, bineinteles, unii maidanezi mai blanzi.

Prin parculet se plimba singur, se uita in jur si asteapta sa vina cateii se joace cu el, dar nu gaseste niciunul. Pleaca acasa putin cam trist, dar va trebui sa se obisnuiasca fara prietenii lui cu care a crescut. De fapt, au crescut toti impreuna, Momo si vreo 4-5 catei, toti pui. O sa gasim noi alti catei sa se imprieteneasca si sa isi faca o noua gasca.