In vizita

De miercuri seara suntem in vizita la Loto, in Braila. Mami si tati au niste treaba, iar eu ma simt foarte bine. Maya a ramas la Bucuresti, inconjurata de castronele cu mancarica si apa. Iar eu, aici, la Braila, am ocazia sa cersesc mancare toata ziua.

Cand intra cineva in bucatarie, hop, vin si eu, alaturi de Loto. Amandoi ne uitam la oameni cu ochi mari, plangaciosi rau, cersind mancarea buna care se pregateste sus, pe masa. Mai prindem cate o bucatica de pui, mai una de branza sau niste ciorbica - orice, numai cu carne sa fie.

Si eu, si Loto, mancam pe rupte tot felul de bobite, amestecate cu conserva, bineinteles: Royal Canin, Biomill, si chiar Pedigree-ul pe care mami lui Loto il da cainilor de prin parc. Cand il vad pe Loto ca se pune sa manance la castronel, ma bag si eu cu botul in castronelul meu. El, cand ma vede pe mine, i se face si lui pofta. Si tot asa: ne indemnam unul pe altul si mancam tot timpul, des si mult. Ieri am mancat multe bucatele de pui, branza dulce, bobite multe si diverse, o conserva Belcando intreaga, putina ciorbica.

M-am facut ca un purcelus de gras, dar o sa compensez la Bucuresti, cand o sa fac nazuri din nou la mancarea boabe. Oricum, apropo de bobite, mami o sa povesteasca saptamana viitoare despre un chow-lin de la un cabinet veterinar, tare batran, mare cat un vitelus, care toata viata a mancat numai orez cu carnita si legume.

Cand nu e nimeni acasa, dormim toti: eu (adica chow -linul Momo), labradorul Loto, pisicile Sasha si Mini, papagalita Beni, broscuta testoasa Charli si chinchila Quickie. Toti suntem foarte cuminti.

In fiecare dimineata, tati ne duce cu masine pe mine si pe Loto in parc. Eu oricum ies afara fara lesa. Tati ii da drumul din lesa si lui Loto, care fuge fericit incoace si incolo (stapanii lui nu il lasa fara lesa, pentru ca le e frica sa nu fuga, dar el e mai cuminte ca mine, nu se departeaza de om). Ne-am imprietenit in parc cu o boxerita si o sharpeitza, cu care alergam de mama focului pe o pajiste foarte frumoasa, langa Sala Polivalenta.

Din cand in cand ne oprim din alergat sau din plimbare cand auzim caraitul fazanilor in parc. De vreo cateva luni, in parcul din Braila s-au adus mai multi fazani, care tipa tot timpul si zboara printre copaci. Am vazut unul, am incercat sa il prind, sa i-l aduc lui tati, dar a fugit cand m-a vazut.

Pana acum ma simt bine dupa operatie, sunt foarte fericit. Nu va pot pune poze, pentru ca mami si tati nu au luat aparatul foto.