marți, octombrie 27, 2009

La 2 ani

Momo are aproape 28 de kg, dar este ceva mai mic de inaltime fata de Lucky, care are 27 de kg. Momo ar manca numai orez cu carne, ciorbica de pui, iaurt, cascaval, mezeluri, conserva, orice altceva numai bobite nu. Lucky nu vrea decat bobitele Hills si orez (dar simplu, fara carnita sau oase in el). Momo accepta doar bobitele Markus Muhle, cu greu si acestea, si oricum amestecate intotdeauna cu ceva carne sau gaturi de pui, sau comserva pentru caini.

Momo evita cateii mici agresivi (pekinezi, teckeli, corciturile micute), ii ocoleste pe toti, ca sa il lase in pace. Lucky nu le permite sa il latre, ar vrea sa sara la ei, ca sa ii puna la punct.

Nici Momo, nici Lucky nu accepta sa ii cotzaie un alt catel. Lucky nu tolereaza sa il cotzaie nici fetitele, pe cand Momo refuza joaca si pleaca daca o fetita de cateva luni il enerveaza si incearca sa se urce pe el.

Daca i-am lasa liberi impreuna, Momo si Lucky ar sari din nou unul la altul, sa se muste. Cainii isi aduc aminte de cei cu care au avut conflicte si nu se mai pot imprieteni. Amandoi vor sa domine, sa fie mascul alfa, astfel ca nu se mai pot impaca.

Lucky are o prietena ciobanesc german, Maya (foarte jucausa si frumoasa) si un alt prieten brac. Cu amandoi sta in tarc cate o ora. Momo nu mai are prieteni aici, unde ne-am mutat in primavara. Desi se intalneste aproape zilnic cu multi catei cuminti labradori, beagle sau comunitari, Momo nu s-a mai imprietenit cu niciunul la fel cum avea gasca lui de caini ai blocului de la Iancului. Acolo, in fiecare dimineata il asteptau 3 catei jos, la scara, iar pe drum ne mai intalneam cu alti 3-4, toti pui, la fel ca Momo.

Aici, unde locuim acum, Momo nu vrea sa se joace decat cu cei cativa catei comunitari din parcul Regina Maria. Ei nu prea il indragesc, dar il accepta. Uneori, cand au si ei chef, alearga impreuna.

Astazi dimineata, insa, l-am surprins jucandu-se cu Maya. Ei nu se joaca niciodata unul cu altul atunci cand suntem acasa. Dar azi ne-am dat seama ca ei au lumea lor. Am cobarat la masina, dar a trebuit sa urcam din nou - uitasem ceva. Amandoi erau intr-un dormitor din spate, nu ne auzisera. Maya era dupa draperie, iar Momo o provoca la joaca. Ne-au vazut, apoi s-au calmat, fericiti ca am revenit.

PS: noi va multumim tuturor celor care ne-au transmis aici sau pe mail urari si va dorim si animalutelor voastre "La multi ani", sa fie sanatoase, fericite si alintate.

2 comentarii:

Brindusa spunea...

Hm, îi înţeleg perfect. Maculul meu de teckel cand îl scot la plimbare şi întâlneşte un câine de talie mare, face urât se tot. Am impresia că e vorba de teamă când vede ceva mai mare decât el şi preferă să fie primul care îşi impune condiţiile. Într-o zi ne plimbam de malul Arieşului şi din direcţia opusă venea un domn cu un ciobănesc german dezlegat din lesă. L-am rugat să-l prindă, dar domnul a zis să nu ne temem că e blând şi prietenos. Soţul ia zis că nu de le ne temem, ci de teckelul nostru care sare la bătaie. Abia a apucat să spună asta, că Freddy a şi sărit la lup. Cred că a fost luat prin surprindere şi până să se dezmeticească şi să reacţioneze, stăpânul l-a şi prins.
E stresant pentru noi, mai ales că-l iubim ca pe ochii din cap, e un iubăreţ înnăscut, dar doar cu cei apropiaţi de mărimea lui.

LA mulţi ani încă o dată.

Anonim spunea...

Multumim, Brandusa. Ne place mult site-ul tau. Il urmarim si ne place micutul tau.