Momo bolnav

Ieri, Momo a facut pisu in casa. El nu a mai facut pipi in casa de cand era mic. Cu exceptia momentului cand l-am operat la ochi si, dupa ce am venit acasa, el fiind inca sub efectul anesteziei, s-a ridicat cu greu in picioare, abia tinandu-se si, incet, ezitant, s-a dus intr-un colt si a facut pipi. A fost singura data cand cainele a facut pipi in casa.

Ieri, cand nimeni nu era acasa, Momo a facut in casa, in fata usii, pe gresie. Nu am inteles ce a avut. Seara, insa, cand l-am scos la plimbare, cainele a facut pipi cu sange. Am observat mai intai picaturi de sange in urina, apoi am vazut ca pisu era amestecat cu sange.

Langa noi sunt doua cabinete veterinare, pana acum nu am fost la niciunul. Am intrat la intamplare la cel mai apropiat, chiar vizavi de parculet, care are si program pana la 9 seara. Veterinarul ne-a dat Synolox (antibiotic) sa ii dam 3 zile si, intre timp, sa incerc sa ii iau cu o seringa 1ml de urina cand face pe jos, sa ii faca un sumar.

Momo e deparazitat, a manancat si aseara si azi dimineata, bea apa, nu pare a fi mai apatic ca de obicei (el fiind oricum un caine care doarme mult). Nu are temperatura mare (are 38.3). Azi dimineata a facut la fel, pipi cu sange.

Poate o fi racit: acum cateva zile i-am facut baie si nu l-am uscat bine, doar l-am sters mai bine cu prosoapele, iar el s-a asezat cu burta uda pe gresie, in curent, cu geamurile deschise. Veterinarul ne-a zis ca are si prostata cam mare.

Inca nu stim ce are, poate nu e ceva grav.

Eutanasierea cainilor vs sterilizarea lor

Dupa nenumarate ezitari, legea eutanasierii cainilor vagabonzi a fost aprobata pe articole, urmeaza sa se dea votul final in Camera Deputatilor. Daca se voteaza, intra imediat in vigoare dupa ce se publica in Monitorul Oficial. Poate doar Basescu sa o retrimita la Parlament, dar ma indoiesc de asta, stiind ca el a initiat ca primar eutanasierea cainilor.

S-a ajuns aici datorita campaniilor poticnite si neconvingatoare de mentinere al actualului status-quo incert al "castrarii" cainilor.

Daca va fi votata (si probabil ca, pana la urma, va fi votata, mai devreme sau mai tarziu), autoritatile locale mai mult ca sigur ca vor lua decizia eutanasierii cainilor. Va fi mai simplu si mai septic. Decat sa ii deparaziteze, sa ii sterilizeze si sa ii marcheze, probabil ca ii vor eutanasia. Primariile si consiliile locale au pe cap spitalele si maternitatile, care sunt vai de ele. Vor avea de ales: sa bage banii in deparazitarea si sterilizarea cainilor, sau in echipamente pentru bebelusi sau pentru operatii in spitale. Plangerile oamenilor muscati de cainii vagabonzi sunt si ele presiuni publice destul de mari. Probabil se va recurge la omorarea cainilor vagabonzi.

Cei care sustin in continuare castrarea nu pot demonstra factual rezultatele pozitive ale acestui demers, pentru ca parcurile, strazile, aleile sunt impanzite cu haite de caini, mai docili sau mai agresivi.

Greseala celor care au sustinut campania de castrare prin implicare directa in acest demers laudabil si crestinesc pana la urma a fost ca nu au stat toate ONG-urile la masa, sa isi uneasca eforturile, sa vorbeasca pe o singura voce, sa isi puna la comun finantarile catre un scop vizibil. Eforturile lor de a castra animalele de pe strada au fost anulate de ritmul inmultirii acestora. Pentru un caine castrat au aparut alti cativa pui in plus in cine stie ce cartier.

Practic, cainii nu au disparut de pe strazi! Aici e marea problema. De multi ani se castreaza caini, dar nu se vede: strazile gem de haite de caini vagabonzi.

Cei care sustin ca solutia este castrarea nu pot argumenta ca prin acest demers nu vor mai exista caini vagabonzi pe strada. Ei au spus ca "in viitor" probabil cainii vor disparea, dar faptele ii contraziceau: in prezent apareau tot mai multi caini.

Eforturile acestor ONG-uri bine intentionate au fost anulate pentru ca actiunile lor au fost disipate, neconcentrate, necoordonate, fiecare organizatie si-a facut propriile strategii, fara sa stie unii ce fac altii. Nu conteaza daca au existat rivalitati, invidii, sau pur si simplu eforturile lor au fost bine intentionate, dar necoordonate.

Acum, eforturile acestor organizatii care s-au batut pentru a nu fi omorati cainii de pe strazi ar trebui sa se concentreze intr-o singura directie. Plangerile, revoltele, jelaniile, acuzatiile la adresa acestei legi a eutanasierii nu isi mai au sensul. Primarii sunt si ei la mana locuitorilor: daca lumea e asaltata de haitele din parcuri si de pe strazi, cainii vor fi omorati.

Acum e momentul ca ONG-urile sa vorbeasca pe o singura voce, sa se puna de acord, sa isi uneasca strategiile pentru a crea o strategie de salvare a unor caini: programe locale, nationale (internationale) de adoptii. Dar programe responsabile, in care omul isi asuma responsabilitatea luarii in casa a cainelui, nu mascarada de pana acum: il adopt, dar il las in strada.

Aceasta poate fi o solutie. De altfel, aceasta e si solutia tarilor din vest: cainii fie sunt adoptati in casa, in curte, in familie, fie sunt eutanasiati. Cine tine la caine, sa aiba grija efectiv de caine, sa isi ia cainele de pe strada. Cine vrea sa salveze un caine, sa il ia in curte, in apartament, sa aiba grija de el, sa il vaccineze, sa il ingrijeasca, sa ii dea de mancare. Enormitatea "adoptarii" cainelui de la scara blocului nu functioneaza in nicio tara civilizata.

Daca cei care au sustinut financiar castrarea cainilor vor putea sa aiba o strategie comuna, sa isi coordoneze actiunile pentru o campanie de adoptare reala a cainilor (sa convinga oamenii sa ia cainii in casa sau in curte, efectiv), atunci vor putea spune ca au realizat ceva notabil. Daca vor jeli si vor acuza inutil, nu vor face decat sa piarda timp si bani.

Matei si Momo - best friends

Matei si Momo au devenit prieteni foarte buni. S-au obisnuit unul cu altul. Copilul se poate plimba de-a busilea prin casa peste tot, iar cainele nu da niciun semn ca l-ar deranja. Uneori, cainele doarme intins pe jos, iar copilul se plimba in jurul lui, fara sa il bage in seama. E mai interesanta o mingie, un telefon cu melodii, un mini-pian sau altceva zdrangatitor decat cainele, care nu numai ca nu scoate niciun zgomot, ba chiar pleaca obosit sa doarma altundeva daca Matei incearca sa se joace cu el.

Cand Momo se intinde somnoros pe jos, Matei il lasa in pace, cautand diverse alte chestii cu care sa se joace. Un catel somnoros e neinteresant.Cainele e tolerant chiar si cu copiii straini. In parc, atunci cand ne plimbam, vin foarte multi copii sa il mangaie, iar el sta linistit, resemnat, calm, atunci cand piticii il imbratiseaza fericiti.

O prietenie neobisnuita

Pensiune canina

Anul acesta va fi primul in care mergem in concediu fara Momo. In ultimii 3 ani am fost la mare si cu Momo si cu Maya. Acum, insa, ii vom lasa acasa. Hotelul la care mergem nu accepta animale. Pentru Momo avem 2 variante: fie il lasam la tara, fie la o pensiune canina din Bucuresti. La tara e cam departe si vrem sa il luam acasa chiar din seara in care ne intoarcem din vacanta. Cat am plati benzina pana la tara ne costa aproximativ "cazarea" lui Momo timp de o saptamana.

Noi nu cunoastem pe nimeni care sa isi fi lasat cainele la vreo pensiune. O sa ne interesam sa vedem unde gasim o astfel de pensiune de incredere, unde sa aiba grija de animale, nu sa le tina inchise in custi, fara sa le lase sa se plimbe si ele putin.

Oricum, cu acest subiect o sa revenim, sa va spunem ce am gasit. O sa intrebam si prieteni, poate vrea cineva sa il tina pe Momo, sa il lase prin curte, pe undeva.

Va spunem sincer: daca Momo s-ar atasa de altii, l-am lasa bucurosi la curte, sa fie fericit, sa iasa afara in curte oricand, sa nu mai sufere de caldura din apartament. Am constatat ca nu ii putem acorda atentia pe care o merita, dar lui ii convine si asa. Insa, daca lui i-ar place mai mult sa stea cu altii, la curte, am putea face o incercare sa vedem daca se adapteaza.

Pisica si copilul

Adi - chinese chow chow

Prietenul nostru, Adi, a inceput primavara cu o vizita la cosmetica. Samponare profesionista, mici retusuri discrete din foarfeca (si lui Momo i-ar prinde bine). Acum, Adi arata ca un chinez veritabil, pus la patru ace. Nu ai cum sa nu iti dai seama ca rasa chow chow provine din China, doar uitandu-te la ochii lui. Felicitari!

NATASHA

Ea este NATASHA, noua noastra prietena, care locuieste in Bucuresti. Ieri a implinit varsta de 3 luni. Parintii ei ne-au spus ca micuta ursulina polara ii face fericiti, este bucuria intregii familii, care vrea sa o rasfete si sa o alinte, iar ea deja ii iubeste. Natasha este un chow chow cu pedigree, a fost cumparata de la o canisa din Constanta, iar stapanii vor sa o duca la concursuri, pentru a ajunge campioana. Noi ii uram La multi ani, multe osisoare, multe bucurii, sanatate si asteptam vesti si poze, pentru ca toti prietenii ei de pe blog sa o cunoasca!

BAIETII

Unul vesel, celalalt trist. :))

KABOO, o frumusete de baiat!

El este Kaboo, unul dintre primii nostri prieteni, de care ne aducem aminte cu placere. Noi il stim de mic, din fotografiile trimise, era un ghemotoc de blanita. Acum e ditamai barbatul, frumos si cuminte. Asta-vara a trecut de prima naparlire, si-a schimbat blanita de adolescent cu una de caine adult,vreo 2 luni de zile nici nu mai arata a chow chow, dar in iarna deja blanita ii crescuse si se regenerase, a devenit din nou un leut, putin supraponderal cateodata pentru ca buni nu se prea poate abtine din a-l rasfata, iar el evident un pofticios. Nici nu vrea sa vada mancarea pentru catei, pentru el mancarea gatita e sfanta,inclusiv ciorbita la greu, deh un haiduc care nu apare la plimbarica prin padure decat dupa 1 ora, aratand ca un porcusor. Stapanii lui Kaboo au si o veste trista: "Asta-vara, Alma, rottwerita, a plecat spre lumea fericita a cateilor veseli si jucausi tot timpul ...Dezvoltase o tumora cervicala maligna galopanta (desi suferise o operatie de extirpare in prealabil,dar in 6 luni a revenit...si nu s-a mai putut face nimic...),a slabit pana a ajuns piele si os in ciuda citostaticelor care ii erau administrate saptamanal,tumora ajunsese de marimea unei mingi de rugby,care se extindea atat catre vagin cat si catre uter...era vizibila...si sangera continuu...nu se mai putea tine pe picioarele din spate,se impiedica pur si simplu daca incerca sa urce chiar si o treapta,si gemea de durere cand incerca sa se aseze...se vedea ca ii este foarte rau si devenise irascibila...medicul care o ingrijea ne-a sugerat sa-i curmam suferinta...oricum nu se mai putea face absolut nimic si avea sa se chinuie din ce in ce mai rau...si a trebuit sa luam dureroasa decizie de a o eutanasia... in iulie 2010 Alma s-a stins din viata...".