Am primit un mesaj de la un chow chow foarte frumos, pe care vi-l prezentam si voua:"Urmărim de mult timp blogul vostru, aşa că senz
aţia noastră, acum, scriindu-vă, e că ne-am adresa unor prieteni buni ;).La început ne-am întrebat dacă nu cumva Momo ar putea fi frăţiorul lui Ulysse al nostru, care, când ne-am hotărât să îl luăm, avea încă un frăţior şi două surori. Dar Momo e un pic mai mic, Ulysse a împlinit în ianuarie trei ani. Au, însă, foarte multe în comun şi, ne-am convins, asta ţine de rasă.
De exemplu, in weekend treceam cu maş
ina pe o străduţă pe lângă Piaţa Alba Iulia şi observăm pe trotuar un chow chow tuns scurt pe corp, dar cu coama lui lungă şi bogată în zona capului. Am oprit cinci metri mai în faţă, părea singur, nu avea zgardă, nu era vreun om în preajmă pe care să-l putem bănui că i-ar fi stăpân. Am coborât din maşină şi am deschis braţele de bucurie, pentru că nu ne venea să credem ce arătare simpatică av
eam în faţă. Credeţi că am prezentat vreun interes pentru el? Nici măcar o privire, o adulmecare, nimic! Şi-a văzut de drum, ocolindu-ne ca pe un copac.By the way, ştiaţi că există un chow chow vagabond care tot bate străzile prin zona Parcului Cişmigiu? L-am văzut o singură da
tă, dar ne-a povestit mai multă lume care l-a mai văzut, l-am strigat, dar a fost, şi el, de neclintit, şi-a văzut de drumul lui, fără să ne bage în seamă, cu paşi repezi, ca şi cum trebuia să ajungă undeva la oră fixă.Aşa e şi Ulysse, pe stradă investighează şi pare că are mereu un scop de atins. E haios, aşa încăpăţânat şi independent cum e, untem fericiţi cu el, ne bucură viaţa.
Cel mai mult îi place să fie scos la plimbare, să mănânce (are meniu hipoalergenic de vreo doi ani încoace, de când a făcut nişte reacţii pe piele, îi gătim orez cu carne macră de vită peste care turnăm o cremă de legume - morcovi, ţelină, dovlecei, păstârnac - fierte şi trecute prin blender) şi să vâneze pisici.
A trebuit să ajungă la vârsta de trei ani ca să îşi dea seama că poate mârâi şi muşca (până atunci era ca un mieluţ curios, dornic imediat să se împrietenească şi mirat când alţi câini îl mârâiau), de vreo câteva luni a devenit mai morocănos şi se mai răsteşte la căţei mai mici decât el, fiind certat de fiecare dată de noi.
Ne face mare plăcer
e să povestim despre Ulysse si va prezentam si cateva imagini".Ne bucuram ca ne-ati scris. Ulysse este o frumusete. Intr-adevar, seamana foarte mult cu Momo si, din ceea ce ne scrieti, ne-am dat seama ca sunt la fel si la caracter. Chow-linii sunt foarte distanti, nu iau in seama decat fiintele de care le pasa lor: oamenii de pe strada nu sunt decat niste chestii neinteresante. In privinta mancarii, e o reteta pe care cred ca o putem urma si noi. Asteptam vesti in continuare de la voi.
12 comentarii:
Este incredibil cat de mult seamana. La boticul si funduletul mai deschis la culoare, la coada, la tot seamana cu Momo. E posibil sa fie veri, pentru ca fratiori nu sunt. Abia asteptam sa mai vedem poze cu el.
Da, foarte frumos. Si numele e frumos
Ulysse vă mulţumeşte pentru aprecieri şi îi transmite salutări lui Momo, dar mai ales Mayei. Ca şi Momo, şi Uly are o soră mai mare pisică (hahaha), pe Lina, care stă în Timişoara. Mergem des la ea, iar Ulysse îi poartă un respect deosebit.
wow e atat de frumos... :X
Noi stam in zona Alba Iulia si stim de mult chow-ul care este acum tuns. Asta iarna arata vai de el, am vrut sa il iau eu - cu toate ca Lea nu a fost interesata de el- dar este al tigancii care vinde flori pe colt. Ce mi-au auzit urechile nu va spun ca m-am apucat sa ii spun ca e neingrijit si nemancat si nu merita un asa caine daca nu are grija de el!Dar acel chow este cu totul nepasator la circulatia din jur si la cei ce trec pe langa el. Sta in fata cosmeliei cu flori nepasator.
Foarte tare
pai si eu il stiu... am si poze cu el... am fost sa il iau si m-am certat rau de tot cu tiganca (va referiti la floraria de langa ZVOn nu?)... mi s-a rupt sufletul... dar ce sa ii faci... de abia ii se vedeau ochisorii...
o intrebare, voi cum ii pastrati salba uscata? a lui adi se baleste rau de la apa si transpiratie :(
@ Andrei altă metodă decât a-l şterge des cu un prosopel la bărbiţă şi apoi să dau scurt cu peria prin blăniţă ca să nu rămână firele adunate nu am găsit... funcţionează atât cât să nu umble cu blăniţa umedă, dar tot trebuie să-l bag în vană o dată pe săptămână şi să-l spăl cu duşul la bărbie (cam prinde blăniţa miros în zona aia). la un moment dat aveam un spray special parfumat cu care îl curăţam, dar nu am mai luat...
Si noi facem la fel: avem mai multe prosoape si il stergem la gat si botic de fiecare data cand bea apa. La inceput ne era greu, dar acum ne-am obisnuit. Cand il auzim ca leorbaie apa, il asteptam cu prosopul in mana, apoi il stergem.
asta fac si eu... il pandesc cand bea apa si apoi il sterg, mai ales dupa ce transpira... si ii mai dau si bu peria sau uscatorul de par =))... am vazut pe facebook la cineva in croatia ca le punea zgarda-prosop...
ulysse nu stă la uscătorul de păr, se sperie când îi dăm drumul, ceea ce ne complică nouă treaba atunci când îi facem baie. Trebuie să stăm două ore după ce l-am scos din vană să îl stergem cu prosopul. Asta implică şi un fel de masaj, care însă îi face mare plăcere chow chow-ului nostru.;)))
La emisiunea lui Cezar, dresorul de câini, de pe National Geographic, vă uitaţi? Noi suntem topiţi!
si eu am zis ca adi nu sta la uscator... dar am cumparat unul, i l-am dat pe la nas... l-am pornit, s-a speriat, l-am oprit l-am laudat, i l-am dat iar pe l-a nas, l-am laudat, l-am pornit si l-am tinut si tot timpul l-am laudat si pupat si mangaiat si acum sta din ce in ce mai nemiscat... bine inteleg ca a primit o recompensa buna de tot dupa ce l-am chinuit cu uscatorul :P
Trimiteți un comentariu